ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.11.2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), anularea următoarelor acte administrative individuale emise de CNAS: comunicarea primită de A. prin e-mailul din data de 24 februarie 2012; adresa nr. x/10.02.2012 primită de A. la data de 24 februarie 2012, în legătură cu contribuția datorată pentru trimestrul IV 2011; răspunsul nr. x/09.07.2012 comunicat către A. la data de 14 iulie 2012, în legătură cu contestația reclamantei nr. 2513/02.03.2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2116/17.06.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu ANAF pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții CNAS și ANAF; a anulat comunicarea CNAS din 24.02.2012, adresa nr. x/10.02.2012 emisă de pârâta CNAS pentru contribuția datorată de reclamantă pe trimestrul IV 2011 și răspunsul nr. x/09.07.2012. A majorat onorariul de expert de la 1500 RON la 6289,50 RON și a obligat pârâta CNAS să plătească reclamantei suma de 14.302,40 RON, din care 6289,50 RON reprezentând onorariu expert, 8000 RON onorariu de avocat și 12,90 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Recursurile declarate de reclamantă și de pârâta CNAS împotriva acestei sentințe au fost admise de Î.C.C.J. - SCAF, prin Decizia nr. 508/21.02.2017, prin care sentința a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, existența unor considerente contradictorii, dar și o neconcordanță între considerentele și dispozitivul hotărârii. Astfel, potrivit considerentelor, prima instanță reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF este neîntemeiată, pentru ca, în dispozitiv, pe de o parte, să admită această excepție și să respingă acțiunea față de pârâta ANAF, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar, pe de altă parte, să admită în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu atât cu pârâta CNAS, cât și cu pârâta ANAF. În plus, motivarea acestei soluții este confuză, întrucât se apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF este neîntemeiată, invocându-se argumente care ar fi justificat o soluție de admitere a excepției, respectiv obiectul cererii de chemare în judecată și lipsa calității de emitent al actelor administrative contestate.

Cu privire la fondul cauzei s-a reținut o primă constatare, aceea că prima instanță nu a analizat, în fapt și în drept, motivele de nelegalitate invocate în susținerea acțiunii, referitoare la existența unor produse care nu puteau fi luate în calcul și raportate în consumul aferent trimestrului IV 2011; determinarea eronată a consumului centralizat de medicamente și a procentului menționate în Notificare, prin luarea în considerare a adaosurilor distribuitorilor en gros, farmaciilor și a TVA. Această conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt real examinate de către instanța sesizată.

Relativ la pretinsa nerespectare a principiului predictibilității fiscale, reținută de prima instanță, se impune precizarea că art. 3 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (act normativ în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate) reglementează principiul certitudinii impunerii prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor. În raport de conținutul acestui principiu, se observă că susținerile reclamantei, validate de instanță, nu se circumscriu principiului certitudinii impunerii, întrucât nu se referă la modalitatea de redactare a unor norme juridice, ci a unui act administrativ. Devine incident însă principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care, în speță, impune ca atât Notificarea, cât și răspunsul la contestația administrativă să conțină elementele de fapt și de drept concrete pe care se fundamentează, elemente în lipsa cărora controlul de legalitate nu se poate efectua.

În exercitarea controlului de legalitate, prin raportare la motivele invocate și la disp. art. 13 din Legea nr. 554/2004, prima instanță avea obligația de a solicita pârâtei CNAS să prezinte întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, precum și orice lucrări necesare soluționării cauzei. Un eventual refuz de prezentare integrală a documentației impunea o analiză suplimentară din partea instanței, pentru a stabili dacă acest refuz este sau nu justificat.

În acest context, un element esențial este reprezentat de faptul că, deși prima instanță a apreciat ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize contabile, a procedat la judecata cauzei fără ca expertul să răspundă la toate obiectivele încuviințate. Reclamanta a formulat în acest sens obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar o cercetare judecătorească efectivă impunea încuviințarea lor, dar și stabilirea în sarcina pârâtei CNAS a obligației de a pune la dispoziția expertului toate datele necesare efectuării expertizei. Se constată astfel, că prima instanță a dispus în mod legal administrarea probei cu expertiza contabilă, dar nu a clarificat aspecte esențiale dezlegării pricinii și nu a oferit un răspuns specific și explicit la argumentele decisive invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Ca urmare a rejudecării a fost pronunțată sentința civilă nr. 395/2020 din 23 octombrie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CNAS; a anulat în parte comunicarea din data de 24.02.2012, adresa nr. x/10.02.2012 și răspunsul nr. x/09.07.2012, în sensul eliminării din formula de calcul a taxei clawback a valorilor aferente medicamentelor cu codurile W53037001, W55237001 și W55238001 și a TVA; a respins acțiunea în rest, ca neîntemeiată. A admis cererea de majorare a onorariului expertului și a dispus majorarea acestui onorariu cu suma de 5325 RON, stabilind obligația reclamantei de a achita în contul Biroului Local de Expertize diferența de onorariu.

În considerentele sentinței s-a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, că obiectul acțiunii vizează anularea unor acte emise de pârâta CNAS, așa încât calitatea procesuală revine autorității publice emitente a actelor contestate, respectiv CNAS.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, instanța a reținut că mecanismul stabilirii procentului "p" implică posibilitatea unui decalaj între momentul vânzărilor realizate de reclamantă și momentul în care medicamentul este vândut sau utilizat de furnizorii de servicii medicale și apoi decontat din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate. Astfel, între data de achiziție a medicamentului de către deținătorii de autorizații de procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori engros), pe de o parte, și, ulterior, data de achiziție de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, și, respectiv, data de eliberare către pacient (consum), poate exista un decalaj important de timp.

Deci, este cât se poate de firesc ca momentul vânzării de către DAPP și momentul consumului să nu fie concomitente, consumul de medicamente variind în funcție de necesitățile de moment ale fiecărui pacient. Medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate prin canalele de eliberare, farmacii, unități sanitare și centre de dializă, și raportate lunar de către acestea, pot proveni inclusiv din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi suprapuse integral datelor de vânzări.

Însă, deși un astfel de aspect ar putea fi explicat prin decalajul temporal care poate exista între momentul vânzării de către DAPP și momentul decontării, instanța a constatat că produsul în discuție avea data expirării aprilie 2010, astfel că era imposibilă comercializarea lui în 2011, iar reclamanta a făcut dovada că a distrus întregul lot expirat.

În încercarea de a dovedi existența decontării acestui medicament a fost depusă adresa emisă de Spitalul de urgență Satu Mare, însă acest înscris nu poate justifica decontarea medicamentului în discuție, Novoseven (cod CIM W53037001) întrucât, deși face referire la același medicament, cuprinde un alt cod CIM (53034001). În consecință, în raport de aceste elemente de fapt, de lipsa oricăror dovezi furnizate de pârât, de faptul că decalajul temporal care poate interveni în mecanismul decontării nu poate justifica în mod convingător existența consumului acestui medicament în condițiile în care întreaga cantitate importată a expirat și a fost distrusă, Curtea a reținut temeinicia acestei critici a reclamantei.

Cu privire la celelalte două medicamente în discuție, prima instanță a reținut, din înscrisurile depuse, că pentru Norditropin Flexpro 5 mg (cod CIM W55237001) a fost raportat un consum în valoare de 7.799,55 RON, iar pentru Norditropin Flexpro 10 mg (cod CIM W55238001) a fost înregistrat de către pârâtă un consum de 36.072,90 RON.

Referitor la produsul Norditropin Flexpro 10 mg reclamanta a făcut dovada faptului că stocul inițial importat expira în mai 2011, astfel că decontarea în perioada trimestrului IV 2011 (octombrie, noiembrie, decembrie) era cel puțin improbabilă. De asemenea, în privința stocului ulterior, intrat în data de 19.10.2011, reclamanta a făcut dovada că acesta exista integral la data de 31.12.2011, astfel că nu pot fi în discuție vânzări realizate din acest stoc.

În privința acestui medicament s-a constatat că, deși în evidențele electronice care au stat la baza emiterii actelor transmise reclamantei figurează un consum în valoare de 36.072,90 RON, pârâta nu a depus vreun document care să ateste vânzarea efectivă a acestui medicament.

Curtea a reținut că evidențele electronice deținute de pârâtă, pe care și-a întemeiat emiterea actelor comunicate reclamantei, nu pot face proba absolută în ceea ceea ce privește consumul de medicamente, reclamanta având deschisă posibilitatea de a contesta realitatea acestor date. Or, în această situație, obligația de a proba realitatea acestor date revine pârâtei, posibilitățile reclamantei de a face dovada că nu a înregistrat vânzări ale acestor medicamente fiind considerabil limitată în condițiile în care este în discuție dovedirea unui fapt negativ. În cauză, reclamanta nu s-a limitat la a contesta realitatea datelor referitoare la cele două medicamente, ci a indicat și elemente de fapt care pun în mod serios sub semnul îndoielii realitatea acestora (expirarea stocului inițial încă din luna mai 2011 și existența în integralitate, la 31.12.2011, a stocului ulterior).

Relevante în acest sens au fost considerate și concluziile expertului din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, care prezintă în mod detaliat trasabilitatea produselor în discuție și concluzia imposibilității înregistrării unui consum al acestora.

Referitor la critica potrivit căreia, în mod eronat, pentru calculul consumului centralizat de medicamente și a procentului menționat în notificări s-a avut în vedere și TVA, prima instanță a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere că, urmare a modificării aduse O.U.G. nr. 77/2011, s-a stabilit că Ctt și Bat nu includ TVA și s-a stabilit expres posibilitatea plătitorilor de a deduce TVA, legiuitorul înțelegând să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin acordarea dreptului contribuabilului de a scădea TVA din baza de calcul, iar nu prin obligarea CNAS de a notifica valoarea consumului cu excluderea TVA. Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește perioada anterioară acestor modificări, deci și perioada octombrie- decembrie 2011, nu exista o astfel de posibilitate, astfel că deținătorul autorizației de punere pe piață avea obligația de a comunica valorile cu TVA inclus.

Așadar, la vremea emiterii notificării atacate în cauză lipseau aceste precizări, care confirmă explicit scăderea de către contribuabil a valorii TVA din baza de calcul a contribuției, astfel că reclamanta nu avea un temei legal pentru a proceda la efectuarea calculului cu excluderea TVA, formula potrivit căreia era obligată să calculeze taxa neprevăzând o atare posibilitate.

Curtea a mai reținut că eroarea legislativă constatată prin Decizia 39/2013 a Curții Constituționale nu trebuie plasată în responsabilitatea reclamantei, deținător al autorizației de punere pe piață, întrucât acesteia nu-i era conferită din punct de vedere legislativ posibilitatea de a efectua calculul cu excluderea TVA decât ulterior perioadei în discuție în prezentul litigiu.

Prin Decizia 39/2013, Curtea Constituțională a stabilit principiul conform căruia nu se poate aplica impozit la TVA, fără a indica modalitatea în care trebuie procedat, sarcina revenind autorității legiuitoare care a intervenit, însă ulterior perioadei în discuție în prezenta cauză. Reiese așadar că, în ceea ce privește perioada în discuție în prezenta cauză, singura posibilitate pe care o avea la îndemână reclamanta era aceea de a contesta valorile Vit și Vitr transmise de CNAS cu TVA inclus și să solicite emiterea altor acte prin care TVA să fie eliminat din aceste elemente ale formulei de calcul.

Împotriva sentinței civile nr. 395/2020 din 23 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului a criticat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, în raport cu disp. art. 9 alin. (2) și art. 5 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

ANAF este autoritatea care are atribuții de administrare a tuturor obligațiilor fiscale, deci și a contribuției trimestriale, potrivit O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ANAF are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că aceasta, începând cu data de 1 octombrie 2011, are obligația de a continua procedura de administrare a creanțelor reprezentând contribuția de clawback datorată în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile CNAS, în calitate de creditor bugetar. De asemenea, această calitate corespunde calității de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății și hotărârea pronunțată trebuie să fie opozabilă și acestei instituții.

Obligația de continuare a procedurilor de administrare a contribuției clawback și de subrogare în drepturile CNAS presupune, în mod implicit, și continuarea acțiunilor deja întreprinse de CNAS în ceea ce privește stabilirea și calculul acestei contribuții în baza datelor furnizate recurentei de către persoanele care au obligația plății acesteia.

Recurenta a invocat disp. art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 precizând că nu se poate crea o confuzie între raporturile juridice stabilite între CNAS, prin casele de asigurări de sănătate, și furnizorii de medicamente, pe de o parte, și pe de altă parte, între subiecții plătitori și ANAF.

Cu privire la fondul cauzei a invocat disp. art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011 susținând că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat de furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat în conformitate cu art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 și cu respectarea prevederilor Ordinului președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente.

În acest sens a invocat disp. art. 1 din acest ordin, disp. art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 1389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - 2012, cu modificările și completările ulterioare (act normativ aplicabil în speță), potrivit cărora toate documentele necesare decontării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și a dispozitivelor medicale în ambulatoriu, se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor. Astfel, în baza raportărilor caselor de asigurări de sănătate (raportări validate de către aceștia), CNAS transmite în format electronic deținătorilor de autorizație de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, consumul de medicamente înregistrat conform art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Datele raportate de CNAS sunt corecte, întrucât provin din: datele raportate de furnizorii de medicamente (farmacii) ce reprezintă medicamentele înregistrate ca fiind eliberate asiguraților (prescripții medicale) care se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate; datele raportate de unitățile sanitare și centrele de dializă, care sunt înregistrate în evidențele acestora, urmare a procedurilor de achiziții derulate pentru procurarea medicamentelor necesare acordării serviciilor medicale către asigurați.

A susținut că motivarea instanței de fond cu privire la faptul că există o discrepanță între evidențele proprii ale intimatei-reclamante cu privire la consumul de medicamente și consumul comunicat de CNAS este nelegală, cu eludarea dispozițiilor legale aplicabile în speță. CNAS transmite în format electronic consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel încât aplicarea unor procedee de comparație între datele reclamantei din trimestrul de referință și datele de consum centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate nu sunt relevante.

Consumul de medicamente aferent trimestrul IV 2011 a fost înregistrat conform disp. art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, astfel: farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul de medicamente, în condițiile H.G. nr. 1389/2010, cu modificările și completările ulterioare (act normativ aplicabil în speță); potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1.518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 791 din 8 noiembrie 2011, pentru calculul contribuției trimestriale: unitățile sanitare cu paturi; centrele de dializă aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate/CNAS (potrivit art. 1 alin. (2), centrele de dializă aflate în relații contractuale cu CNAS au obligația raportării datelor prevăzute la art. 1 alin. (1) la casele de asigurări de sănătate în a căror rază administrativ-teritorială își are sediul respectivul centru de dializă), au obligația raportării lunare, în format electronic, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, a consumului de medicamente, pe baza formularului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, iar pe suport de hârtie se depune situația centralizată. De asemenea, art. 2 din Ordinul nr. 1.518/890/2011 precizează că unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Potrivit art. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 927/2011, pentru calculul contribuției trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente, raportat în condițiile Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1.518/890/2011, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu ori fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc, și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Recurenta a invocat disp. art. 2 și art. 3 din acest ordin precizând că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat intimatei-reclamante pentru trimestrul IV 2011 reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), furnizori de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață.

A invocat și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1007/2012 și a arătat că la nivelul trimestrului IV 2011 consumul de medicamente pentru codurile CIM W53037001, W55237001 și W55238001 s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate. Aceste coduri CIM din portofoliul intimatei-reclamante au fost listate în CANAMED, inclusiv pentru trimestrul IV 2011, fiind evident că prețul acestor medicamente a fost solicitat de reprezentantul deținătorului de autorizație de punere pe piață, raportat la incidența prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 75/2009 privind Normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman. În acest catalog nu pot fi incluse decât medicamentele de uz uman autorizate de punere pe piață, care se comercializează pe teritoriul României în condițiile legii și poate fi utilizat de furnizorii de servicii medicale și medicamente aflați în relații contractuale cu MS, CAS și/sau DPS.

A menționat că medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, eliberate prin canalele de eliberare, respectiv farmacii, unități sanitare și centre de dializă și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.

O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligația canalelor de eliberare de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute la art. 1, nu și date despre trasabilitatea acestora (achiziție, stocuri, etc). Obligația de a păstra o evidență cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentrația substanțelor active, mărimea ambalajului, seria și data expirării, certificatul de calitate și buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc, aparține deținătorilor autorizației de distribuție și nu CNAS, conform Legii nr. 95/2006 (art. 729, art. 791 lit. e).

Recurenta a mai precizat că modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Prin urmare, dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, cu siguranță nu ar fi făcut referire expresă la consumul de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate.

Prin urmare, datele de vânzări ale intimatei-reclamante și datele de consum comunicate de CNAS pentru trimestrul de referință nu pot fi comparate în vederea stabilirii vânzărilor realizate de reclamantă, deoarece aceste date se referă la două lucruri diferite din punctul de vedere al conținutului economic.

Deși intimata-reclamantă cunoaște vânzările sale de medicamente, nu are cum să cunoască momentul în care acel medicament este vândut sau utilizat de furnizorii de servicii medicale, existând un decalaj de timp între momentul vânzării unui medicament de către DAPP și decontarea acelui medicament din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, vânzările realizate de către intimata-reclamantă nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților. Ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție (distribuitori engros, farmacii de circuit deschis și/sau farmacii cu circuit închis).

Sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat intimatei-reclamante pentru trimestrul IV 2011 reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), furnizori de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la DAPP, sens în care a invocat jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1007/2012.

O altă critică formulată de recurentă vizează motivarea instanței privind includerea TVA-ului în valorile consumului trimestrial și prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 39/20131, susținând că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională produc efecte generale și obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

A invocat disp. art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 și a precizat că, având în vedere că la data la care CNAS a emis adresa aferentă trimestrului IV 2011 această ordonanță prevedea în mod expres că la calculul contribuției trimestriale este inclus și TVA-ul, recurenta avea obligația să aplice prevederile legale în vigoare la acea dată. Însă, chiar și în situația în care instanța de judecată apreciază că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 se aplică în prezenta cauză, includerea TVA-ului în calculul contribuției trimestriale nu justifică anularea adresei contestate de către reclamantă.

Din disp. art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 rezultă că pentru trimestrul IV 2011, CNAS nu a avut temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente către casele de asigurări de sănătate și suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul MS este inclus și TVA. Excluderea acestei taxe din consumul centralizat de medicamente ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS, care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS. Acest preț include și TVA și, în mod firesc, consumul înregistrat va include TVA.

Recurenta a susținut că intimata-reclamantă nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de Titlul VI al Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții armonizate cu prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Pentru trimestrul IV 2011, din bugetul FNUASS a fost decontată integral farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor eliberate de acestea.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că, în ce privește calitatea procesuală pasivă a ANAF, recurenta enumeră dispoziții legale privind caracterul fiscal al contribuției clawback și împărțirea atribuțiilor între CNAS și ANAF, dar concluzionează, contrar chiar dispozițiilor citate, că ANAF s-ar subroga și în atribuțiile CNAS de stabilire și calcul al contribuției.

Referitor la medicamentele pentru care s-a constatat nelegalitatea notificării, recurenta enumeră, teoretic, pe mai bine de 6 pagini diverse dispoziții legale, fără să aducă un argument/raționament juridic expres/clar pentru care prima instanță ar fi greșit atunci când a constatat că este nelegal inclus în Notificare consumul a 3 medicamente, întrucât din probele administrate rezultă cu claritate că nu a existat un consum pentru acestea.

În cauză s-a făcut dovada faptului că aceste medicamente nu ar fi putut fi eliberate în regim compensat pacienților, întrucât: nu se mai aflau pe piață la nivelul trimestrului 4/2011, stocurile rămase fiind deja distruse (conform dovezilor de intrare și ieșire din gestiune, a proceselor-verbale de distrugere) ori erau cu perioada de valabilitate expirată (conform informațiilor de valabilitate existente pentru fiecare lot/medicament în parte), existența consumului acestor medicamente a fost totodată verificată detaliat de către expertul numit în cauză, care a constatat că nu apare un astfel de consum.

CNAS nu replică la aceste constatări ale primei instanțe, doar citează multe dispoziții legale, la modul teoretic, încercând să inducă ideea că, dacă a fost trecut în SIUI un astfel de consum, contribuția clawback ar fi datorată ab initio. Dar această contribuție se datorează numai în condițiile existenței unui consum real/efectiv al medicamentelor, sens în care a invocat Decizia nr. 3716/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata a mai susținut că prima instanță a făcut o aplicare legală a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 și a principiilor constituționale implementate de aceasta.

La nivelul trimestrului IV 2011, legislația clawback nu reglementa niciun aspect privind (ne)includerea TVA în baza de impunere a contribuției clawback (respectiv în CTt și/sau în consumul individual). Prin urmare, erau aplicabile regulile și principiile generale în materie (cum este principiul interzicerii impunerii unui impozit la un alt impozit).

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată în raport cu criticile invocate, cu apărările din întâmpinare și cu disp. art. 304

1

din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, reținând că, deși recurenta și-a întemeiat în drept calea de atac pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., sunt incidente prevederile vechiul C. proc. civ., față de data inițierii litigiului - 16.11.2012. Conform art. 304

1

din actul normativ aplicabil, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Reclamantei i s-au comunicat de către pârâta CNAS, prin poșta electronică, în data de 24.02.2012, valoarea bugetului de referință pentru medicamentele aferente trimestrului IV 2011, iar prin adresa nr. x/10.02.2012, procentul de contribuție pentru trimestrul IV 2011 care, în cazul reclamantei, a fost de 17,2% (suma de 35.210.987,34 RON). Reclamanta a contestat modalitatea de stabilire a acestei obligații, dar contestația a fost respinsă.

Prima critică adusă sentinței vizează soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, critică nefondată având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată constând în anulare acte administrative emise de CNAS. În mod corect prima instanță a apreciat că nu există identitate între pârâta ANAF și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, de vreme ce emitentul actelor administrative contestate nu este pârâta ANAF.

Calitatea procesuală este, așa cum a precizat și instanța de fond, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond". Or, nu poate fi reținută în cauză existența acestei identități între pârâta ANAF și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, câtă vreme actele administrative contestate sunt emise de către CNAS.

A susținut recurenta că ANAF are calitate procesuală pasivă având în vedere că aceasta, începând cu data de 1 octombrie 2011, are obligația de a continua procedura de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback datorată în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile CNAS, în calitate de creditor bugetar.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, competența în stabilirea și urmărirea achitării contribuției clawback a fost partajată între cele două pârâte, respectiv CNAS și ANAF, dar atribuțiile stabilite în sarcina ANAF vizează doar activitatea de administrare a contribuției, nu și activitatea de stabilire a bazei de impunere a contribuției, această din urmă activitate fiind în continuare în competența CNAS, astfel cum rezultă din disp. art. 9 alin. (2) din acest act normativ care stabilesc că "(2) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin (1) vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății - Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate. Administrarea creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin (1) se îndeplinește potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Problema de drept ce se impune a fi analizată în cauză nu vizează administrarea contribuției clawback, ci legalitatea actelor administrative prin care i s-au comunicat reclamantei de către CNAS valoarea bugetului de referință pentru medicamentele aferente trimestrului IV 2011 și procentul de contribuție pentru acest trimestru, deci stabilirea bazei de impunere a contribuției.

Prin urmare, toate susținerile recurentei privind atribuțiile ce revin ANAF în procesul de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor legale indicate în cererea de recurs, nu pot fi reținute ca argumente în justificarea calității procesuale pasive a pârâtei ANAF.

În ceea ce privește critica vizând soluția pronunțată pe fondul litigiului, în sensul eliminării din formula de calcul a taxei clawback a valorilor aferente medicamentelor cu codurile CIM W53037001, W55237001 și W55238001, instanța de control judiciar constată că este nefondată, în mod corect instanța de fond stabilind că sub aspectul includerii în formula de calcul a taxei a valorilor aferente acestor medicamente actele administrative sunt nelegale.

Cu titlu prealabil, trebuie făcută precizarea că, prin concluziile formulate în fața instanței de recurs la termenul de judecată din 15.04.2021, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, recurenta a invocat pentru prima dată, în susținerea legalității actelor administrative atacate referitoare la medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, argumentul potrivit căruia este nelegală soluția instanței care a eliminat acest medicament din calculul contribuției clawback datorate de reclamantă, având în vedere că în trimestrul IV 2011 acest medicament a fost eliberat compensat pacienților sub un alt CIM, față de schimbarea formei de ambalaj, respectiv sub codul CIM al medicamentului Novoseven 1 mg.

Acest argument nu a fost invocat în fața instanței de fond nici în primul ciclu procesual și nici cu ocazia rejudecării, recurenta înțelegând să se refere la o asemenea susținere direct în calea de atac a recursului, la momentul la care au avut loc dezbaterile pe fondul recursului, astfel că nu a fost supusă analizei instanței prin sentința recurată.

Cu toate că, așa cum s-a arătat anterior, sunt incidente disp. art. 304

1

din vechiul C. proc. civ., aceasta nu înseamnă că recurenta poate aduce noi critici sentinței recurate cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, art. 303 alin. (1) din acest cod prevăzând în mod clar că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Chiar și în cazul apelului, care este o cale devolutivă de atac, legiuitorul a stabilit că pot fi invocate și alte motive, mijloace de apărare sau dovezi care nu au fost invocate la prima instanță, dar numai prin motivele de apel sau întâmpinare, astfel cum rezultă din disp. art. 292 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri."

În condițiile în care prin exercitarea recursului, cale extraordinară de atac, este supusă analizei instanței de control judiciar legalitatea sentinței recurate (și temeinicia, sub imperiul disp. art. 304

1

din vechiul C. proc. civ.), nu se poate proceda la efectuarea unei asemenea analize prin luarea în considerare a unor motive ce nu au fost invocate și avute în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței atacate. În consecință, prin raportare la dispozițiile legale menționate, instanța de recurs nu poate proceda la examinarea acestei susțineri a recurentei privind schimbarea ambalajului medicamentului și, implicit, a codului CIM, ea nefiind supusă examinării în primă instanță.

Referitor la medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, consumul acestuia a fost raportat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, la dosarul de fond fiind depusă adresa nr. x/9.06.2016 emisă de această instituție, care comunică CNAS faptul că, urmare solicitării documentelor privitoare la consumul raportat și înregistrat în aplicația SIUI pentru trimestrul IV 2011 (luna octombrie 2011), Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a înregistrat un consum de 26 flacoane de Novoseven 1 mg cod CIM W53034001, în valoare de 78.113,53 RON. Această adresă a fost însoțită de adresa nr. x/30.05.2016 emisă de Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara în care se menționează că în trimestrul IV 2011 s-au consumat 26 flacoane de Novoseven 1 mg cod 50 KUI (cod CIM W53034001), fiind precizate și numele pacienților care au beneficiat de tratament cu acest medicament.

Rezultă astfel că medicamentul al cărui consum s-a înregistrat în trimestrul IV 2011 la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, în valoare de 78.113,53 RON, este Novoseven 1 mg cod CIM W53034001 și nu medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, care este menționat în actele administrative contestate.

Cu toate că instanța de fond a arătat că unul dintre înscrisurile de la dosar nu poate justifica decontarea medicamentului în discuție Novoseven (cod CIM W53037001) întrucât, deși face referire la același medicament, cuprinde un alt cod CIM (53034001), recurenta nu a formulat nicio critică în privința acestui argument reținut de instanță, limitându-se la invocarea, cu titlu general, a unor dispoziții legale, fără să invoce, în concret, argumente în combaterea acestei concluzii ce se regăsește în considerentele sentinței.

Reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri pentru a dovedi nelegalitatea actelor administrative contestate sub aspectul includerii în formula de calcul a taxei a valorii aferente acestui medicament, printre acestea numărându-se: proces-verbal de distrugere produse expirate din data de 18.05.2010 (pentru 97 bucăți Novoseven 5 mg, expirate la 30.04.2010); ordin de distrugere nr. 11007/2.09.2010 pentru cantitatea de 100 bucăți Novoseven 5 mg, expirate în luna aprilie 2010; proces-verbal de distrugere din data de 6.09.2010 încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. cu privire la 100 bucăți Novoseven 5 mg expirate în aprilie 2010; confirmare de distrugere prin incinerare de către S.C. C. S.R.L., din data de 6.09.2010; formular de încărcare-descărcare deșeuri nepericuloase din data de 6.09.2010 - punctul de lucru unde se efectuează încărcarea - S.C. B. S.R.L. Sibiu și punctul de lucru unde se efectuează descărcarea - S.C. C. S.R.L. Suceava.

Situația de fapt rezultată din înscrisurile de la dosar este confirmată și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, care au fost avute în vedere la soluționarea litigiului în primă instanță.

Astfel, în suplimentul la raportul de expertiză din data 13.11.2018 se menționează că singurul lot cu medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, primit de reclamantă de la deținătorul A., a avut următoarea trasabilitate: a intrat în depozitul A. din Sibiu - 100 bucăți, cu data expirării luna aprilie 2010, ieșirea acestuia din depozit (100 bucăți) fiind atestată de: pentru cantitatea de 3 bucăți - proces-verbal de control din 15.05.2009 și proces-verbal de predare-primire din aceeași dată, iar pentru cantitatea de 97 bucăți: proces-verbal de distrugere produse expirate din 18.05.2010, ordin de distrugere din 2.09.2010 și proces-verbal de distrugere din 6.09.2010, formular de încărcare-descărcare deșeuri nepericuloase din 6.09.2010. Prin urmare, cantitatea a fost depozitată la Sibiu și distrusă integral.

Dacă medicamentul Novoseven 1 mg cod CIM W53034001 este, de fapt, medicamentul Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, dar într-o altă formă de ambalaj, este un aspect pe care instanța de recurs nu îl poate analiza, pentru considerentele anterior expuse.

Cu privire la medicamentul Norditropin Flexpro 5 mg cod CIM W55237001 se reține că, potrivit datelor comunicate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, a fost raportat un consum al acestuia în trimestrul IV 2011, în valoare de 7.799,55 RON.

Potrivit concluziilor expertizei, acest medicament a avut următoarea trasabilitate: în depozitul A. din Sibiu a intrat un lot de 399 bucăți cu data expirării luna mai 2011, iar la data de 31.12.2011 se aflau în acest depozit 376 bucăți, 23 bucăți figurând ca ieșite din depozit. Cel de-al doilea lot de 93 bucăți, cu data expirării luna mai 2013, a intrat în același depozit la data de 14.10.2011 nefiind comercializată nicio bucată, regăsindu-se integral în stoc la data de 31.12.2011.

Referitor la medicamentul Norditropin Flexpro 10 mg cod CIM W55238001 se constată că a fost raportat consumul acestui medicament de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bihor, valoarea consumului fiind de 36.072,90 RON.

Expertiza efectuată în cauză a concluzionat, ca și în cazul medicamentului precedent, în sensul că nu a fost comercializat în trimestrul de referință, un stoc fiind regăsit integral la societatea reclamantă la sfârșitul trimestrului IV 2011, iar al doilea fiind expirat anterior acestui trimestru.

Astfel, în depozitul A. din Sibiu a intrat un lot de 150 bucăți cu data expirării luna mai 2011, iar la data de 31.12.2011 se aflau în acest depozit 107 bucăți, 43 bucăți figurând ca ieșite din depozit. Cel de-al doilea lot de 108 bucăți, cu data expirării martie 2013, a intrat în același depozit la data de 19.10.2011 nefiind comercializată nicio bucată, regăsindu-se integral în stoc la data de 31.12.2011.

În consecință, aceste două medicamente nu pot fi luate în calcul și raportate de către unitățile sanitare cu paturi/farmacii/centre de dializă în consumul aferent trimestrului IV 2011, având în vedere data expirării și stocurile existente și depozitate la nivelul distribuitorului la data de 31.12.2011.

În cererea de recurs se susține că în legislația specifică există prevederi clare referitoare la modul de raportare a datelor privind consumul centralizat trimestrial de medicamente de către furnizorii de servicii medicale și că datele raportate de CNAS sunt corecte, întrucât provin din datele raportate de furnizorii de medicamente (farmacii) și datele raportate de unitățile sanitare și centrele de dializă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că nu se contestă în cauză modalitatea de raportare a acestor date, ceea ce se aduce în discuție fiind existența unor erori în evidențele pe baza cărora recurenta a emis actele administrative atacate.

În condițiile în care înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și concluziile formulate de expert confirmă existența acestor erori, nu se pot reține aceste susțineri ale recurentei în soluționarea favorabilă a căii de atac.

Critica adusă motivării sentinței cu privire la faptul că există o discrepanță între evidențele proprii ale reclamantei referitoare la consumul de medicamente și consumul comunicat de CNAS este nefondată, din moment ce discrepanța vizează, conform probelor administrate, evidențele furnizorilor de servicii medicale și datele reale rezultate din consumul de medicamente, așa cum este cazul medicamentului Novoseven 5 mg cod CIM W53037001.

Astfel, unitatea sanitară - Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a înregistrat în trimestrul IV 2011 consumul medicamentului Novoseven 1 mg cod CIM W53034001, dar a raportat Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș consumul medicamentului Novoseven 5 mg cod CIM W53037001, identificarea acestei erori de raportare răsturnând prezumția corectitudinii datelor comunicate de către recurentă prin actele a căror anulare o solicită reclamanta.

Este adevărat, așa cum se arată în cererea de recurs, că potrivit art. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 927/2011, pentru calculul contribuției trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente, raportat în condițiile Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1.518/890/2011, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu ori fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc, și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă. De asemenea, conform art. 2 din același ordin, casele de asigurări de sănătate vor valida raportarea farmaciilor cu circuit deschis, raportul unităților sanitare cu paturi și raportul centrelor de dializă.

Dar, câtă vreme această validare are în vedere și unele date eronate comunicate de furnizorii de servicii medicale cu privire la consumul de medicamente, caracterul eronat al acestora rezultând din probele administrate, se impune anularea actelor administrative contestate în privința respectivelor date.

Potrivit datelor din sistemul informatic, medicamentele sus menționate au fost raportate de cele trei case de asigurări de sănătate ca fiind consumate în trimestrul IV 2011, dar nu au fost aduse dovezi cu privire la corectitudinea datelor raportate de furnizorii de servicii medicale către respectivele case de asigurări de sănătate, de natură să infirme su