ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2737/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea formulată de intimatul - reclamant A. de repunere a cauzei pe rol și s-a menținut soluția de suspendare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că modul de soluționare a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea problemei de drept in dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău prezintă relevanță în cauză inclusiv sub aspectul considerentelor ce vor fi evidențiate în decizia pronunțată de ÎCCJ, iar suspendarea inițială a cauzei s-a dispus până la publicarea deciziei nr. 51/11.11.2019 în Monitorul Oficial al României.

Recursul formulat

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului și dispunerea repunerii pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.

La data de 4 februarie 2020 recurentul - reclamant a formulat cerere de renunțare la recursul formulat.

Prin punctul de vedere depus la data de 26 martie 2020 intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a precizat că nu se opune cererii de renunțare la recurs.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul - reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata recursului prin declarația depusă la data de 4 februarie 2020.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recuretului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurentul - reclamant și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la recurs", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului - reclamant A. de renunțare la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurentului - reclamant A. de renunțare la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.