ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2017 reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicitând anularea Deciziei nr. 4124/17.02.2017 de soluționare a Contestației 2/27.01.2017 înregistrată la A.F.I.R. cu nr. 861/27.01.2017, decizie comunicată la data de 27.02.2017, prin care s-a respins contestația împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12.01.2017, privind proiectul A. P.F.A. cu denumire "Instalarea tânărului fermier A.", prin Măsura 112 -Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, înregistrat la A.F.I.R. cu nr. 1269/17.01.2017, recunoașterea dreptului de a încasa tranșa a doua din finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Prin sentința civilă nr. 80 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a dispus anularea Deciziei nr. 4124/17.02.2017 de soluționare a Contestației 2/27.01.2017 și a Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12.01.2017, privind proiectul A. P.F.A. cu denumire "Instalarea tânărului fermier A.", prin Măsura 112 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, înregistrat la A.F.I.R. cu nr. 1269/17.01.2017, a respins restul pretențiilor reclamantului și a obligat pârâta la plata către reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată a sumei de 1550 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac și casarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, în esență, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că în mod greșit a reținut instanța de fond că cererea de plată pentru tranșa a II-a din finanțarea acordată prin Măsura 112 a fost depusă în termen, în condițiile în care toate plățile decurgând din PNDR 2007-2013 au fost încheiate la data de 31.12.2015, autoritatea nemaiputând efectua plăți după această dată.

A mai arătat că procedura de tranziție reglementată prin capitolul 19.1 din PNDR 2014-2020 impunea respectarea termenului maxim de 31.12.2016, aspect adus la cunoștința intimatului-reclamant.

De asemenea, în opinia recurentei-pârâte, cererea de plată trebuia depusă cel mai târziu cu 90 de zile înainte de împlinirea termenului de 31.12.2016, fiind greșită interpretarea instanței de fond cu privire la aplicabilitatea în cauză a termenului de grație de 15 zile.

Întrucât nu a fost respectat termenul pentru depunerea cererii de plată aferentă tranșei a II-a, autoritatea recurentă a săvârșit o neregulă cu privire la executarea contractului, impunându-se restituirea integrală a sumelor primite cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.10.2018, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esență, a arătat că, potrivit noilor reglementări invocate de către autoritatea recurentă, respectiv Capitolul 19.1 - Dispoziții tranzitorii din cadrul PNDR 2014-2020, art. 3 din Regulamentul (UE) 1310/2013 și art. 16 din Regulamentul UE 807/2014, este stabilită o dată limită pentru depunerea celei de-a doua cereri de plată de către beneficiar și un termen maxim pentru efectuarea plății de către autoritatea contractantă.

Totodată, potrivit Manualului de Procedură Autorizare Plăți, fiecare solicitant beneficiază de un termen de grație de 15 zile lucrătoare calculate începând cu ultima zi prevăzută în contract pentru depunerea cererii de plată pentru tranșa a doua (17.11.2016), iar intimatul-reclamant a depus dosarul complet pentru aprobarea modificării datei de depunere a cererii pentru plata celei de-a doua tranșe din finanțarea nerambursabilă la data de 05.12.2016, în condițiile în care ultima zi în care putea fi depusă Declarația de Eșalonare a Depunerii Dosarelor Cererilor de Plată Rectificată (Formularul AP 0.1 - M 112, 41) era 12.12.2016, motiv pentru care în mod corect a constatat instanța de fond că experții din cadrul 3. J.F.I.R. Iași au procedat nelegal la respingerea cererii ca fiind tardiv formulată și au demarat procedura întocmirii I.R.D.0.1 nr. 1831/03.11.2016.

Intimatul -reclamant a invocat și imposibilitatea obiectivă de a se conforma acestei notificări, căci activitatea corespunzătoare domeniului în care a obținut ajutorul financiar nerambursabil (înmulțirea familiilor de albine, recoltarea și comercializarea producției apicole) presupune respectarea unor proceduri specifice și o ciclicitate a fenomenelor reproductive care nu poate fi accelerată în mod artificial, fapt pentru care țintele prestabilite ale Planului de afaceri nu puteau în mod obiectiv să fie atinse mai devreme de luna noiembrie, acesta fiind și motivul pentru care termenul de 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare pentru depunerea celei de-a doua cereri de plată a constituit un factor esențial în configurarea duratei de execuție.

Prin rezoluția din 6.12.2018 a completului investit cu soluționarea cauzei, a fost fixat termen de judecată în ședință publică, fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimatul-reclamant A. Persoană Fizică Autorizată a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, decizia nr. 4127/17.02.2017 prin care autoritatea recurentă a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/17.01.2017 prin care s-a constituit în sarcina intimatului-reclamant un debit în cuantum de 42.924,60 RON.

Neregula constatată în actele administrative contestate vizează conduita intimatului-reclamant în derularea contractului de finanțare nr. x/17.02.2014 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri pentru proiectul "Instalarea tânărului fermier A.", în sensul că, prin nedepunerea celei de-a doua cereri de plată în termenul legal beneficiarul nu a realizat proiectul în conformitate cu descrierea acestuia în cererea de finanțare.

Soluționând cauza, prima instanță a găsit fondate criticile de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant cu referire la depunerea cererii de plată în termenul legal, motiv pentru care a anulat actele administrativ fiscale contestate și a respins pretențiile intimatului-reclamant cu privire la recunoașterea dreptului de a încasa tranșa a doua din finanțarea nerambursabilă.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În fapt, între Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și PFA A. a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/17.02.2014 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A.."

Potrivit Contractului menționat, art. 3 Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde reclamantului un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 71.536,00 RON, echivalentul a maxim 16.000 Euro astfel:

"Prima tranșa de maximum 9.600 Euro echivalentul a maxim 42.922,00 RON, reprezentând 60% din valoarea totală prevăzută la art. 3 alin. 1.

A doua tranșa de maximum 6.400 Euro echivalentul a maxim 28.614,00 RON reprezentând 40% din valoarea totală prevăzută la art. 3 alin. 1."

Potrivit art. 1 alin. 2 din Contractul de finanțare, beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Contractul de finanțare termenul de execuție este de 36 de luni de la data semnării acestuia de ambele părți, adică până la data de 17.02.2017.

Termenul de implementare a fost stabilit însă la 33 de luni de la data semnării contractului, respectiv până la data de 17.11.2016 pentru a putea fi respectat termenul de 90 de zile calendaristice de la data depunerii Dosarului Cererii de Plată necesar verificării și plății. În acest sens dispozițiile art. 4 alin. (4) prevăd că a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la articolul 3(1), iar plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

Prin Actul adițional nr. x/25.01.2016 întocmit în conformitate cu "ANEXA 1 -4.5 Act adițional 112, 411 - 112" din Manualul operațional de procedură privind tranziția angajamentelor legale de finanțare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanțare PNDR 2014 - 2020, aprobat prin Ordinul MADR nr. 2228/2015 cu completările și modificările ulterioare, a fost doar aprobată continuarea implementării proiectului "Instalarea tânărului fermier A." aferent Contractului de finanțare nr. x/17.02.2014 și depunerea tranșelor de plată, în vederea decontării în cadrul PNDR 2014 - 2020 în baza Contractului de finanțare nr. x/17.02.2014.

Din cuprinsul actului adițional încheiat de către părți rezultă că părțile contractante au convenit doar asupra continuării implementării proiectului aferent contractului de finanțare și depunerii cererilor de plată în vederea decontării acestora în cadrul PNDR 2014-2020, toate celelalte condiții ale contractului de finanțare rămânând neschimbate.

Susținerile recurentei-pârâte în sensul că prin actul adițional s-a aprobat continuarea implementării proiectului, doar în condițiile în care se respectă durata de execuție maximă de 31.12.2016 nu pot fi primite, de vreme ce actul adițional nr. x/25.01.2016 nu conține nicio dispoziție cu privire la execuția contractului de finanțare.

Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului, că raportat la durata de execuție a Contractului de finanțare, prevăzută a se întinde până cel mai târziu în data de 17.02.2017 reclamantul avea obligația depunerea cererii de plată pentru tranșa a doua din finanțarea acordată prin Măsura 112 până la data de 17.11.2016, la care se poate adăuga un termen de grație de 15 zile lucrătoare, adică până la data de 12.12.2016.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, termenul de grație de 15 zile lucrătoare este prevăzut de Manualul de procedură autorizare plăți în favoarea beneficiarului și se calculează începând cu ultima zi prevăzută în contract pentru depunerea cererii de plată.

În speță, intimatul-reclamant a depus cererea de plată pentru tranșa a II-a la data de 5.12.2016, situându-se în termenul legal, în condițiile în care ultima zi în care putea fi depusă cererea de plată era 12.12.2016.

Înalta Curte apreciază ca nefondate și criticile vizând nerespectarea termenului de 30.09.2016, apreciat de autorități ca termen limită pentru depunerea cererii de plată.

Aceasta întrucât, conform contractului de finanțare și actului adițional încheiat de către părți, termenul de implementare stabilit a fost de 33 de luni calendaristice, respectiv până la data de 17.11.2016.

Se impune precizarea că, potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ. "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", principiul forței obligatorii a contractului fiind consacrat printr-o normă juridică imperativă.

Înalta Curte reține că prevederile Capitolului 19.1 "Dispoziții tranzitorii" din cadrul PNDR 2014-2020 care reglementează o procedură de tranziție în cazul contractelor încheiate după 2012 în sensul de a se încadra în termenul limită de 31.12.2016 nu pot avea efectul juridic invocat de recurenta-pârâtă în sensul modificării termenului de execuție al contractului de finanțare, de vreme ce modificarea duratei de execuție se poate realiza doar printr-un act adițional la contractul de finanțare încheiat în condițiile legii, modificare ce nu a intervenit în cauza dedusă judecății.

Tot astfel, nici dispozițiile art. 4 alin. (3) din contractul de finanțare prin care se reglementează în favoarea autorității un termen de 90 de zile pentru verificarea și plata unei cereri nu pot conduce la concluzia modificării termenului de execuție, întrucât, așa cum rezultă din considerentele expuse termenul de implementare poate fi modificat doar prin acordul părților.

În condițiile în care noile reglementări prevăd un termen limită pentru efectuarea plăților, autoritatea contractantă este cea obligată să verifice conformitatea cererilor de plată depuse în termenul legal, astfel încât să se încadreze în termenul limită de efectuare a plăților finale.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că atâta timp cât reclamantul a depus în termenul stabilit prin contract documentele justificative în vederea finalizării proiectului și plății celei de a doua tranșe, nu poate fi reținută o neregulă în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor art. 16 din Contract și nu se justifică stabilirea în sarcina acestuia a unei creanțe bugetare de 42.921,60 RON.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

Reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în baza art. 451 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva sentinței nr. 80 din 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.