ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.09.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., lichidator judiciar al B. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Brașov, anularea actului nr. x/14.09.2020 emis de pârâtă, privind solutionarea plângerii prealabile formulate de reclamantă; anularea în parte a actului nr. x/10.08.2020 emis de pârâtă în ce privește decizia exprimată prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020; suspendarea de urgență a executării actului nr. x/10.08.2020 în privinta deciziei exprimate prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5757 din data de 10.11.2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. S.A. prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării instanței, precum și faptul că reclamantul are sediul în raza Tribunalului Brașov.

2.2. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 286/CA din data de 25 martie 2021, Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Brașov, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în drept prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamantul are sediul în raza Tribunalului București, dat fiind faptul că, în speță, calitatea de reclamant o are A. și că sediul acestuia se află în București.

De asemenea, s-a mai reținut că și dosarul privind suspendarea executării acelorași acte administrative a fost soluționat de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu sediul reclamantului.

Reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Brașov, anularea actului nr. x/14.09.2020 emis de pârâtă, anularea în parte a actului nr. x/10.08.2020 emis de pârâtă în ce privește decizia exprimată prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020; suspendarea executării actului nr. x/10.08.2020 în privinta deciziei exprimate prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 28.09.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 28.09.2020.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speță are relevanță faptul că reclamant în prezenta cauză este A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A., cu sediul în municipiul București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, competență stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 28.09.2020.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., lichidator judiciar al B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Brașov, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.