ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2417/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea rezoluției clasare nr. 16/IJ/DIP/2018 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. După admiterea cererii de abținere formulată de doamna judecător B., dosarul a fost trimis la repartizarea aleatorie și a primit număr nou la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosar nr. x/2019.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 311 din data de 26.06.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității contestației și contestația formulată de contestatorul A., împotriva Rezoluției de clasare din 06.02.2018, dispusă de intimata Inspecția Judiciară, în lucrarea nr. x/2018, ca neîntemeiate.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 311 din data de 26.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate ...când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Sub acest aspect arată că, hotărârea a fost pronunțată și redactată când erau în vigoare prevederile art. 45 1 și următoarele din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care menționează în mod expres că "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare". Tot la aceeași dată se aflau în vigoare și prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora: rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Prin încălcarea prevederilor în vigoare, judecătorul fondului în mod greșit a considerat că hotărârea pronunțată este definitivă, adică nesusceptibilă de a fi supusă vreunei căi de atac. Al de-al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate ...când, hotărârea dată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei". Sub acest aspect arată că într-un singur alineat de la pg. 4 s-a motivat nereal: "contrar susținerilor petentului Curtea constată că autoritatea administrativă intimată, prin inspectorul de caz, a examinat sesizarea petentului în concordanță cu atribuțiile, competențele și dispozițiile legale ce îi conferă acest drept". Opinia preluată de d-na judecător în sensul că Inspecția Judiciară nu poate îndeplini rolul unei "suprainstanțe de control judiciar" nu poate fi primită deoarece atribuțiile acesteia sunt "de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate". Al treilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate ...când, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material". Membrii completului C1 recurs prin decizia civilă nr. 15/C/01.02.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă au stabilit definitiv următoarele: "Din înscrisurile existente la dosar, denumite declarațiune și situație întocmite în luna septembrie 1094 ca urmare a schimbului de populație, rezultă că averea abandonată pe teritoriul Bulgariei a aparținut lui C. și nu lui D.". Față de această operațiune de alterare a realității de către judecătorii Curții de Apel Constanța a formulat în mod legal: cerere de revizuire, contestație în anulare, sesizare adresată CSM - Inspecția Judiciară, memoriu adresat celor 19 membri ai CSM, contestație împotriva rezoluțiilor de clasare dispuse de inspectorii judiciari, contestație înaintată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, plângere adresată DNA - Serviciul Teritorial Constanța, plângere adresată judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția Penală.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil. De asemenea, se reține că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă: "Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Astfel, față de soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, și față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la data sesizării instanței de fond), se constată că sentința civilă nr. 311din data de 26.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. împotriva Rezoluției nr. 16/IJ/DIP/2018 emise de Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004). Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În cauză, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,