ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/29.11.2017, reclamanta Agenția Națională de Integritate a formulat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., acțiune împotriva ordonanței de clasare nr. 1/29.11.2016 a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Iași.

Prin sentința nr. 73/2018 din data de 25 mai 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A. și B. și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a contestat ordonanța de clasare susținând că soluția Comisiei este netemeinică si nelegală, întrucât s-a raportat la susțineri orale ale persoanei evaluate și martorilor audiați fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă.

Astfel, în mod greșit, Comisia de Cercetare a Averilor a luat în considerare, la capitolul cheltuieli, suma de 133.764,56 RON.

Având în vedere procesul-verbal de recepție (prin care s-a reținut suma de 168.782 RON), la care se adaugă taxa de autorizație la momentul recepției în sumă de 844 RON și diferența la aceasta în sumă de 525 RON, rezultă că suma care ar fi trebuit să fie reținută de către Comisie, la capitolul cheltuieli cu edificarea imobilului este de 170.151 RON.

Or, în mod total eronat, Comisia de cercetare a averilor reține că suma de 170.151 RON reținută de A.N.I. ar fi în fapt suma de impozitare a imobilului.

S-a argumentat și că, în mod greșit, Comisia a luat în considerare la capitolul venituri sumele de bani primite ca norma de hrană, respectiv drepturile de echipament.

Reclamanta a mai suținut că în ceea ce privește suma de 70.000 RON reprezentând economii obținute de persoana cercetată înainte de perioada evaluată, în mod greșit Comisia de cercetare a averilor a reținut suma de 70.000 RON ca economii din perioada anterioară angajării pe funcția de agent de poliție. Totodată, s-a reținut că această suma a împrumutat-o rudelor înainte de perioada de evaluare, fiindu-i restituită în luna iulie 2007.

Față de toate aceste aspecte, instanța reține că în mod corect s-a luat în calcul valoarea imobilului construit așa cum rezultă ea din raportul de expertiză, iar nu din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, relevantă fiind împrejurarea că acesta a fost construit în regie proprie, valoarea conform expertizei fiind de 133.764,56 RON, calculată la data de 31.12.2010, finele perioadei supusă evaluării.

Astfel, a fost avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul C., declarațiile martorilor propuși de către persoana cercetată, persoane care au lucrat la imobilul construit al acestuia, raportul de expertiză întocmit de către expertul inginer D., expertiza contabilă administrată în cauză.

În ceea ce privește veniturile din norma de hrană, respectiv echipament, obținute de pârâtul A., instanța constată că, în mod corect a procedat Comisia, luându-le în calcul în totalul veniturilor obținute de acesta cu titlu de salariu, cât timp A. a încasat aceste sume de bani.

Astfel, referitor la acumulările patrimoniale personale ale lui A., anterioare intrării în poliția de frontieră, instanța a apreciat verosimilă declarația martorei E., sora pârâtului.

Analizând Ordonanța de clasare nr. 1/29.11.2016 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași sub aspectul motivelor invocate de reclamantă, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a acesteia ori a procedurii administrative desfășurate în fața Comisiei, care să justifice schimbarea soluției de clasare, cu consecința trimiterii cauzei în fața instanței de contencios administrativ în vederea desăvârșirii cercetării.

Astfel, în baza probatoriului administrat (înscrisuri, declarații de martori, 2 expertize rapoarte de expertiză din care a rezultat că nu există o diferență de peste 10000 euro între veniturile familiei Pascal și cheltuielile acesteia în perioada de referință, în sensul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010), Comisia a reținut că pe perioada supusă evaluării 2006 - 2010, între suma veniturilor realizate de persoana cercetată și soția acestuia din salarii, tranzacții imobiliare, dobânzi și credite bancare nu au existat diferențe mai mari de 10000 euro sau echivalentul acestei sume, în RON, și cheltuielile efectuate de aceștia, situație în care nu se verifică existența unor modificări intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnității publice și veniturile realizate în aceeași perioadă, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată critica reclamantei vizând suma reținută ca și cheltuială pentru construcția imobilului. Astfel, instanța notează că în mod corect s-a luat în calcul valoarea imobilului construit așa cum rezultă ea din raportul de expertiză, iar nu din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, relevantă fiind împrejurarea că acesta a fost construit în regie proprie, valoarea conform expertizei fiind de 133.764,56 RON, calculată la data de 31.12.2010, finele perioadei supusă evaluării. Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor este obligatoriu, fără însă ca valoarea menționată în acesta să se impună cu titlu de valoare de circulație a imobilului.

Reclamanta a susținut că soluția Comisiei este nelegală întrucât aceasta a dat eficiență veniturilor provenite din norma de hrană, respectiv echipament, calculând aceste sume la capitolul venituri.

Ori, astfel cum a reținut și Comisia, Curtea a considerat că în ceea ce privește veniturile obținute de pârâtul A., provenite din norma de hrană, respectiv echipament trebuie incluse, în totalul veniturilor obținute de acesta cu titlu de salariu, cât timp A. a încasat aceste sume de bani. Destinația dată de lege acestor sume nu le exclude din categoria veniturilor obținute de la angajator.

Referitor la celelalte acumulări patrimoniale personale ale lui A., anterioare intrării în poliția de frontieră, instanța reține că declarația martorei E. nu poate fi apreciată ca nesinceră, cum relevă reclamanta ANI, fiind pertinent a reține că o familie care a locuit timp de 26 ani împreună cu părinții unuia dintre ei a putut economisi aproximativ 70000 RON, pe care să-i împrumute surorii pârâtului, aceasta restituindu-i în tranșe. Proba cu martori se coroborează cu proba cu înscrisuri, constând în veniturile și datoriile familie Pascal în perioada avută în vedere pentru control - 2006-2010 și premergător acesteia, precum și cu proba cu expertiza contabilă administrată în cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 73/2018 din data de 25 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală.

Având în vedere similitudinea criticilor formulate de reclamanta Agenția Națională de Integritate și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, pe fondul cererii, și circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, urmând a răspunde prin argumente comune.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât s-a reținut în mod greșit, pe raționamentul Comisiei de cercetare a averilor, la capitolul cheltuieli, suma de 133.764,56 RON. Instanța și-a întemeiat astfel decizia doar pe declarația personei evaluate și pe declarațiile unor martori, fără să aibă în vedere faptul că autorizația de construcție a fost emisă pentru construcție P-M în valoare de 63.719 RON, iar conform procesului-verbal de recepție, valoare totală a construcției la data recepției a fost de 168.782 RON, la care se adaugă taxa de autorizație la momentul recepției în sumă de 844 RON și diferența la această sumă de 525 RON, în total 170.151 RON.

Mai mult, arată recurenții că, în mod eronat, atât instanța de fond cât și Comisia de Cercetare a Averilor reține suma de 170.151 RON reținută de ANI ar fi suma de impozitare a imobilului.

Totodată, în mod greșit instanța de fond a reținut suma de 70000 RON ca economii din perioada anterioară angajării pe funcția de agent de poliție. Comisia și ulterior instanța de judecată trebuia pentru a identifica exact situația patrimonială a persoanei cercetate, să administreze probe. Simpla susținere a recurentului și a sorei acestuia că respective sumă a existat în patrimonial persoanei cerecetate și a fost împrumutată sorei acestuia, pentru ca mai apoi, în cursul anului 2007 să fie înapoiată, nu este suficient pentru a include la capitolul venituri, pentru anul 2007, a acestei sume.

De asemenea, consideră recurenții că în ceea ce privește suma de 127.354,49 RON aferentă contului deschis la F. S.A. pentru perioada 2006 - 2010, care reprezintă retrageri de numerar, plata cu cardul etc., din drepturile salariale încasate în acest cont, în mod corect inspectorul de integritate a luat în considerare această sumă ca sume cheltuite pentru întreținerea persoanei cercetate și a familiei, cât și cheltuielile de consum și întreținere a bunurilor aflate în averea persoanei cercetate (hrană, haine, plăți către furnizori, cheltuieli cu carburanți, plăți impozite anuale etc.).

În concluzie, recurenții au solicitat, în principal, admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate și confiscarea diferenței semnificative identificate în perioada 2006-2010, în cuantum total de 151.576,31 RON din averea intimatului pârât A., echivalentul sumei de 39.906,35 euro, iar, în subsidiar, anularea Ordonanței nr. 1 din 29.11.2016 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași și trimiterea dosarului Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru efectuarea evaluării averii persoanei cercetate.

În dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv Ordonanța nr. 1 din 29.11.2016 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași, precum și Raport de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin acțiunea formulată reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Ordonanței de clasare nr. 1/29.11.2016 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a reținut că pe perioada supusă evaluării, între suma veniturilor realizate de persoana cercetată și soția acestuia din salarii, tranzacții imobiliare, dobânzi și credite bancare nu au existat diferențe mai mari de 10000 euro sau echivalentul acestei sume, în RON, și cheltuielile efectuate de aceștia, în sensul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010 și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 10

4

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 s-a dispus clasarea cauzei. În argumentarea soluției de clasare s-a reținut că valoarea imobilului expertizat, construit în regie proprie, nu poate fi decât cea determinată de către expertize, de 133.764,56 RON, calculată la data de 31.12.2010, finalul perioadei supusă evaluării, iar nu valoarea de impozitare reținută de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința atacată, instanța de fond verificând legalitatea ordonanței de clasare emise de Comisia de cercetare a averilor a reținut că aceasta este legală întrucât Comisia de cercetare a averilor administrând un amplu probatoriu - înscrisuri, declarații martori, 2 rapoarte expertiză - din care a reieșit că nu există o diferență de peste 10000 euro între veniturile familiei Pascal și cheltuielile acesteia în perioada de referință, în sensul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Verificând susținerile recurentei-reclamante cu privire la suma veniturilor realizate de persoana cercetată A. și soția acestuia B. și suma cheltuielilor efectuate de către aceștia pentru construirea imobilului situat în Huși, strada x nr. 12A, Județul Vaslui, instanța de control judiciar constată în baza probatoriului administrat că:

- stabilirea sumelor de bani cheltuite de către persoana cercetată A. și soția acestuia B. pentru construirea imobilului situat în Huși, strada x nr. 12A, Județul Vaslui.

Astfel, s-au stabilit următoarele:

- valoarea lucrărilor - etapa I process-verbal de recepție nr. x/25.08.2010 este de 126.967 RON;

- valoarea lucrărilor - etapa a II-a după semnarea procesului-verbal este de 39.942 RON;

- valoarea totală a lucrărilor - ambele etape este de 166.916 RON, fără a fi prinse instalațiile electrice, sanitare, încălzire și gaze naturale.

- stabilirea sumelor de bani cheltuite de către persoana cercetată A. și soția acestuia B. pentru construirea imobilului situat în Huși, strada x nr. 12A, Județul Vaslui;

- pentru determinarea sumelor de bani cheltuite, expertul va stabili lucrările și materialele necesare edificării imobilului pe fiecare etapă în parte, cu precizarea anului în care au fost efectuate, ținând cont de cantitatea ce rezultă din măsurătorile pe care le va face la fața locului;

- expertul va avea în vedere valoarea materialelor folosite, raportat la anul cumpărării și la facturile și chitanțele ce atestă prețul materialelor utilizate, iar acolo unde nu există astfel de înscrisuri, expertul va avea în vedere prețul de piață la momentul achiziționării.

Concluziile expertului D. au făcut referire la suma în valoarea de 180.912 RON, din care cheltuiți înainte de semnarea procesului-verbal de recepție și 61.228 RON după semnarea procesului-verbal din data de 25.08.2010, cu precizarea că ultima valoare include totalul lucrărilor efectuate după recepție, lucrări ce depășesc ca durată de timp perioada de evaluare, iar expertiza contabilă a stabilit valoare imobilului în perioada de referință ca fiind 133.764,56 RON.

Raport de expertiză contabilă judiciară a evidențiat că:

Răspuns varianta I:

Din analiză rezultă că valoarea totală a veniturilor este de 415.860,34 RON (112.128,36 euro), iar a cheltuielilor de 307.195,37 RON (78.583,85 euro), diferența dintre venituri și cheltuieli fiind de 108.664,96 RON (33.544,51 euro). Prin urmare expertul constată că veniturile sunt mai mari decât cheltuielile cu 108.664,96 RON (33.544,51 euro).

Răspuns varianta II:

Valoare veniturilor este egală cu 345.860,49 RON (91.153,36 euro), iar a cheltuielilor cu 307.195,37 RON (78.583,85 euro), prin urmare rezultă plăți mai mari cu 38.664,96 RON (12.569,47 euro).

Față de aspectele anterior menționate și față de faptul că atât instanța de fond, cât și Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași nu au clarificat toate aspectele învederate, în raport de întregul context al cauzei și nu au stabilit în mod neechivoc valoarea imobilului la data dobândirii, prin raportare la starea de fapt și la concluziile celor două expertize tehnice și expertizei contabile, Înalta Curte constată că se impune reevaluarea întregului probatoriu administrat.

Astfel, în ceea ce privește imobilul cu destinația de locuință, trebuie reținut că au fost efectuate două expertize tehnice și o expertiză contabilă, ale căror concluzii trebuie reanalizate de către Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași prin raportate la toate elementele care pot stabili valoarea imobilului, respectiv lucrările, materialele folosite, în perioada de referință. Cu atât mai mult cu cât, reținerea valorii imobilului în sumă de 133.764,56 nu a fost argumentată raportat la celelalte valori vehiculate, respectiv Comisia nu a prezentat punctual motivele pentru care a reținut că acestă valoare.

Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursurile formulate de reclamanta Agenția Națională de Integritate și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice urmează a fi admise, iar sentința atacată va fi casată în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate și va fi anulată Ordonanța de clasare nr. 1/29.11.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Iași.

Totodată, cauza va fi înaintată către Comisie în vederea reverificării averii persoanelor cercetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Agenția Națională de Integritate și de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ambele împotriva sentinței nr. 73/2018 din data de 25 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții A. și B..

Anulează ordonanța nr. 1/29.11.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Iași.

Trimite dosarul la Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Iași în vederea reluării procedurii de control a averii numiților A. și B., conform considerentelor prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 aprilie 2021.