ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Reclamanta A. ai Casei de Pensii Teleorman " Dreptate și Adevăr" a chemat în judecată Guvernul României, solicitând, prin cererea introductivă, suspendarea punerii in executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 stabilite prin H.G. nr. 257/2011 adoptata la data de 05.05.2017 si publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 334 din 08.05.2017, până la soluționarea definitiva a cauzei. De asemenea, a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat.

In ce privește admisibilitatea suspendării punerii în executare a actului administrativ atacat, a solicitat sa se constate ca sunt îndeplinite cumulativ cerute de Legea nr. 554/2004 pentru promovarea unei astfel de cereri.

Prin sentința civilă nr. 935 din 5 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A respins acțiunea formulată de reclamanta A. ai Casei de Pensii Teleorman " Dreptate și Adevăr" în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, astfel cum a fost precizată și completată, ca nefondată.

A admis cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

Împotriva acestei sentinței nr. 935 din 5 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. ai Casei de Pensii Teleorman Dreptate și Adevăr criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimații-pârâți Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Guvernul României au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței nr. 935 din 5 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În aceste condiții, sentința nr. 935 din 5 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Termenul prevăzut de dispoziția legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe și nici ziua când acesta se împlinește.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 8 iunie 2018 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 13 septembrie 2018 (prin email, aflat la dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 25 iunie 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei A. ai Casei de Pensii Teleorman Dreptate și Adevăr, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. ai Casei de Pensii Teleorman Dreptate și Adevăr împotriva sentinței civile nr. 935 din 5 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.