ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C. obligarea pârâtei Inspecției Judiciare la soluționarea cererii reclamantului și comunicarea răspunsului către acesta și obligarea pârâtei Inspecției Judiciare și a pârâtului B., în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 208/2019 din 28 mai 2019, a dispus următoarele:

- a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și C., ca rămasă fără obiect;

- a respins excepția de nelegalitate a rezoluției de clasare ca inadmisibilă;

- a respins cererea de acordare a daunelor ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 208/2019 din 28 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul a reiterat susținerile din fața instanței de fond, arătând că instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin ignorarea argumentelor sale și neacordarea de eficiență juridică solicitărilor sale. De asemenea, recurentul a susținut că instanța de fond a golit de conținut art. 14 din Decretul br. 21/1974 privind Pactul Internațional de la New York 1966 cu privire la drepturile civile și politice, art. 47 din carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cât și a art. 21 alin. (3) din Constituția României.

În esență, recurentul a susținut că instanța a încălcat principiile fundamentale care emană și sunt consacrate de Constituția României,cum ar fi principiul preeminenței dreptului internațional,principiul legalității, principiul egalității în drepturi,cât și cele care sunt consacrate de către noul C. proc. civ., printre ele numărându-se și principiul rolului activ al judecătorului. In ceea ce privește principiul preeminentei dreptului internațional,instanța a ignorat deliberat dispozițiile art. 1, alin. (5), art. 11, art. 20 și art. 148 alin. (2) din Constituția României.

In opinia recurentului, în ceea ce privește principiul rolului activ al judecătorului, instanța trebuia sa prezinte garanția de imparțialitate, în schimb judecătorul și-a asumat aptitudinea de a se erija in apărarea pârâților intimați.

Recurentul a mai susținut că hotărârea nr. 208/2019 din data de 28.05,2019 este lovită de nulitate, întrucât nu a fost semnata de președintele completului de judecata S9 Complet 5 Fond și nici de către grefier, iar hotărârea judecătoreasca este actul procesual fundamental prin care se finalizează judecata și în același timp ea reprezintă o unitate juridica care este constituita prin reuniunea componentelor sale, iar semnăturile membrilor completului de judecata ii certifica existența legală și conținutul. De asemenea, recurentul a precizat că de la dosarul cauzei lipsesc încheierile de amânare a pronunțării

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul s-a adresat Inspecției Judiciare la data de 21.11.2017 și a solicitat să se înlăture deficiențele învederate și sancționarea judecătoarei C. din cadrul Curții de Apel Craiova, secția Penală si pentru cauze cu minori pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. e), lit. i), lit. o), lit. r), lit. s) și lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu excluderea din magistratură în conformitate cu dispozițiile art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor.

Întrucât nu a primit răspuns la petiția formulată, reclamantul A. a formulat acțiune în instanță prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C. obligarea pârâtei Inspecției Judiciare la soluționarea cererii reclamantului și comunicarea răspunsului către acesta și obligarea pârâtei Inspecției Judiciare și a pârâtului B., în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, arătând că prin nesoluționarea petiției formulate în termenul legal au fost golite de conținut O.G. nr. 27/2002, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 și Constituția României, aducându-i reclamantului un prejudiciu cert, ce nu poate fi tolerat într-un stat de drept.

Curtea de apel a respins acțiunea ca lipsită de obiect, reținând că în cauză a fost emisă rezoluția de clasare din data de 19.03.2018, totodată, respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a rezoluției din data de 19.03.2018, opinie împărtășită de Înalta Curte.

Înalta Curte constată că, în mod irelevant, încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziții legale dispersate, fără aplicabilitate în speță, prima instanță explicând corect că atâta vreme cât în cauză a fost emisă rezoluția 19.03.2019, cererea reclamantului de a se constata nesoluționarea de către pârâta Inspecția Judiciară a petiției formulate de reclamant, a rămas fără obiect.

De asemenea, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că în raport de obiectul acțiunii, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a rezoluției emise, având în vedere că în acest caz soluția ce urma a fi pronunțată asupra litigiului nu depindea de actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată prin intermediul excepției.

Totodată, instanța de control judiciar reține că și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale, a fost în mod legal respins, având în vedere că, în raport de data întocmirii rezoluției, în cauză nu a fost îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, întrucât pârâta Inspecția Judiciară a răspuns în termenul prevăzut de lege petiției formulate de către reclamant.

Nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului referitoare la nulitatea sentinței atacate pe motiv că nu a fost semnată de către președintele de complet și de către grefier, sau pentru lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunțării.

Contrar susținerilor recurentului, din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află încheierile prin care s-a amânat pronunțarea succesiv la data de 24 mai 2019, respectiv 28 mai 2019, iar sentința nr. 208 din 28 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București aflată la dosarul de fond, poartă atât semnătura președintelui, cât și a grefierului.

Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 208/2019 din 28 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.