ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depusă în data de 26.05.2016 conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, precum și cheltuieli de judecată pe cale separată.

Totodată, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea cauzei, până la soluționarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 339 din 6 februarie 2017, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin aceeași sentință, a obligat pârâtul să emită decizia de soluționare a cererii de despăgubire din data de 26.05.2016.

La data de 6 aprilie 2017, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 339 din 6 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 27 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 339 din 6 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 27 octombrie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 339 din 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.