ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 21 mai 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.05.2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. și CCC., personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Bacău, au contestat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău hotărârea nr. 24 din 31 martie 2017 a Colegiului de conducere a Curții de Apel Bacau, în privința modului de calcul al salariilor de bază brute lunare ale personalului auxiliar și conex și au solicitat:
modificarea anexelor menționate în Decizia nr. 34/I/A1/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar și conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor,
recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială aflată în plată la nivel național, respectiv VRS - 405 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015 la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "Justiție pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 4421 din 20 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău, a anulat parțial Hotărârea nr. 24/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Bacău, precum și Decizia Președintelui Curții de Apel Bacău nr. 34/A/I/20.02.2017, doar în ceea ce îi privește pe reclamanții din tabelul anexă prezentei acțiuni, a obligat pârâta Curtea de Apel Bacău, prin președinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților din tabelul anexă acțiunii de față, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, obligând, de asemenea, pârâta la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acțiunii de față a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflație în ziua plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 și până la data plății efective.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, s-a arătat, în esență, că sentința atacată este rezultatul unei interpretări eronate a statuărilor din decizia CCR nr. 794/2016, conform cărora egalizarea se face începând cu luna august 2016 și are în vedere hotărârile judecătorești aflate în plată, care au determinat deja majorarea indemnizației de încadrare, precum și faptul că nu s-a făcut dovada că la data de 9.04.2015 erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON.
Apărările formulate de intimați
Intimații-reclamanți au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
La data de 17.01.2019 reprezentanta intimaților a depus cerere de preschimbare a primului termen de judecată acordat în cauză, iar în cuprinsul acesteia a arătat că prin decizia nr. 152/I/1/A1 din 1.08.2018 pârâta și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința recurată, astfel încât recursul a rămas fără obiect.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Bacău a emis decizia nr. 152/I/1/A1 din 1.08.2018, prin care a stabilit majorarea V.R.S.-ului și calcularea drepturilor cuvenite reclamanților prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.
În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților.
Cum interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței nr. 4421 din 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.