ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2017, sub nr. x/2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 24/31.03.2017, emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel Bacău împotriva refuzului intimatei Curtea de Apel Bacău de a emite, începând cu data de 09.04.2015, noi decizii de salarizare în aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 cu privire la modul de calcul al salariilor de bază brute lunare ale personalului auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Roman, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, de la data de 01.10.2016, solicitând:

- Modificarea anexelor menționate în Decizia nr. 32/I/AI/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar și conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor;

- Recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială aflată în plată la nivel național, respect VRS-405 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS-305 RON, retroactiv, începând cu data de 09.04.2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "justiție" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru întreg personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Roman, județul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 3784 din data de 18 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 24/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Bacău precum și Decizia nr. 32/I/A/1 din 20.02.2017, emisă de Președintele Curții de Apel Bacău doar în ceea ce îi privește pe reclamanții din tabelul anexă prezentei acțiuni.

A obligat pârâta Curtea de Apel Bacău, prin președinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților din tabelul anexă acțiunii de față, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedre o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

A obligat pârâta la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acțiunii de față a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflație în ziua plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 și până la data plății efective

Împotriva sentinței civile nr. 3784 din data de 18 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că ulterior emiterii actelor administrative contestate, în aplicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale s-a emis decizia nr. 143/I/A1 din data de 21 iunie 2017, prin care s-a stabilit nivelul maxim prin raportare la celelalte curți de apel și parchete.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a anulat Hotărârea nr. 24/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Bacău precum și Decizia nr. 32/I/A/1 din 20.02.2017, emisă de Președintele Curții de Apel Bacău doar în ceea ce îi privește pe reclamanți și a obligat pârâta Curtea de Apel Bacău, prin președinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților din tabelul anexă acțiunii de față, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedre o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău.

Ulterior declarării căii de atac, prin Decizia nr. 152/I/A/1/01.08.2018 a Președintelui Curții de Apel Bacău s-a stabilit modul de calcul al drepturilor salariale ale reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și în continuare

Potrivit actului administrativ în discuție, Decizia nr. 152/I/A/1 din 01 august 2018 a Președintelui Curții de Apel Bacău, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va realiza în continuare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON și că pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curții de Apel Suceava.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât prin recursul declarat, pârâta critică obligarea sa la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, prin care să fie avută în vedere valoarea de referință salarială de 405 RON, respectiv 445 RON, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Or, în raport de faptul emiterii de către Președintele Curții de Apel Bacău a Deciziei nr. 152/I/A/1 din 01 august 2018, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 463,5 RON, de la data de 01.12.2015, Înalta Curte reține că, în prezent, aceasta nu mai justifică un interes în susținerea recursului, deoarece s-a procedat deja la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților prin raportare la valori de referință sectorială mai ridicate decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Constatând că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței nr. 3784 din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.