ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2020

Ședința publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Constată că prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 28.06.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobiliare care au aparținut Cultelor Religioase din România, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016 emisă de pârâtă; admiterea cererii de retrocedare înregistrată la comisia pârâtă cu nr. x/19.01.2006, precizată la data de 17.04.2008 prin adresa nr. x/2003-2008.

În motivarea acțiunii s-a menționat că reclamanta a revendicat imobilul situat în Județul Alba, Comuna Meteș, str. x, fără număr, curte, casă și grădină evidențiate în C.f. nr. x Meteș, sub nr. top. x, optând pentru restituirea în natură întrucât imobilele sunt libere și acordarea de măsuri compensatorii pentru terenurile pe care s-au edificat clădiri.

Reclamanta a menționat că și-a precizat cererea, prin adresa nr. x/2003-2008, în sensul că a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 10860 mp și acordarea de măsuri compensatorii pentru terenul în suprafață de 15861 mp asupra căruia au fost edificate construcții.

La data de 07.10.2016, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de intervenție accesorie formulată de către numiții A. și B., prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În motivarea acesteia s-a arătat, în esență, că imobilul în litigiu formează și obiectul dosarului civil nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Alba, intervenienții precizând că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren, compus din lotul I, format din nr. top. nou x, în suprafață totală de 10.916 mp, înscris în Cartea funciară x a localității Meteș, jud. Alba, obținută din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. x a Comunei Meteș, prin efectul prescripției achizitive, asupra imobilului fiind edificate două locuințe în care aceștia locuiesc și în prezent, încă din anul 1974, astfel că imobilul se află în posesia unor persoane private și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi restituit.

Prin încheierea pronunțată în cauză la termenul de judecată din data de 28.10.2016, în temeiul art. 64 C. proc. civ., cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu.

Prin sentința civilă nr. 58/17 martie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, și în consecință, a anulat Decizia nr. 5444/21.04.2016 emisă de către pârâtă.

A obligat pârâta să procedeze la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a bunurilor imobile situate în comuna Meteș f.n., jud. Alba, înscrise în cartea funciară nr. x a localității Meteș, având nr. top. x. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții A. și B..

Împotriva sentinței civile a instanței de fond au formulat recurs pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, invocând critici care vizează cazul prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și intervenienții în nume propriu A. și B. .

În motivarea recursului său recurenta pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă afirmă că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) și al eart. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată cu modificările și completările ulterioare, reținând, în mod eronat că ar fi intervenit o preluare abuzivă a imobilului de către stat prin autoritățile publice, că autoritățile au dispus cu privire la acest imobil ulterior anului 1970 și că se poate prezuma, în limite rezonabile, că preluarea imobilului ar fi intervenit începând cu anul 1970.

Potrivit documentelor aflate la dosar, informațiile referitoare la imobilul în litigiu sunt contradictorii în ceea ce privește existența și modalitatea în care a intervenit o preluare abuzivă de către statul comunist a imobilului solicitat și momentul la care a avut loc o astfel de preluare abuzivă.

Or sarcina probei revenea reclamantei aceasta având obigația să facă dovada faptului că are calitatea de persoană îndreptățită, dovada dreptului de proprietate și dovada preluării abuzive privind imobilul solicitat.

Recurenții intervenienți au invocat în susținerea recursului lor următoarele motive:

Sentința instanței de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât se procedează la reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil care nu a fost preluat în perioada de referință menționată de legiuitor.

Hotărârea este nelegală și netemeinică, neavând niciun temei probator. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă faptul că imobilul a fost preluat de stat ulterior anului 1945 ci, dimpotrivă, există acte care conduc la concluzia că preluarea a intervenit anterior acestei date.

Instanța nu a cercetat fondul cauzei ci a modificat cadrul procedural pronunțându-se pe retrocedarea întregii suprafețe de 26721 m.p. deși prin cererea sa reclamanta a solicitat doar restituirea terenurilor care nu sunt afectate de construcții, pentru celelalte formulând cerere de acordare a unor măsuri compensatorii.

Sentința nu cuprinde semnătura membrilor completului de judecată.

La conversia cărții funciare nr. x a localității Meteș numărul topografic x în cartea funciară x a comunei Meteș s-a notat în mod fals ca proprietar tabular Arhiepiscopia Romano-Catolică în temeiul legii, în condițiile în care imobilele s-au expropriat, s-a achitat prețul exproprierii de către statul român iar ulterior aceste imobile au intrat în circuitul civil .

Reclamanta a dat dovadă de lipsă de interes referitor la imobil fiind de acord ca fostul primar al localității să uzucapeze o parte a acestuia în dosarul x/2010

În cauză a intervenit prescripția achizitivă cu privire la terenul respectiv iar instanța de fond a refuzat să verifice această apărare.

Imobilul în litigiu a fost cumpărat de recurenții intervenienți de la proprietarii în drept și au edificat două locuința în care locuiesc încă din anul 1974, ceea ce face ca imobilul să se afle în proprietatea unor persoane private nu în proprietatea unei autorități publice.

Intimata-reclamantă ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor rec.ca nefondate

Recurenții-intervenienți în nume propriu A. și B. au formulat întâmpinare prin care au arătat că susțin recursul declarat de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE. Au invocat excepția uzucapiunii întemeiate pe just titlu susținând că a intervenit prescripția achizitivă întemeiată pe just titlu. A arătat că instanța a refuzat să examineze capătul de cerere privind excepția prescripției achizitive.

Recurenta-pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE a formulat întâmpinare la recursul declarat de către intervenienți apreciind că sunt lipsite de relevanță susținerile recurenților-intervenienți

Recurenții-intervenienți au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei prin care au arătat că susțin recursul și întâmpinarea formulată și au solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE.

Recurenta-pârâtă COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei solicitând admiterea recursului și în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, urmând să fie admise pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

În ceea ce privește probele, pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 prevede că "13. Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înțelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referință, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate);

d) acte care permit recunoașterea calității de beneficiar al retrocedării (actul de înființare, dovada continuării sau reluării activității cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

Potrivit art. 249 din C. proc. civ. "Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească afară de cazurile anume prevăzute de lege."

Prima instanță a aplicat greșit normele procedurale, răsturnând sarcina probei de la reclamantă la pârât. În condițiile în care probatoriul era contradictoriu și nu permitea stabilirea condițiilor în care intimata reclamantă a pierdut proprietatea asupra imobilului supus restituirii soluția ar fi trebuit să fie de respingere a acțiunii nu de admitere a acesteia.

Existența unor acte de înstrăinare a imobilului ulterioare anului 1970 nu constituia un temei suficient pentru instituirea unei prezumții în favoarea pretențiilor reclamantei în condițiile în care preluarea imobilului nu presupune, în mod necesar, și acte de înstrăinare ci poate fi urmată de o simplă utilizare a bunului de către autoritățile statului.

Or, la dosar existau suficiente probe care conduceau spre posibilitatea ca imobilul să fi intrat în stăpânirea statului anterior anului 1945, în acest sens făcându-se o serie de demersuri în contextul procedurilor de expropriere din anul 1923 și ulterior. În aceste condiții, instituirea unui prezumții în sensul că imobilul a fost preluat abuziv ulterior anului 1970 este lipsită de suport în materialul probator existent la dosar.

În consecință, față de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile și va casa sentința atacată iar pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată, admițând cererea de intervenție în interesul pârâtei. Cu privire la acest motiv de casare se constată că ambele recurente au invocat modalitatea neprocedurală în care instanța de fond a răsturnat sarcina probei chiar dacă nu au făcut trimitere explicită la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul C. proc. civ. (instanța de judecată nefiind ținută de temeiul de drept invocat de parte).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâta Comisia Speciale de Retrocedare și de intervenienții A. și B. împotriva sentinței nr. 58/2017 din 17 martie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare:

Respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2020.