ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploiești la dispoziția Curții de Apel Ploiești, în vederea soluționării cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/31.10.2016 emise de A.J.F.P. Teleorman ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 11 august 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și, în consecință a dispus restituirea cauțiunii consemnate prin recipisa de consemnare nr. x din data de 17.02.2017 emisă de B. S.A. Sucursala Ploiești în cuantum de 21.080,00 RON.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ. având în vedere că, prin sentința civilă nr. 65/03.04.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere x/31.10.2016 emisă de către A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspecție Fiscală, iar recursul declarat de către A. S.R.L împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. Potrivit dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ., "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. încheierea pronunțată de una dintre secțiile înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă. (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii." Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei, condiții care, contrar celor reținute de instanța de fond, nu sunt îndeplinite întrucât sentința civilă nr. 2568/27.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 nu este definitivă. Prin urmare, la data sesizării instanței, nu era deschisă calea procedurală a formulării de către reclamantă a cererii de restituire a cauțiunii, astfel că apreciem că instanța de fond a admis cererea cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.064 C. proc. civ. Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, solicită admiterea recursului și modificarea încheierii atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de restituire a cauțiunii formulată de intimata petentă A. S.R.L.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 decembrie 2020 s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploiești la dispoziția Curții de Apel Ploiești, în vederea soluționării cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/31.10.2016 emise de A.J.F.P. Teleorman ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploiești reținând că pricina în legătură cu care a fost stabilită cauțiunea a fost soluționată definitiv, având în vedere că sentința nr. 65/03.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal a fost menținută prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin respingerea, ca nefondat a recursului formulat de petentă împotriva sentinței civile nr. 65/03.04.2017 a Curții de Apel Ploiești. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspund punctual motivelor invocate. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ.: "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. încheierea pronunțată de una dintre secțiile înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă. (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii." Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea și neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei. Or, sintagma "fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea" nu vizează fondul problemei de drept administrativ și fiscal, adică hotărârea ce va fi dată asupra cererii de verificare a legalității deciziei de impunere nr. x/2016 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ci fondul dosarului nr. x/2017 în care a fost consemnată cauțiunea. În speța de față, în mod corect a reținut prima instanță că în dosarul nr. x/2017, intimata-reclamantă a consemnat suma de 21.080 RON cu titlu de cauțiune prin Recipisa de consemnare nr. x la data de 17.02.2017 în scopul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, conform art. 278 alin. (2) Codul de procedură fiscală. Prin sentința nr. 65/03.04.2017, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 65/03.04.2017 a Curții de Apel Ploiești. În acest context, nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte conform cărora nu ar fi îndeplinite condițiile art. 1064 C. proc. civ., prin prisma faptului că sentința civilă nr. 2568/27.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu este definitivă. Înalta Curte constată că prin această sentință (nr. 2568/27.11.2019) au fost analizate pe fond actele administrative a căror anulare s-a solicitat, respectiv temeinicia Deciziei nr. 52 din 21.02.2017 privind soluționarea contestației administrative formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei nr. 52 din 21.02.2017 privind soluționarea contestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x-31.10.2016, a Deciziei de impunere nr. x-31.10.2016 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 31.10.2016, încheiat de inspectorii din cadrul AJFP Călărași - Contribuabili Mijlocii, iar prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal conform art. 278 alin. (2) Codul de procedură fiscală. Or, atât timp cât cererea privind suspendarea executării actului administrativ a fost respinsă, înseamnă că recurenta-pârâtă nu a încercat nicio pagubă și deci, nu se poate pune problema despăgubirii sale din suma consemnată drept cauțiune. Prin urmare, hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,