ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2016, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1373/08.07.2016, prin care s-a dispus sancționarea acestuia cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitatea sa de Membru al C.A. al B. S.A.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 100 din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, având ca obiect "anulare act administrativ". S-a dispus anularea deciziei nr. 1373/08.07.2016 a ASF. A fost respinsă cererea de suspendare.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată. Considerentele sentinței atacate reprezintă argumente în favoarea netemeiniciei cererii de chemare în judecată formulate de reclamant și, implicit, a respingerii cererii de chemare în judecată. Cu toate acestea, dispozitivul hotărârii este în evidentă contradicție cu considerentele, instanța dispunând admiterea în parte a acțiunii reclamantului. Pentru aceste motive, a apreciat recurenta - pârâtă că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. Referitor la netemeinicia acțiunii, a arătat că măsurile de suspendare a dreptului de vot aferent acțiunilor deținute de C. S.R.L., dispuse prin hotărârile CA nr. 4/17.12.2015 și nr. 4/20.04.2016, nu au avut acoperire legală și au avut ca efect împiedicarea fără temei a exercitării unui dintre drepturile fundamentale recunoscute acționarilor. În drept, recursul a fost încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 9 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante La data de 08.07.2016 ASF a emis decizia cu nr. 1373 prin care reclamantul A. a fost sancționat în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Societății B. S.A. Oradea, cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital (LPC), în legătură cu adunările generale ale emitentului B. S.A. convocate pentru data de 18/19.12.2015 și pentru data de 21/22.04.2016. În plus, s-a reținut și încălcarea prevederilor art. 1232 lit. A) lit. a) și lit. j) al Regulamentului CNVM nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în legătură cu litigiile în care a fost implicată societatea. Sancțiunile au fost aplicate prin reținerea de către ASF a unei conduite de natură a afecta/leza drepturile acționarilor și a le prejudicia interesele, din partea consiliului de administrație al emitentului MEOR, conduită manifestată prin adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor de vot aferente unui număr de 567.417 acțiuni MEOR, reprezentând 79,3094% din capitalul social, deținute de Societatea C. S.R.L., pentru adunările generale din data de 18/19.12.2015 și din data de 21/22.04.2016, măsuri adoptate în cadrul ședințelor CA din 17.12.2015, respectiv din 20.04.2016. Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate și in conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este întemeiate, urmând a-l admite, motivat de următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Art. 175 din același cod statuează că: "(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară." Totodată, dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o soluție contrară. Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul considerentelor, instanța a motivat sentința în sensul respingerii acțiunii și a cererii de suspendare, precizând că reclamantul nu răspunde celor imputate de pârâtă, neprecizând care ar fi temeiul legal care ar permite consiliului de administrație suspendarea dreptului de vot al acționarului majoritar, astfel că instanța apreciază prezenta acțiune ca neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință, atât în ce privește cererea în anulare, cât și cerea de suspendare a acesteia, dispozitivul conține soluția contrară cu privire la acțiunea în anulare, respectiv a cea a anulării deciziei nr. 1373/08.07.2016 a ASF. Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează absența motivării, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecința, Înalta Curte apreciază că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurentă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.