ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2021

HOTĂRÂRE
15.04.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la 15 octombrie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la încheierea, în formă autentică, a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafață de 1,74 ha, tarla/parcela x, conform TP nr. 9309/1072, iar în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 48 din 3 februarie 2021, Judecătoria Luduș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Luduș a reținut că dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Apreciind că norma legală menționată are caracter imperativ, neputând fi înlăturată de părți și stabilind o competență teritorială exclusivă, cu caracter absolut, Judecătoria Luduș a considerat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ.

Constatând că, potrivit titlului de proprietate nr. x/1072, imobilul în litigiu este situat în Noșlac, jud. Alba, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Aiud, a stabilit că această instanță este competentă să judece pricina, conform art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 280 din 11 martie 2021, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata pricinii și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Aiud a făcut referire la decizia nr. 8/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, competența teritorială pentru soluționarea unei astfel de acțiuni, înregistrată înainte de 15 februarie 2013, determinându-se conform art. 5, 7 și 10 pct. 1 din C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii.

Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Competența teritorială este alternativă (instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației), numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În acest caz, față de dispozițiile art. 12 C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului. În situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației, competența teritorială nu mai este alternativă, ci se determină potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea depunându-se la instanța de la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Aiud a reținut că, deși decizia nr. 8/2013 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza C. proc. civ. de la 1865, considerentele acesteia își găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât temeiurile de drept analizate au corespondent și în C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, fiind însă numerotate distinct.

Constatând că în contract nu s-a prevăzut un loc pentru executarea obligației, Judecătoria Aiud a apreciat că singura instanță competentă să judece cauza este cea de la domiciliul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială de ordine privată, ce nu poate fi invocată din oficiu de instanță, art. 130 alin. (2) din acest cod dând această posibilitate numai în cazul necompetenței teritoriale exclusive.

Cum pârâtul B. are domiciliul în satul Hădăreni, comuna Chețani nr. 75, jud. Mureș, localitate ce se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Luduș, s-a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Luduș.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Luduș și Judecătoria Aiud, Înalta Curte va reține că, în speță, competența soluționării cauzei, în primă instanță, revine Judecătoriei Luduș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Luduș, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la încheierea, în formă autentică, a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafață de 1,74 ha, tarla/parcela x, conform TP nr. 9309/1072, iar în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil și la determinarea instanței competente teritorial să o soluționeze, s-a stabilit că această acțiune are natura unei acțiuni personale imobiliare. În această situație, competența teritorială este alternativă, reclamantul având posibilitatea să aleagă între instanțele deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul pârâtului și instanța locului executării obligației, numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației.

Această decizie, deși a fost pronunțată prin raportare la cererile de chemare în judecată formulate anterior datei de 15 februarie 2013, este relevantă din perspectiva raționamentului care a stat la baza acesteia, care este aplicabil, pentru identitate de rațiune, și în cauza pendinte.

Față de obiectul acțiunii deduse judecății - care are caracterul unei acțiuni personale imobiliare - în ceea ce privește competența, Înalta Curte reține că, în lipsa unor mențiuni privind locul executării obligației, aceasta se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul.

Norma cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menționat, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunțat rezultă că, în cazul necompetenței de ordine privată, instanța nu poate să ridice din oficiu excepția necompetenței teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condițiile mai sus arătate.

În ceea ce privește întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, în condițiile art. 208 C. proc. civ., conform cărora întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Consecința nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pe parcursul derulării procedurii prevăzute la art. 201 C. proc. civ. în fața Judecătoriei Luduș, comunicarea cererii de chemare în judecată și citarea pârâtului pentru primul termen de judecată, stabilit la 3 februarie 2021, s-au realizat la domiciliul acestuia, din com. Chețani, sat Hădăreni nr. 75, jud. Mureș.

La primul termen acordat, Judecătoria Luduș, reținând că procedura de citare este legal îndeplinită, în lipsa părților care nu s-au prezentat la judecată, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Fiind însă vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de pârât, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanță sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2021
solicită obligarea pârâtului la încheierea contractului, în caz contrar hotărârea să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, și apoi îndeplinirea obligațiilor de natură personală, caracter ce rezultă din chiar dispozițiile legale în mate
ÎCCJ 2021-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2021
Ședința publică din data de 1 aprilie 2021 Asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la 27 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contrad
ÎCCJ 2022-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 463/2022
Ședința publică din data de 02 martie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N
ÎCCJ 2021-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2021
t sentința civilă nr. 566 din 26 aprilie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivit conflictul negati
ÎCCJ 2022-02-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2022
, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract". Necompetența teritorială alternativă, prevăzută de dispozițiile legale anterior evocate, aplicabile speței în raport de izvorul obl
Sursă