ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2021

HOTĂRÂRE

01.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la 27 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafață de 2200 mp, arabil extravilan situat în T24, pc. nr. 548/11 și 1600 mp pășune, situate în T17, pc. nr. 188, conform Titlului de Proprietate nr. x/1999.

Prin sentința civilă nr. 1383 din 22 octombrie 2020, Judecătoria Adjud, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul B. și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat prin cererea depusă la termenul din 9 iulie 2020, este pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 8000 mp, situată în T10, pc. nr. 112/10.

A mai reținut că cererea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 8/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ale cărei dispoziții se aplică și după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., dat fiind că situația este identică, astfel încât competența teritorială este alternativă, fiind competente atât instanța de la domiciliul pârâtului, cât și instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie și în parte a obligației. Având în vedere cele astfel reținute a apreciat că, în raport de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența instanței poate fi invocată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Constatând că, în cauză, reclamantul a depus o veritabilă cerere de modificare a acțiunii la termenul din 9 iulie 2020, iar pârâtul B. a depus întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, s-a apreciat că excepția a fost invocată în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Procedând la analiza excepției invocate, s-a reținut că, din înscrisurile depuse, nu rezultă că este prevăzut locul pentru executarea, fie și în parte a obligațiilor, condiții în care instanța competentă să soluționeze cauza este cea de la domiciliul pârâților, conform art. 107 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Buftea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1843 din 16 februarie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Adjud, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în raport de natura cererii de chemare în judecată, însă a apreciat că prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. nu constituie o repunere în termen a pârâtului pentru invocarea excepțiilor de ordine privată pe care avea obligația să le invoce prin întâmpinarea formulată la cererea introductivă de instanță.

A apreciat că Judecătoria Adjud ar fi trebuit să constate că pârâtul este decăzut din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, excepție de ordine privată și relativă, și să se constate legal învestită ca urmare a invocării excepției peste termenul legal.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul inițial al prezentului litigiu îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., prin care a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafață de 2200 mp, arabil extravilan situat în T24, pc. nr. 548/11 și 1600 mp pășune, situate în T17, pc. nr. 188, conform Titlului de Proprietate nr. x/1999.

Acesta a fost modificat prin cererea depusă la termenul din 9 iulie 2020, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 8000 mp, situată în T10, pc. nr. 112/10.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acțiunea cu care a fost învestită instanța are caracter personal imobiliar, astfel cum s-a stabilit prin decizia RIL nr. 8 din 10 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar competența teritorială de soluționare a cauzei se stabilește potrivit art. 107 C. proc. civ., dispozițiile acestui articol stabilind regula generală cu privire la competența teritorială, respectiv instanța de la domiciliul/sediul pârâtului.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Competența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din verificarea actelor dosarului se constată că, la 8 iulie 2020, pârâții au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, însă nu au invocat excepția necompetenței teritoriale prin acest act de procedură.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Adjud a fost invocată de pârâții B. și C. prin întâmpinarea la cererea completatoare depusă la 9 septembrie 2020, însă prin această întâmpinare puteau fi invocate acele apărări care vizau chestiunile noi invocate de reclamant, iar nu excepțiile relative pe care trebuiau să le invoce prin întâmpinarea formulată la cererea principală.

De altfel, prin cererea modificatoare depusă la termenul din 9 iulie 2020, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 8000 mp, situată în T10, pc. nr. 112/10, solicitare care nu influența competența instanței ce trebuia verificată după depunerea cererii inițiale de chemare în judecată.

Prin urmare, cum în prezentul litigiu niciunul dintre pârâți nu a invocat în termen legal excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Adjud, această judecătorie nu putea să își decline competența de soluționare a cauzei, neinvocarea excepției în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtul interesat, stabilind definitiv competența de soluționare a pricinii în favoarea instanței initial învestite.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.