ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Craiova, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu Agentia Naționala de Administrare Fiscală-Direcția Regionala a Finanțelor Publice Craiova, contestație la executare.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, în mod eronat, a primit adresa de înstiințare privind înființarea popririi pentru suma de 397 RON.

Prin sentința civilă nr. 7662 din 04 iulie 2018, Judecătoria Craiova a anulat, ca netimbrată, contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenție Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Prin decizia civilă nr. 2031 din 11 noiembrie 2019, Tribunalul Dolj, secția I civilă a constatat perimat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 7662 din 04 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Craiova.

Învestită cu soluționarea recursului exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2031 din 11 noiembrie 2019 a Tribunalului Dolj, Curtea de Apel Craiova, la termenul din 20 mai 2020, constatând că nicio parte nu a răspuns la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecății pricinii, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018. a declarat recurs contestatorul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iulie 2020 și repartizat aleatoriu completului nr. 10.

În motivarea căii de atac exercitate, contestatorul s-a rezumat în a preciza că "potrivit legilor în vigoare, a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea fortei de Muncă Craiova de a da în scris dacă a avut adeverință emisă pentru lunile martie, aprilie și mai, care a suprema dovadă".

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova la data de 10 august 2020, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, care nu a despus întâmpinare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a opinat în sensul că: încheierea recurată este susceptibilă de recurs, recursul este exercitat în termenul legal, iar prin încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, aferente soluționării dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar cererea de recurs nu îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ.., stabilite sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Cu referire la încadrarea criticilor formulate, raportorul a apreciat că se impune ca acest aspect să fie analizat de către completul de filtru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 08 februarie 2021, conform dovezilor aflate la filele x; nicio parte nu a depus punct de vedere la raport

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La termenul din 14 aprilie 2021, completul de filtru, a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza de față, prin încheierea 20 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ce face obiectul prezentei căi de atac, de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, a dispus suspendarea cauzei.

În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-contestator nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să privească încheierea de suspendare, dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., supusă controlului de legalitate, acesta limitându-se a susține că "potrivit legilor în vigoare, a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea fortei de Muncă Craiova de a da în scris dacă a avut adeverință emisă pentru lunile martie, aprilie și mai, care a suprema dovadă."

Înalta Curte mai reține că excedează controlului de legalitate ce se exercită în calea de atac a recursului aspectele arătate de către recurentul-contestator cu privire la demersurile efectuate de acesta în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Craiova în vederea obținerii unor adeverințe pentru lunile martie, aprilie și mai.

Aceasta întrucât calea de atac pendinte nu vizează soluția pronunțată cu privire la fondul pricinii deduse judecății, ci are ca obiect încheierea de suspendare a judecării cauzei, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., astfel că, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse de instanță prin încheierea recurată și să combată soluția de curtea de apel, în sensul că nu erau întrunite condițiile impuse de dispozițiile procedurale pentru suspendarea judecății recursului exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2031 din 11 noiembrie 2019 a Tribunalului Dolj.

Având în vedere că recurentul-contestator nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În ceea ce privește cheltuielile procesuale avansate de către stat, în sumă de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru afente soluționării prezentului recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă:

"(1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia."

Înalta Curte constată că prin încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar și a fost dispusă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, aferente soluționării dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În aplicarea prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 și reținând că recurentul-contestator A. este partea căzută în pretenții prin soluția ce urmează a fi pronunțată, Înalta Curte va constata că suma de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile procesuale avansate de către stat, în sumă de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, vor rămâne în sarcina statului, conform prevederilor art. 19 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.