ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 octombrie 2017, reclamanții Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc, reprezentate prin primar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România-Film", obligarea pârâtei la predarea către Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc a sălilor de spectacol cinematografic (cinematografelor), împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente - respectiv: "Moldova", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc și "Luceafărul", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc - pe bază de protocol, conform art. II pct. 1-5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire a sălilor de spectacol cinematografic în cauză, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 44 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "obligația de a face", formulată de reclamanții Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România - Film București și a obligat pârâta la predarea către reclamanți a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, "Moldova" și "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că pârâta a invocat existența unui drept de proprietate asupra imobilelor în discuție, negându-se aplicabilitatea dispozițiilor legale invocate de către reclamanți. Aceste apărări nu pot fi însă avute în vedere de către instanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate invocat de către pârâtă. Potrivit propriilor susțineri, în temeiul Legii nr. 15/1990 și ale H.G.. 530/1991, pârâta este proprietara bunurilor indicate de către reclamante. Cu toate acestea, în documentele anexate, cele două imobile nu figurează nici ca unități cinematografice proprii regiei (doar cinematografele din București "B." și "C.", din Constanța "D." și Pitești "E." - fila x), nici ca unități din cadrul Filialei județene de exploatare a filmelor Suceava . Din analiza acestor înscrisuri, instanța constată că pârâta nu a făcut dovada că din patrimoniul acesteia fac parte cele două imobile indicate de către reclamante. S-a mai arătat că, la cererea pârâtei, a avut loc în anul 2013 înscrierea în registrele de carte funciară/intabulare a cinematografului "Luceafărul", însă pârâta a înscris în favoarea sa doar dreptul de administrare, indicând drept titular al dreptului de proprietate Statul Român - Domeniul privat. În aceste condiții, reținând că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat asupra imobilelor în litigiu, în baza dispozițiilor art. II din Legea nr. 328/2006, instanța a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta la predarea către reclamanți a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, "Moldova" și "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În ceea ce privește termenul în care legea dispunea cu privire la îndeplinirea obligației pârâtei, instanța a apreciat că împlinirea termenului nu poate lipsi de efecte dispoziția legală, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că nerespectarea termenului este imputabilă exclusiv reclamantelor.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 44 din 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România prin Administrator Special F. și prin administrator judiciar G. S.P.R.L., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit normele de drept material invocate de către intimați în cererea de chemarea în judecată. Astfel, intimații-reclamanți Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar au solicitat instanței predarea către aceștia a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, în speță fiind vorba despre "Moldova" situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată prin nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc și "Luceafărul" situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc. - Legea nr. 303/2008 care modifică O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată ca modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective." Cu toate acestea, patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" este dat de actul de înființare și funcționare a Regiei, și anume Legea nr. 15/1990, aceasta fiind anterioară Legii nr. 303/2008, producându-și efectele atât înaintea intrării în vigoare a acesteia din urmă, cât și ulterior acesteia. Prin urmare, patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" este format din bunuri care sunt în proprietatea acesteia așa cum s-a stabilit prin Legea nr. 15/1990, în timp ce Legea nr. 303/2008 se referă exclusiv la bunurile care sunt în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", iar o interpretarea sistematică a normelor din aceste legi duce la concluzia că cele două cinematografe care fac obiectul cererii de chemare în judecată, se află în patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", motiv pentru care dispozițiile Legii nr. 303/2008 nu sunt aplicabile acestora. - analizând în continuare dispozițiile legale în materie, cadrul legislativ special aplicabil R.A.D.E.F "RomâniaFilm" are în vedere prevederile H.G. nr. 530/1991 privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei raportate la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Precizăm că Legea nr. 15/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 08.08.1990. iar H.G. nr. 530/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 73 din 17.05.1991. Prin publicarea în Monitorul Oficial aceste acte devin opozabile erga omnes. Conform prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 530/1991, se înființează Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm" București. Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 530/1991 ne arată că "Patrimoniul regiilor autonome, precum și capitalul social și structura acestuia ale societăților comerciale cinematografice înființate sânt prevăzute în anexa nr. 1.". Așa fiind, se constituie o persoană juridică, în condițiile Legii nr. 15/1991, patrimoniul acesteia fiind, de asemenea, prevăzut în actul de constituire. Așa cum deja s-a arătat, identificarea patrimoniului Regiei este necesar a se afla în actul de constituire al acesteia. - art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 prin care s-a statuat că sălile și grădinile de spectacol cinematografic se află în proprietatea privată a statului a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 227/2007, potrivit căreia dispozițiile art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia încalcă prevederile art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul. Mai mult, tot printr-o Decizie a Curții Constituționale nr. 269/26.03.2010 a fost admisă în parte excepția de neconstituționalitate, astfel că au fost declarate neconstituționale punctele 11 și 12 din Legea nr. 303/2008, precum și punctul 2 din art. II din Legea nr. 303/2008.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 octombrie 2018, intimații - reclamanți Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar și Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin primar au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimații-reclamanți Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc au investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România-Film", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la predarea către Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc a sălilor de spectacol cinematografic (cinematografelor), împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente - respectiv: "Moldova", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc și "Luceafărul", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, județul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc - pe bază de protocol, conform art. II pct. 1-5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire a sălilor de spectacol cinematografic în cauză, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Prima instanță, pentru considerentele prezentate pe scurt la punctul 2, a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "obligația de a face", formulată de reclamanții Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România - Film București și a obligat pârâta la predarea către reclamanți a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele și bunurile mobile aferente, "Moldova" și "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România - Film București a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8 (La articolul II punctul 1, articolul II se modifică și va avea următorul cuprins), că: "1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. 2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora. 3. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film» personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. 4. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul și pasivul aferente fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare. (...)" În legătură cu regimul juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, Înalta Curte constată că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "România-film" nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, modalitatea practică de preluare a acestor imobile. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 și nr. 981 din 22 noiembrie 2012, prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menționate, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică și spre administrare bunurile mobile și imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat", adică obligația de predare a acestor imobile. Potrivit prevederilor punctului 8 din actul normativ indicat, subpunctul 5: "Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre." Din interpretarea acestor dispoziții legale și ținând cont de ceea ce intimații-reclamanții au solicitat prin cererea dedusă judecății, rezultă fără putință de tăgadă că, dispozițiile punctului 8 din Legea nr. 303/3008 instituie dreptul de proprietate al comunității locale asupra sălilor de cinematograf și grădinilor de spectacol, iar recurenta-pârâtă RADEF "România Film" are obligația de a se conforma dispozițiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli. Este adevărat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, conținea prevederi favorabile regiei cu privire la sălile de spectacol și ca urmare a acestor dispoziții, în cărțile funciare aferente cinematografelor, a fost intabulat dreptul de proprietate publică în favoarea Statului Român și în administrarea RADEF. Însă, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 19/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, precum și ale prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, prin care a statuat că, prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 și nr. 158-166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, precum și cele ale art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, sunt neconstituționale. De asemenea, prin Deciziile nr. 980/22.11.2012 și nr. 981/22.11.2012 pronunțate de Curtea Constituțională s-a reținut încă o dată faptul că, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, iar prevederile O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituționale. Așa fiind, urmare deciziilor enunțate mai sus, legiuitorul a înțeles să adopte Legea nr. 103/2013 pentru respingerea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 47/2011, text intrat în vigoare la data de 25.04.2013. Din interpretarea dispozițiilor legale expuse mai sus, rezultă în mod clar, faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf și spectacole aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului și trec, de drept, în proprietatea unităților administrativ teritoriale. Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate reține incidența în cauză a prevederilor H.G. nr. 530/1991 privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei raportate la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, întrucât aceste acte normative vizează aspecte ce țin înființarea de regii autonome, or sălile de spectacol nu au fost în proprietatea regiei ci doar în administrarea acesteia, prin voința legiuitorului, care ulterior a statuat în sensul că sălile și grădinile de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România prin Administrator Special F. și prin administrator judiciar G. S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 44 din 13 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,