ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 3 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a formulat plângere împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.012.2019 și a Deciziei nr. 164/DC/24.12.2019, emise de pârâtă.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă 7544 din 16 septembrie 2020, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
În motivarea acestei soluții, Judecătoria Constanța a constatat că faptele contravenționale omisive reținute în sarcina reclamantului presupun îndeplinirea unor obligații de transmitere a documentelor solicitate la sediul pârâtei, acesta fiind, prin urmare, locul săvârșirii contravenției.
2.2. Prin sentința civilă nr. 10810 din 12 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea a trei fapte omisive, de neîndeplinire a obligației de transmitere a unor documente și informații solicitate de către pârâtă, astfel încât, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, locul săvârșirii faptei este sediul reclamantului, unde acesta își desfășoară activitate și păstrează documentele, iar nu sediul pârâtei, unde s-a constatat fapta.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.012.2019 și a Deciziei nr. 164/DC/24.12.2019, emise de pârâtă, prin care reclamantului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 15000 RON pentru o faptă contravențională, respectiv avertisment pentru alte două fapte de aceeași natură. Organul constatator a reținut în sarcina reclamantului fapta de a nu fi transmis, potrivit art. 43 alin. (4) din Legea nr. 334/2006, documentele necesare misiunii de control și, totodată, nedepunerea, conform art. 49 alin. (1) și (3) din același act normativ, a raportului detaliat al veniturilor și cheltuielilor realizate în anul precedent și a situațiilor financiare anuale, în termenele prevăzute de lege.
Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În cauza de față, elementul material al contravențiilor reținute în sarcina reclamantului constă în netransmiterea/necomunicarea către organul constatator, a unor documente și informații solicitate de către pârâtă, împrejurare față de care Înalta Curte constată că faptele contravenționale constatate și sancționate sunt unele de tip omisiv. În cazul unor astfel de fapte omisive, locul săvârșirii contravenției nu poate fi considerat decât domiciliul/sediul reclamantului, deoarece elementul material al contravenției săvârșite prin inacțiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.
Locul săvârșirii contravenției nu se confundă cu locul constatării contravenției, întrucât, indiferent de caracterul comisiv sau omisiv al faptei, există numeroase situații în care constatarea contravenției și încheierea procesului-verbal se realizează la o altă locație decât locul săvârșirii contravenției (de exemplu la sediul organului constatator), motiv pentru care dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevăd obligativitatea menționării, în procesul-verbal constatator, a locului în care a fost săvârșită fapta.
În speță, locul săvârșirii contravențiilor nu poate fi considerat sediul organului constatator unde s-a încheiat procesul-verbal și decizia atacate, având în vedere și caracterul continuu al faptelor omisive reținute în sarcina reclamantului, omisiune care se manifestă, în cazul documentelor solicitate în cadrul misiunii de control, de la data solicitării lor în ședința de prezentare din 02.10.2019, până la expirarea termenului de 15 zile de la comunicare, acordat pentru îndeplinirea obligației de transmitere a datelor solicitate, care constituie momentul consumării. În privința nedepunerii raportului detaliat al veniturilor și cheltuielilor realizate în anul precedent și a situațiilor financiare anuale, dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) din Legea nr. 334/2006 prevăd ca termen limită de depunere data de 30 aprilie a anului în curs, respectiv termenul de 15 zile de la data înregistrării situațiilor financiare la organele fiscale.
Având în vedere că reclamantul are sediul situat în municipiul Constanța, Înalta Curte constată că faptele imputate sunt considerate a fi săvârșite în această localitate, unde partidul își desfășoară activitatea și păstrează actele solicitate, aspect de natură a atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței din această circumscripție teritorială, respectiv Judecătoria Constanța.
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.