ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2018, sub nr. x/2018, contestatorii A. și B. au solicitat anularea hotărârii nr. 1799/17.04.2018, conform art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
În drept, au fost invocate: Lg 544/2001, Lg 554/2004; art. 118 alin. 1 lit. e), i) și (2), art. 120 alin. 1 (2), art. 121, 123(2), 124(1), 125(1), art. 138 (2), art. 143 (2) (3) din Lg 1/2011; art. 3, 7 (3), 8 (2), 11, 12, 21 din OM 6125/2016; Codul muncii; art. 503 alin. (1) noul C. proc. civ.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2797 din data de 13 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1799 din 17.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații Ministerul Educatiei Nationale prin Burghilă Daniela Vasilica, Ministerul Educatiei Nationale prin Năstase Pavel - Ministru Al Educației Naționale și Ministerul Educatiei Nationale, ca netimbrată.
Prin sentința nr. 1799 din 17.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Ministerul Educatiei Nationale prin Burghilă Daniela Vasilica, Ministerul Educatiei Nationale prin Năstase Pavel - Ministru al Educației Naționale și Ministerul Educatiei Nationale în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență, suspendă judecata și înaintează dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac."
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2797 din data de 13 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Astfel, prin recursul declarat reclamanții au arătat că "hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, grav viciu de procedură potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instnața de reexaminare și instanța de fond nu si-au îndeplinit obligațiile privind actele de procedură: nu s-a comunicat încheierea de ședință din 10.05.2018 în dosarul x/2018 care trebuia comunicată cu 10 zile înainte de termen.". Concluzionând, reclamanții arată că cererea de contestație în anulare nu este nulă pentru netimbrare deoarece culpa este a instanțelor de judecată.
Deși legal citați, intimații-pârâți Ministerul Educației Naționale, Ministerul Educației Naționale prin Ministrul Educației Naționale, Ministerul Educatiei Nationale prin Burghilă Daniela Vasilica nu au depus întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar dispozițiile art. 508 alin. (4) din același cod statuează că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", iar sentința nr. 1799 din 17.04.2018 împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este o sentință prin care s-a declinat competența și potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.".
În prezenta cauză, recurenții a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este fără cale de atac. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri fără cale de atac, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca inadmisibil.
Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:
cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Față de vădita netemeinicie a cererii de recurs, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 488 și următoarele din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurenților-reclamanți A. și B., o amendă judiciară în cuantum de 500 RON, fiecare.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2797 din data de 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Totodată, va aplica prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2797 din data de 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Aplică recurenților amendă judiciară în cuantum de 500 RON fiecare, în baza art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea amenzii judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.