ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din 14.03.2019 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, printre altele, s-au recalificat infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, infracțiunile de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, infracțiunile de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., în infracțiunile de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. anterior, infracțiunile de fals privind identitatea, prev. de art. 327 alin. (1) și alin. (2) C. pen., în infracțiunile fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., art. 122, 124 C. pen. anterior, art. 5 C. pen., s-a încetat procesul penal, constatându-se prescrise următoarele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.:

- participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior (art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 23.11.2009);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 23.11.2009);

- fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. anterior (art. 326 C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din 07.01.2010);

- participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior (art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 07.01.2010);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 07.01.2010);

- fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. anterior (art. 326 C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 15.06.2010);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 15.06.2010);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 15.02.2011);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 24.07.2011);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 C. pen. anterior (art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (cu privire la evenimentul rutier din data de 19.08.2011);

S-a stabilit că legea penală mai favorabilă, în cazul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. este C. pen. anterior.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este concurentă cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 426 din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 163 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4.000 RON amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 426 din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 163 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Suceava, rezultând pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 4.000 RON amendă penală.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 4 ani, conform disp. art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Rădăuți sau Primăriei com. Dornești, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen.

În baza art. 94 C. pen., s-a dispus ca supravegherea obligațiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. să se facă de Serviciul de probațiune.

S-a constatat că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 4.000 RON, conform chitanței nr. x emisă la data de 09.03.2018 de Trezoreria Rădăuți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1 din data de 06 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 206 din 14.03.2019, pronunțată de Judecătoria Rădăuți.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți împotriva aceleiași sentințe.

S-a înlăturat dispoziția de suspendare sub supraveghere a pedepsei închisorii de 2 ani și 10 luni aplicate inculpatului A. prin sentința apelată și s-a dispus executarea efectivă a pedepsei închisorii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 06 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 10.09.2020, prin apărător ales.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, prin încheierea din 27 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 06 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și a acordat termen la data de 29 ianuarie 2021, cu citarea recurentului inculpat și asigurarea apărării

Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul motivelor de recurs în casație formulate, recurentul a arătat, în esență, că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât, în mod greșit, s-a apreciat de către instanțele de condamnare că legea penală mai favorabilă acestuia ar fi C. pen. anterior, ceea ce a condus la aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, în limitele prevăzute de art. 215 alin. (2) din C. pen. anterior (închisoarea de la 3 la 15 ani) și nu aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art. 244 alin. (2) din Noul C. pen. (închisoarea de la 1 la 5 ani).

Astfel, recurentul a susținut că, în opinia sa, în situația în care instanța de judecată ar fi dispus aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. în vigoare (de la 1 la 5 ani), aceasta ar fi avut posibilitatea aplicării unei pedepse mult mai mici și, totodată, aplicarea art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

În concluzie, s-a arătat că instanța de apel a dispus condamnarea recurentului inculpat la o pedeapsă cu închisoarea prin raportarea greșită la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de vechiul C. pen.

Pe cale de consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., casarea deciziei penale și, pe fond, prin raportare la art. 5 alin. (1) din noul C. pen., stabilirea ca lege penală mai favorabilă a dispozițiilor din noul C. pen. relativ la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. (2) din noul C. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că decizia penală nr. 1 din data de 06 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434-436 din C. proc. pen.. De asemenea, din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura apărătorului ales, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care Înalta Curte a constatat că în cauză este îndeplinită și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, iar Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singu­rele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casație astfel formulate, de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, urmare a aplicării greșite a legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. anterior este cuprinsă între 3 ani și 15 ani închisoare.

În cauză, pentru această infracțiune, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Se constată, așadar, caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

De altfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată recurentului inculpat se situează, deopotrivă, și în limitele prevăzute de dispozițiile C. pen. actual, în raport de infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. pentru care pedeapsa este cuprinsă între unu și 5 ani închisoare.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei și de incidența unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reținute prin hotărârea definitivă, instanța de recurs în casație neavând posibilitatea legală să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei sau să verifice stabilirea legii penale mai favorabile, textul permițând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

Prin urmare, aspectele învederate de recurentul inculpat privind stabilirea legii penale mai favorabile care nu au nicio consecință în planul legalității pedepsei aplicate acestuia nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta prevăzând doar aspecte ce țin de legalitatea pedepsei.

Pe cale de consecință, susținerile apărării vizând soluția care ar trebui dată laturii penale a cauzei în urma stabilirii legii penale mai favorabile conform variantei propuse de recurent, care ar implica reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare, nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate.

De altfel, dispozițiile C. pen. anterior permiteau aplicarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicate recurentului inculpat, opțiunea instanței de apel privind aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție fiind o chestiune de temeinicie, și nu de legalitate a pedepsei, care nu poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac.

Așadar, în raport de considerentele mai sus precizate, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată are caracter legal.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 6 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 6 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-incupat, în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.