ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a IX-a civilă la 21 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, creditoarea A. S.A. - prin Sucursala Constanța a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. B. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 574 din 1 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a IX-a civilă s-a respins ca nefondată contestația formulată de debitoarea S.C. B. S.R.L., reprezentată în proces prin administrator C..

S-a admis cererea creditoarei A. S.A..

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea B. S.R.L., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. x/1997.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea S.C. B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția netimbrării și s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 574 din 1 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. B. S.R.L..

Autorul căii de atac a indicat în memoriul de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, constatarea nulității deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susține că în fapt, la data de 21 februarie 2020, data inscripționată pe plicul aflat la dosarul cauzei, aceasta a luat la cunoștința de decizia recurată din care rezulta că a fost citată cu mențiunea achitării unei taxe de timbru în valoare de 100 de RON, însă din nefericire societatea recurentă nu a primit citația despre care se face vorbire în considerentele deciziei atacate.

În acest context, arată că nu avut cunoștință de obligația impusă în sarcina sa de instanță, în sensul de a plăti suma de 100 de RON, sumă care de altfel este derizorie ca valoare și pe care dorea să o achite în vederea soluționării apelului și aflării adevărului.

Prin urmare, recurenta susține că nu a primit citația prin care instanța dispunea îndeplinirea obligației de plată a sumei de 100 RON, astfel că nu poate propune un probatoriu per a contrario soluției judecătorești, întrucât negația însăși nu poate fi dovedită, neexistând o modalitate probatorie prin care să dovedească că nu a primit un actul prin care înștiințată de obligație timbrării apelului.

Pe cale de consecință, recurenta arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv faptul că societatea nu a fost citată în prezentul dosar cu mențiunea de a plăti o taxă de timbru, iar sancțiunea este nulitatea deciziei recurate.

Până la întocmirea raportului dispus în cauză, nu s-a depus întâmpinare. Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 17 septembrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 15 octombrie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 21 ianuarie 2021 completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2020, definitivă, prin care, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 574 din 1 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2019, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de debitoarea S.C. B. S.R.L., reprezentată în proces prin administrator C.; s-a admis cererea creditoarei A. S.A., iar în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea B. S.R.L., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. x/1997.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului".

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea 85/2014, "Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel", iar art. 9 prevede "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul sindic, după caz. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Tot în același sens sunt și dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În speță, autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În acest context, se reține că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. și A. S.A. - prin Sucursala Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. și A. S.A. - prin Sucursala Constanța.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.