ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință publică din 10 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 200 RON, formulată de apelantul A., deținut în Penitenciarul Brăila, și a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de apelant privind pe judecătorii B. și C..

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs contestatorul A., la data de 17 noiembrie 2020.

II. Derularea procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.. excepția de prematuritate a recursului declarat de recurentul- contestator A., pentru formularea acestuia cu nerespectarea cerințelor prevăzute de lege înscrise în art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să respingă, ca prematur formulat, recursul, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În speță, prin recursul declarat de contestatorul A., se atacă o încheiere pronunțată la data de 10 noiembrie 2020, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor B. și C. formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Galați.

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (3) teza II C. proc. civ., "când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță".

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care această din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluționat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau (...) la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

Astfel, se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv, ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de-a doua condiție să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Din verificările efectuate, se constată că, în speță, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor membri titulari ai completului însărcinat cu judecarea apelului, la Curtea de Apel, respectiv, data de 17 noiembrie 2020, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată pe fond.

În acest context, se constată că judecarea apelului de către Curtea de Apel Galați nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, situație în care, recursul declarat împotriva unei atare încheieri, de respingere a cererii de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza, iar nu în termen de 5 zile de când a fost pronunțată ori comunicată încheierea recurată.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 53 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință publică din 10 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință publică din 10 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2021.