ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la 9 iulie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 150.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul care i-a fost cauzat ca urmare a accidentului produs din vina intervenientului, accident în urma căruia mama reclamantului, D., și-a pierdut viața. A solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 223/LP/2019 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu majoritate, a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, a susținut că în mod nelegal a reținut instanța de apel că, atunci când fapta prejudiciabilă întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, se prelungește termenul de prescripție privind acțiunea civilă în pretenții până la împlinirea termenului prescripției răspunderii penale și că în speță este aplicabil termenul de prescripție al răspunderii penale și nu termenul general de prescripție de 3 ani.

A subliniat recurenta că în mod judicios s-a reținut prin opinia separată că, în sensul art. 1.394 C. civ., prorogarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune în răspundere civilă se produce doar în situația în care acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale, iar extinderea aplicării acestui text de lege după soluționarea definitivă a procesului penal excedează scopul avut în vedere de legiuitor.

În opinia autoarei căii de atac, dreptul la acțiunea în răspundere civilă care vizează daunele provocate printr-o faptă ilicită este supus prescripției extinctive în termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 C. civ., astfel că este legală sentința tribunalului care a apreciat că de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de trei ani și astfel a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 27 noiembrie 2020 intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Bihor la 9 iulie 2019 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 sus-menționată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în apel într-o cerere vizând materia asigurărilor, aspect necontestat de către recurenta-pârâtă.

Prin urmare, instanța supremă apreciază că în această materie sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care consacră excepțiile de la regula generală instituită de alineatul întâi al aceluiași articol și, reținând acest argument, a înlăturat ca nefondată apărarea opusă de către recurenta-pârâtă excepției de inadmisibilitate.

Prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, se constată că decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului și, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.