ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 20.09.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. SIMULTAN S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 746.795,65 de RON, cu titlul de despăgubiri, pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de vânzare nr. x/09.10.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1.270 și urm., art. 1.350, art. 1.351 și urm., art. 1.531 și urm., art. 1.516 C. civ.

La 18.10.2017, administratorul judiciar C.I.I. C. al societății reclamante a depus la dosar declarație de însușire a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 369/PI/16.04.2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins acțiunea și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 756/A/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și admiterea apelului promovat.

În motivare, recurenta a prezentat situația de fapt care a stat la baza demersului său judiciar, susținând că decizia recurată este nelegală deoarece instanța de apel în mod eronat a reținut că nu a fost dovedită culpa intimatei în neexecutarea obligațiilor izvorâte din contractul nr. x/09.10.2014.

Sub acest aspect, recurenta a susținut că produsele lactate livrate de intimată nu au corespuns din punct de vedere calitativ standardelor în materie, motiv pentru care beneficiarul final al produselor lactate a procedat la rezilierea contractului de furnizare lactate nr. 6910/30.09.2014 încheiat cu aceasta, fiind obligată să achite Consiliului Județean Maramureș suma de 744.795,65 RON, cu titlu de garanție de bună-execuție și daune-interese.

În continuare, a redat prevederile art. 255 și art. 264 C. proc. civ., susținând că probele administrate în speță nu au fost analizate și că a fost ignorată declarația martorului D., mai exact răspunsul de la întrebarea nr. 5 referitor la condițiile transportului produselor lactate și deteriorarea cutiilor, fapt ce a condus la infestările bacteriologice a laptelui livrat.

De altfel, a arătat că instanța de apel nu a valorificat probele de la dosar, ci email-ul referitor la obiecțiuni, astfel că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și principiul legalității.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece criticile recurentei vizează interpretarea probatoriului administrat, iar acestea sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate, astfel că nu pot fi analizate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că instanța de apel a analizat probele de la dosar, reținând în mod corect că nu poate fi reținută culpa intimatei.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata a depus la dosar punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea unuia sau mai multor motive de recurs dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea că dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță. De altfel, simpla relatare a situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți nu este suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situația de fapt și nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs invocate relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., deoarece susținerile puse în discuție antamează aspecte indisolubil legate de situația de fapt și reaprecierea probelor. De altfel, cererea de recurs este în mare parte identică cu cererea de apel.

Astfel, recurenta a invocat greșita situație de fapt reținută de instanța de apel cu privire la culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale sub aspectul calității produselor lactate livrate, în raport cu probele administrate, fiind reluate susținerile consemnate în declarațiile martorilor și în alte înscrisuri ce ar fi putut fi valorificate de către instanța de apel.

Totodată, invocarea art. 255 și art. 264 C. proc. civ. nu pot fi reținute drept critici de nelegalitate, deoarece recurenta propune tot o reinterpretare a probelor prin evaluarea unor date din actele și lucrările administrate într-o manieră care conduce spre restabilirea situației de fapt, specifică unei analize de fond a cauzei.

Așadar, toate argumentele expuse în cadrul acestui recurs urmăresc, în realitate, doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt, recurenta reluând susținerile din fața instanțelor anterioare, cu ignorarea considerentelor din decizia recurată și fără a arăta care sunt regulile de procedură încălcate și greșelile imputate instanței de apel cu privire la dispoziția de respingere a apelului pentru a se putea exercita controlul judiciar, astfel că intervine sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată, de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie, astfel încât în recurs nu poate fi reconsiderată starea de fapt lămurită de instanța de fond.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

Cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei nr. 756/A/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2021.