ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 681/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. la plata sumei de 1.026.966,15 RON reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului; a sumei de 4.621.066 RON + TVA reprezentând cheltuieli de organizare șantier; constatarea îndeplinirii de către Antreprenor a tuturor obligațiilor de care depindea recepția finală; obligarea pârâtei la restituirea/eliberarea sumei de 573.628,50 RON reprezentând garanție; obligarea pârâtei la plata costurilor de prelungire a garanțiilor și asigurărilor în cuantum de 120.333,78 RON după data de 06.12.2017 și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. a solicitat ca pentru diferența de 4.009.518 RON reprezentând penalități, să se efectueze o compensare judiciară, solicitare ce a fost calificată de instanță prin încheierea din 11 iunie 2020, ca fiind cerere reconvențională.

Prin încheierea nr. 1067 din 15 octombrie 2020 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, funcționale și teritoriale a cererii reconvenționale și a dispus disjungerea acestei cereri și declinarea spre competentă soluționare către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2015, având ca obiect procedura insolvenței A. S.R.L.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă prin sentința civilă nr. 55 din 14 ianuarie 2021 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în raport cu obiectul și cauza cererii reconvenționale, care nu este întemeiată pe dispozițiile Legii insolvenței, competența de soluționare nu revine unei instanțe specializate în soluționarea dosarelor de insolvență, respectiv unui judecător sindic.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă și Tribunalul București, secția a VII-a civilă care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea reconvențională formulată de pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. disjunsă din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, prin care pârâta a solicitat ca pentru diferența de 4.009.518 RON reprezentând penalități, să se efectueze o compensare judiciară.

Întâmpinarea prin care s-a solicitat compensarea judiciară a sumei 4.009.518 RON reprezentând penalități, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 50 și 54 din Legea nr. 101/2016, art. 193, art. 205 și următoarele C. proc. civ. art. 1350 și următoarele C. civ.

Astfel, se constată că cererea reconvențională cu care a fost învestită instanța este o acțiune întemeiată pe dreptul comun.

Având în vedere că nu au fost invocate prevederi din Legea nr. 85/2014, rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. (1) din același act normativ, astfel încât prezenta acțiune nu intră în atribuțiile judecătorului sindic.

Potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

Analiza compensării judiciare într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile dreptului comun nu constituie o situație litigioasă care are o legătură directă cu procedura insolvenței debitoarei. Ca urmare, cererea reconvențională nu intră în atribuțiile de soluționare ale judecătorului sindic, ci trebuie soluționată de instanța civilă de drept comun.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl reprezintă cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ. și întrucât competența instanței se determină la momentul sesizării acesteia, instanța competentă să soluționeze cererea principală rămâne investită să soluționeze cererea reconvențională, chiar după disjungerea în vederea soluționării separate, în condițiile art. 210 C. proc. civ.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a Ii-a civilă,căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.