ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 655/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în calitate de reprezentant al Statului Român, a chemat în judecată pe moștenitorii lui A., respectiv: B., C., D. și pe pârâta E. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 88.732.221 USD precum și a accesoriilor aferente de la data scadenței debitului și până la data achitării integrale a acestuia în considerarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen., prezenta acțiune având ca obiect recuperarea prejudiciului reprezentând suma cu care reclamantul s-a constituit ca parte civilă în cauza penală.

Prin sentința civilă nr. 421 din 7 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1689 din 31 mai 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de către pârâta F. S.A. (E. SA); a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (E. SA) ca lipsită de interes; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prescripției, lipsei de interes, autorității de lucru judecat și prematurității ca neîntemeiate, excepții invocate de către pârâtele C., B. și D.; a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 157/1993 ca inadmisibilă; a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pe pârâții B., C. și D.; a obligat pârâtele C., B. și D. la plata către reclamant a sumei de 58.521.056 USD la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 5 ianuarie 2001 până la plata efectivă a debitului.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, precum și a încheierilor din 13 ianuarie 2017, 22 septembrie 2017, 20 octombrie 2017, 15 decembrie 2017, 23 februarie 2018 și 23 martie 2018 a declarat apel pârâta C., criticându-le pentru netemeinicie.

Împotriva încheierii din 23 septembrie 2016 și a sentinței civile nr. 1689 din 31 mai 2018 a declarat apel pârâta D., solicitând admiterea căii de atac, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, desființarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclamantul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1689 din 31 mai 2018, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii excepției lipsei de interes invocată de intimata F. S.A. și admiterii în tot a pretențiilor.

Intimata F. S.A. a formulat cerere de apel incident împotriva sentinței civile nr. 1689 din 31 mai 2018, solicitând ca, în situația în care s-ar aprecia ca fiind întemeiate motivele de apel promovate de Statul Român, să se admită calea de atac, cu consecința schimbării în parte a hotărârii și admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a F., a autorității de lucru judecat, precum și a excepției prescripției dreptului material la acțiune față de F..

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 985 A din 5 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D., C. și F. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1689 din 31 mai 2018 și a încheierilor din 13 ianuarie 2017, 22 septembrie 2017, 20 octombrie 2017, 15 decembrie 2017, 23 februarie 2018 și 23 martie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata B.; a anulat încheierile și sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

E. Considerentele hotărârii pronunțate în apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., neprocedând la introducerea în cauză a ultimului moștenitor, G.. Așa fiind, s-a constatat că se impune anularea încheierii din 18 noiembrie 2016 și a sentinței civile nr. 1689 din 31 mai 2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Titlul executoriu reprezentat de decizia penală nr. 1156/A din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel București, a fost obținut doar în raport cu debitorii H., I. și comitentul S.C. E. S.A., ceea ce înseamnă că, în lipsa unui titlu emis de instanța civilă, în cazul în care s-ar stabili și răspunderea civilă a autorului pârâților - A., reclamantul nu ar putea să recupereze prejudiciul și de la comitent.

În situația în care procesul penal s-ar fi continuat și în contradictoriu cu A., iar acțiunea civilă ar fi fost admisă și împotriva acestuia, precum și a comitentului, reclamantul - parte vătămată ar fi avut posibilitatea să recupereze creanța fie de la făptuitor, fie de la comitent, sau de la ambii. Însă, prin soluția de respingere a acțiunii împotriva F. S.A. ca lipsită de interes pentru existența unui titlu, partea vătămată a fost pusă în inferioritate în fața instanței civile, aceasta nemaiputând beneficia și de garanția asigurată de recuperarea eventualei creanțe de la un comitent solvabil.

În acest context, Curtea apreciază că judecata în prezenta cauză trebuie să aibă loc și în contradictoriu cu comitetul F. S.A..

Pentru aceste argumente, dat fiind că tribunalul a soluționat, în mod eronat, excepția lipsei de interes a pârâtului F. S.A., nejudecând cauza și în contradictoriu cu această parte, Curtea a constatat că se impune anularea sentinței nr. 1689 din 31 mai 2018 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În speță, tribunalul nu a supus dezbaterii la termenul din 23 martie 2018 chestiunea inadmisibilității excepției de nelegalitate, încălcând astfel art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

Cu referire la apelul incident formulat de apelanta S.C. F. S.A., s-a reținut că această cale de atac a fost declarată în ipoteza admiterii apelului reclamantului sub aspectul interesului în chemarea în judecată a societății în calitate de comitent, solicitându-se admiterea excepțiilor invocate (a lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului material la acțiune față de F..

Având în vedere că aceste excepții nu au mai fost soluționate de tribunal (în urma admiterii excepției lipsei de interes în raport cu societatea) astfel încât instanța de apel să poată exercita un control jurisdicțional și ținând cont de soluția anterior preconizată, Curtea a admis și acest apel, urmând ca în rejudecare să fie puse în discuție și aceste incidente.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta F. criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Curtea de Apel București a încălcat excepția autorității de lucru judecat, ignorând că Ministerul Finanțelor Publice are deja un titlu executoriu împotriva F.., pentru aceeași creanță care a și fost pus în executare, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care impun casarea deciziei recurate.

Societatea recurentă a fost obligată deja la plata despăgubirilor stabilite în cursul procesului penal, prin acțiunea formulată în prezenta cauză, Ministerul Finanțelor Publice urmărește atragerea răspunderii F.. pentru a doua oară. Invalidând soluția primei instanțe asupra excepției lipsei de interes, prin reținerea că s-ar impune o nouă judecată în contradictoriu cu F., Curtea de Apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale, motiv pentru care se impune casarea deciziei recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În mod eronat, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei de interes a acțiunii în contradictoriu cu F. ar fi nelegală. În mod corect, prima instanță a admis excepția lipsei de interes, Ministerul Finanțelor Publice având deja un titlu executoriu împotriva F.., pentru aceeași creanță, care a și fost pus în executare, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Considerentele instanței de apel, potrivit cărora prima instanță ar fi soluționat, în mod eronat, excepția lipsei de interes, sunt nelegale, de vreme ce Ministerul Finanțelor Publice nu justifică și nu poate justifica un interes în formularea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu F., cum a reținut prima instanță. Sunt incidente motivele de nelegalitate care se circumscriu unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor art. 32 și art. 33 C. proc. civ., care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile și a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Art. 33 C. proc. civ., reglementează condițiile ce trebuie întrunite pentru ca partea din proces să aibă interesul juridic de a acționa, dispunând că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Față de faptul că instanța penală a dispus deja obligarea inculpaților și a societății, ca parte responsabilă civilmente, către Ministerul Finanțelor Publice, a contravalorii prejudiciului cauzat acestuia, nu se poate susține că interesul intimatului-reclamant în promovarea acțiunii în contradictoriu cu F.., ar fi unul determinat, întrucât folosul practic nu poate fi unul concret, din moment ce Statul Român a fost deja despăgubit în cadrul procesului penal în raport de F..

În procesul penal nu a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată față de F., aceasta fiind obligată în solidar cu inculpații H. și I., la plata către Ministerul Finanțelor Publice a contravalorii prejudiciului urmărit de acesta. Este inadmisibil, nu doar din punct de vedere juridic, dar și logic, ca intimatul-reclamant să urmărească obținerea unui alt titlu executoriu, pentru același prejudiciu.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în baza art. 497 ultima teză C. proc. civ., respingerea acțiunii ce face obiectul dosarului față de F.., ca inadmisibilă (pentru încălcarea autorității de lucru judecat).

În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe de apel.

G. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale, Înalta Curte reține faptul că recurenta a renunțat la judecata acestui motiv de recurs și, ca atare, urmează a fi analizat numai motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Dispozițiile de la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 32 și 33 C. proc. civ., referitoare la condiția de exercitare a acțiunii civile și la interesul de a acționa.

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Noțiunea de "interes" nu este definită în mod expres în C. proc. civ.. Totuși, în doctrină și jurisprudență s-a considerat în mod unanim că prin "interes" se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Prin instituirea acestei condiții s-a urmărit evitarea acelor litigii lipsite de orice utilitate pentru parte. Cerința existenței interesului trebuie întrunită nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci pe tot parcursul desfășurării procesului, până la soluționarea definitivă a acestuia.

În speță, în mod legal, Curtea de Apel București a apreciat că judecata în prezenta cauză trebuie să aibă loc și în contradictoriu cu F..

Interesul Ministerului Finanțelor Publice în promovarea acțiunii este justificat de faptul că instanța penală nu a soluționat latura civilă și în ceea ce îl privește pe inculpatul A.. Faptele penale pentru care acest inculpat a fost cercetat au fost săvârșite în perioada în care a deținut calitatea de administrator al E..

De altfel, Curtea de Apel București a argumentat pe larg motivele pentru care a admis apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei de interes - "conform art. 27 alin. (2) Noul C. proc. pen., partea vătămată are dreptul să se adreseze instanței civile pentru ca aceasta să judece latura civilă a procesului penal, prin latură civilă înțelegându-se atât acțiunea în despăgubiri în contradictoriu cu inculpatul A., cât și cererea conexă în contradictoriu cu comitentul".

Prin cererea reclamantului, există interesul de a fi soluționată cauza și în contradictoriu cu F.. în calitate de comitent al prepusului A..

Pretențiile concrete deduse judecății urmează să fie analizate cu ocazia rejudecării, însă este de remarcat faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâților la repararea unui prejudiciu în cuantum de 88.753.221 USD, cuantum diferit față de cel stabilit prin decizia penală, care este de 58.521.056 USD. În rejudecare, urmează a fi dezbătut în contradictoriu cu toate părțile - moștenitorii prepusului A. și comitentul F.. inclusiv aspectul privind această diferență de despăgubiri. De asemenea, se va stabili dacă sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale și dacă a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.

În măsura în care se va stabili că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, răspunderea este una solidară.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 985 A din 5 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 martie 2021.