ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 18.09.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intervenientul-forțat C., să oblige pârâta la plata către reclamant a sumelor de 3.000 RON, reprezentând daune materiale și de 300.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale; recurentul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului principal, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2704/F/08.10.2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei în cuantum de 150 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 40.000 euro, în echivalent în RON la cursul de referință al B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional pretențiilor admise. Prin sentința civilă nr. 2273/01.07.2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea reclamantului și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 2704/F/08.10.2018 cu mențiunea "Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată", fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva sentinței civile nr. 2704/F/08.10.2018, reclamantul și pârâta au declarat apel principal, iar reclamantul a declarat și un apel incident; de asemenea, împotriva sentinței civile nr. 2273/01.07.2019, reclamantul a promovat apel principal.

Prin decizia civilă nr. 2010A/02.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. la data plății, cu titlu de daune morale; a respins ca nefondate apelul principal și apelul incident declarate de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2704/F/08.10.2018; a admis apelul principal declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 2273/01.07.2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea și a obligat pârâta să îi plătească reclamantului suma de 2.458 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru; a obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 2.462,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a etapelor procesuale, recurentul a susținut că instanța de apel în mod eronat a înlăturat concluziile raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică, pe motiv că acesta este un înscris extrajudiciar întocmit la cererea și pe cheltuiala lui.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că același lucru se poate afirma și despre raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 315/A1/22/20.01.2017, de al cărui conținut, deși nu a fost supus cenzurii instanței, nici dezbaterilor contradictorii, instanța de apel a ținut cont.

În continuare, recurentul a arătat contradicția reținută de instanța de apel în decizia recurată cu privire la raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică, în sensul că pe de o parte instanța l-a considerat un înscris extrajudiciar și l-a înlăturat, fără să țină cont de el sub aspectul aprecierii cuantumului daunelor morale, iar pe de altă parte, a menținut sentința apelată, în sensul că a păstrat nivelul daunelor materiale de 150 RON, care reprezentau tocmai plata raportului.

A mai arătat că instanța de apel nu a avut în vedere că raportul în discuție nu a fost contestat de pârâtă și că a fost acceptat ca probă în dosar, fiind relevant la aprecierea cuantumului daunelor morale de către tribunal.

Recurentul a mai relevat aspectele negative suferite, de natură pshică și fizică, ulterior producerii evenimentului rutier din 09.01.2017, de care instanța de apel nu a ținut cont, aceasta limitându-se la o motivare succintă, în sensul în care compensația materială nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără justă cauză, astfel că a cuantificat în mod eronat daunele morale la suma de 15.000 euro, fără să aibă în vedere planșele foto care evidențiază cicatricele rămase în urma accidentului.

Totodată, a afirmat că instanța de apel a ignorat concluziile din biletul de ieșire din spital eliberat de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni București, secția Clinică Neurochirurgie, apreciind în mod eronat că nu ar fi fost dovedite traumele psihice invocate, referitoare la starea de anxietate intensă, izolarea de relațiile sociale, divorțul, imposibilitatea de a se angaja, deși din probele administrate reieșeau aceste aspecte, astfel că a susținut că motivarea din decizia atacată se află în contradicție cu acestea.

A mai solicitat să se observe că instanța de apel a distorsionat declarația martorului, considerentele instanței de apel sub acest aspect fiind străine de proba administrată, iar reducerea cuantumului daunelor morale de la 40.000 euro la 15.000 euro nu poate reprezenta o reparație justă pentru suferințele lui fizice și psihice, în condițiile în care au fost înlăturate probe fără a se motiva și fără a se indica temeiul legal, fapt ce a condus la interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile în cauză.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, în argumentarea căreia a arătat că recurentul are obligația de a achita taxa judiciară de timbru și că nu sunt incidente prevederile art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru.

Totodată, a mai invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate, față de împrejurarea că prin cererea de recurs au fost invocate critici de netemeinicie care nu pot fi analizate în această etapă procesuală.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia și menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Nicio parte nu a prezentat asemenea puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepțiile netimbrării și nulității recursului asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Excepția netimbrării recursului, ca urmare a neîndeplinirii obligației privind achitarea taxei judiciare de timbru, este neîntemeiată, deoarece prin încheierea din 06.05.2020, Înalta Curte a acordat recurentului ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Examinând excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, simpla relatare a situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți nu este suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situația de fapt și nu are caracter devolutiv, astfel că recurentul trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În cauză, recurentul a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, care să poată fi circumscrise celor două motive de recurs invocate, recurentul urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a invocat toate cele trei ipoteze, referitoare la lipsa motivării deciziei, motivarea contradictorie și motive străine de natura pricinii, însă sub aparența incidenței acestui motiv de recurs și invocarea lui formală a urmărit să pună în dezbatere chestiuni ce țin de evaluarea situației de fapt de către instanța de apel în raport cu probele administrate.

În acest sens, Înalta Curte constată că în argumentarea ipotezei privind motivarea contradictorie, recurentul a invocat existența lor, cu privire la raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică, în sensul că pe de o parte s-a constatat că este un înscris extrajudiciar, înlăturat astfel de la stabilirea cuantumului daunelor morale, iar pe de altă parte s-a acordat suma de 150 de RON aferentă efectuării acestuia, cu titlu de daune materiale, în cuprinsul deciziei existând, potrivit afirmațiilor titularului căii de atac, și alte motive contradictorii în ce privește probele administrate, care fac dovada suferinței sale psihice și fizice.

Recurentul a invocat și nemotivarea deciziei recurate, deoarece instanța de apel nu ar fi arătat temeiul de drept în baza căruia a redus daunele morale și a înlăturat o parte din probele administrate, iar cu privire ultima ipoteză a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că decizia recurată cuprinde motive străine de față de declarația martorului D..

Toate aceste afirmații ale recurentului, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt critici de netemeinicie, prin prisma cărora urmărește obținerea unei noi evaluări a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Nivelul daunelor morale a fost stabilit de instanța de apel, în urma propriei evaluări a consecințelor negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv de către reclamant, a importanței valorilor lezate, a măsurii în care acestea au fost lezate și a intensității cu care acesta a perceput consecințele vătămării; de aceea, nu se poate reține nemotivarea deciziei doar în considerarea nemulțumirii părții față de cuantumul acordat.

Totodată, Înalta Curte constată că și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, deoarece recurentul nu a indicat normele legale pretins a fi fost încălcate sau greșit aplicate, iar analiza memoriului de recurs nu relevă critici ce ar putea fi subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurentului vizează netemeinicia deciziei recurate și urmăresc o reinterpretare a probatorului administrat sub aspectul cuantumului daunelor morale, deși recursul nu are caracter devolutiv, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. fiind invocate doar formal.

Prin urmare, ele nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2010A/02.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.