ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2017, reclamanții COMUNA CIOBANU prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CIOBANU au chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 266.585 RON reprezentând contravaloare redevență concesiune pășune conform contractului de concesiune nr. b711/05.06.2015; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, respectiv dobânda legală și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 697 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect - pretenții - așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții Comuna Ciobanu prin Primar și Consiliul Local Ciobanu, în contradictoriu cu pârâta A., a fost obligată pârâta A. să plătească reclamantelor Comuna Ciobanu prin Primar și Consiliul Local Ciobanu, suma de 214.035 RON redevență contract concesiune pe anul 2015, precum și dobândă legală calculată potrivit dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15.02.2017 și până la achitarea integrală a debitului principal.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A. a declarat apel, solicitând instanței de apel repunerea în termenul de depunere a apelului raportat la art. 186 C. proc. civ. și admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, raportat la art. 480 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 135 din 14 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de repunere în termen; a fost admisă excepția tardivității apelului și, în consecință, a fost respins apelul promovat de apelanta - pârâtă A. prin PREȘEDINTE B., în contradictoriu cu intimații - reclamanți COMUNA CIOBANU prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CIOBANU, ca tardiv formulat.

Pârâta A. prin PREȘEDINTE B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, admiterea cererii de repunerea în termenul de apel și trimiterea cauzei Curții de Apel Constanța pentru judecarea acesteia pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel și a respins apelul ca tardiv declarat, întrucât pârâta a arătat și a dovedit instanței de apel că nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond, că termenul legal de depunere al apelului curge de la data comunicării sentinței apelate, 01.10.2018, respectiv după solicitarea pârâtei privind comunicarea sentinței apelate.

În opinia recurentei, instanța de apel în mod greșit a apreciat că reprezentantul legal al pârâtei nu a învederat în mod expres instanței schimbarea sediului la o altă adresă, întrucât sediul acesteia nu era schimbat, în acte figurând localitatea Ciobanu, str. x, 74 (o cameră din sediul Primăriei Ciobanu), jud. Constanța.

Or, nici instanța de fond nu s-a aplecat asupra lămuririi acestui aspect, lăsând incertă chestiunea stabilirii/precizării sediului pârâtei, creând astfel dubiu asupra modalității de îndeplinire a procedurii comunicării hotărârii către părți.

Intimații-reclamanți COMUNA CIOBANU prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CIOBANU nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16 iunie 2020 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 17 februarie 2021, cu citarea părților.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se impune precizarea faptului că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Recurenta a susținut că, în speță, în mod greșit instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel și a respins apelul ca tardiv declarat, întrucât pârâta a arătat și a dovedit instanței de apel că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată abia la data de 01.10.2018, respectiv după solicitarea sa din 20.09.2018, fiind astfel în termenul legal de declarare al apelului.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Recurenta-pârâtă nu poate pretinde că instanța de apel a respins în mod greșit cererea de repunere în termenul de apel, întrucât, astfel cum a arătat și instanța de apel, partea nu a invocat motive care să justifice repunerea sa în termenul de apel, ci aspecte care au vizat legalitatea comunicării hotărârii apelate.

Conform art. 163 alin. (1) C. proc. civ.:

"Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea(...)", alin. (2) al aceluiași text legal stipulând că:

"Dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură."

Potrivit art. 172 C. proc. civ.:

"Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Se constată că hotărârea a fost comunicată la adresa indicată de către pârâtă (localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanța) atât prin întâmpinare, cât și prin intermediul notelor de ședință depuse la termenul de judecată din 26.04.2018, dată la care s-a soluționat cauza, ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susținerilor recurentei.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței apelate, instanța de apel a reținut cu justețe că, în speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu A. cu sediul în localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanța, pârâta A. reprezentată prin Președinte B. a formulat întâmpinare, în care a menționat că are sediul în localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanța, arătând, totodată, că este reprezentată de avocat C., cu sediul în localitatea Ovidiu, str. x, jud. Constanța, adresă la care pârâta a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură.

La termenul de judecată din 29.03.2018 reprezentantul pârâtei a depus la dosar înștiințarea privind rezilierea contractului cu A., instanța dispunând citarea părții pârâte la sediul acesteia din localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanța.

Totodată, la termenul de judecată din 26.04.2018, înaintea primei instanțe, pârâta a depus la dosar note scrise în care a menționat că are sediul în localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanța, iar reprezentantul acesteia, B., s-a prezentat în instanță, în ședința publică de la aceeași dată, fără a învedera schimbarea sediului asociației la o altă adresă.

În acest context, cu aplicarea dispozițiilor art. 172 C. proc. civ. prin analogie, instanța de apel a reținut cu justețe că procedura de comunicare a hotărârii primei instanțe la adresa învederată de către pârâtă ca fiind sediul acesteia, din localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanța, a fost legal îndeplinită, în condițiile în care partea nu a încunoștințat instanța în termenul de formulare a apelului despre o eventuală schimbare a sediului și nici nu a indicat care este sediul actual al asociației.

Așa fiind, recurenta nu se poate prevala de o nelegală comunicare, dată fiind propria sa pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul de a înștiința instanța despre schimbarea locului comunicării actelor de procedură.

Cadrul legal al art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător (…), să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., știut fiind că potrivit adagiului latin "nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină și nici să se apere valorificând un asemenea temei.

În acest context, în raport cu data comunicării sentinței apelate, 2 iulie 2018, este de necontestat că apelul formulat de pârâta A. la 30.10.2018 a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, instituit de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., aspect reținut corect de instanța de apel.

În considerarea celor care preced, reținând legalitatea hotărârii atacate din perspectiva dezlegării pe care instanța de apel a dat-o excepției tardivității apelului declarat de pârâtă A., se reține că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și invocat de recurenta-pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă, în cauză, nici acest motiv de recurs nu-și găsește incidența, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a arătat în concret care sunt normele materiale încălcate.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că decizia recurată este la adăpost de orice critică, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.