ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2618/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 04.11.2015 contestatoarea A. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. x din 05.10.2015 emisă în dosarul de executare nr. x în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2015

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței sesizate cu contestația la executare, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 78 din 10 decembrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale formulată de contestatoarea A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A., prin care, în esență a arătat că este nemulțumită de toate deciziile pronunțate în cauzele în care este parte, întrucât judecătorii nu i-au admis cererea sa de valorificare a stagiului de cotizare de 7 ani, care, în mod nelegal nu a fost luat în considerare la calcularea drepturilor de pensie. De asemenea, a susținut că instanțele investite erau competente să soluționeze cererile sale de chemare în judecată.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. de dosar x/2020, la 24.06.2020.

Prin decizia nr. 57/2020 din 10.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de recurentă împotriva sentinței nr. 78/10.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac promovată, invocată din oficiu de către instanță, Înalta Curte, constată că aceasta este fondată întrucât prezentul recurs este introdus împotriva unei sentințe care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Art. 132 alin. (3) C. proc. civ. dispune în sensul că "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În cauza de față, Curtea de Apel București, constatând că nu este competentă material și teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de contestatoarea A., a admis excepția, a stabilit instanța competentă iar prin sentința atacată prin prezentul recurs, și-a declinat competența, hotărârea nefiind suspusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, sentința ce constituie obiectul prezentului recurs, nefiind suspusă niciunei căi de atac, este exceptată de la controlul judiciar prin exercitarea căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, instanța constată că recursul este inadmisibil, urmând a dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 78 din 10 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CA REPREZENTANT AL ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.