Husseini împotriva Danemarcei

A patra secțiune DECIZIE nr. 14270/21 Bilal Ahmed HUSSEINI împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 21 noiembrie 2023 ca comitet compus din: Tim Eicke , Președintele Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judecători și Ilse Freiwirth, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 martie 2021, După ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Bilal Ahmed Husseini, este un național afgan, care s-a născut în 1997. El a intrat în Danemarca la vârsta de 3 luni. Ca adult, el a fost condamnat și expulzat din Danemarca a fost ordonat cu o interdicție de viață la întoarcerea sa. La 19 aprilie 2022, reclamația sa în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la ordonanța de expulzare a fost comunicată guvernului danez („Guvernului”).

La 28 aprilie și 23 august 2022, Curtea a trimis scrisori reclamantului, publicate prin e-transmisie către reprezentantul său, dar nu a primit niciun răspuns. Prin scrisoarea din 14 noiembrie 2022, Guvernul a susținut că reprezentantul reclamantului, dl Rasmus Anberg, a murit în martie 2021, la scurt timp după depunerea cererii, că firma sa a fost rezolvată în ziua următoare și că nimeni altcineva nu a preluat cazul. O lună mai târziu, sub o identitate falsă, el a reîntrat în Danemarca și a solicitat azil. În mai 2022, reclamantul a fost înregistrat ca reclamant de azil lipsă în Danemarca.

În continuare, autoritățile portogheze au informat autoritățile daneze că reclamantul a solicitat azil în Portugalia în iulie 2022. Din august 2022, atunci când autoritățile daneze au acceptat o cerere a autorităților portogheze de a returna reclamantul în Danemarca în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 (Regulamentul Dublin), autoritățile daneze nu au mai fost contactate niciodată, iar locul în care reclamantul este necunoscut. Guvernul a solicitat ca cazul să fie eliminat din lista de cazuri a Curții. HOTĂRÂREA Curții constată că, din moment ce acest caz a fost comunicat, acum aproximativ doi ani și șase luni, reclamantul nu a contactat Curtea, în persoană sau prin intermediul unui alt reprezentant, sau a furnizat orice mijloace pentru ca Curtea să-l contacteze.

Acesta reiterează că, în conformitate cu art. 47 § 7 din Regulamentul reclamanților Curții, sunt obligați să informeze Curții cu privire la orice schimbare de adresă și la orice circumstanță relevantă pentru cerere. În cazul în cauză, rezultă din informațiile de care dispun Curtea, că reclamantul s-a întors în Danemarca în august 2021, o lună după expulzarea sa și, mai târziu, înainte de iulie 2022, s-a dus în Portugalia. Curtea nu vede motivul pentru care reclamantul nu a încercat să mențină contact cu reprezentantul său (a se vedea mutatis mutandis, V.M. și alții c. Belgia) (dec.) [GC], nr. 60125/11, §§ 36-41, 17 noiembrie 2016) care i-ar fi permis să afle că aceasta din urmă a murit în martie 2021 și să numească un alt reprezentant sau motivul pentru care el nu a respectat această obligație în temeiul articolului 47 § 7 din Regulamentul Curții.

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca dorind să își continue cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2023. Ilse Freiwirth Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 14270/21 Bilal Ahmed HUSSEINI against Denmark The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21 November 2023 as a Committee composed of: Tim Eicke , President , Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judges , and Ilse Freiwirth, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 March 2021, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Bilal Ahmed Husseini, is an Afghan national, who was born in 1997. He entered Denmark when he was 3 months old. As an adult he was convicted and his expulsion from Denmark was ordered with a life-long ban on his return. His complaint under Article 8 of the Convention about the expulsion order was communicated to the Danish Government (“the Government”) on 19 April 2022. On 28 April and 23 August 2022, the Court sent letters to the applicant, published via E-transmission to his representative, but did not receive any response. By a letter of 14 November 2022, the Government submitted that the applicant’s representative, Mr Rasmus Anberg, had died in March 2021, shortly after lodging the application, that his firm had been resolved the following day, and that no one else had taken over the case.

The applicant had been deported to Afghanistan in July 2021. One month later, under a false identity, he had re-entered Denmark and requested asylum. In May 2022 the applicant was registered as a missing asylum seeker in Denmark. Subsequently, the Portuguese authorities informed the Danish authorities that the applicant had applied for asylum in Portugal in July 2022. Since August 2022, when the Danish authorities accepted a request by the Portuguese authorities to return the applicant to Denmark under Article 18 (1)(b) of Regulation (EU) no. 604/2013 of the European Parliament and of the Council of 26 June 2013 (the Dublin Regulation), the Danish authorities were never contacted again, and the applicant’s whereabouts are unknown.

The Government requested that the case be struck out of the Court’s list of cases. THE LAW The Court notes that since the case was communicated, now approximately two years and six months ago, the applicant has not, in person or via another representative, contacted the Court, or provided any means for the Court to contact him. It reiterates that pursuant to Rule 47 § 7 of the Rules of Court applicants are under an obligation to inform the Court of any change of address and of all circumstances relevant to the application. In the present case, it follows from the information available to the Court, that the applicant returned to Denmark in August 2021, one month after his expulsion and later, before July 2022, went to Portugal.

The Court sees no reason why the applicant has not tried to maintain contact with his representative (see, mutatis mutandis, V.M. and Others v. Belgium (dec.) [GC], no. 60125/11, §§ 36-41, 17 November 2016) which would have allowed him to find out that the latter had died in March 2021 and to appoint another representative or why he has not complied with the said obligation under Rule 47 § 7 of the Rules of Court. In these circumstances, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 14 December 2023. Ilse Freiwirth Tim Eicke Deputy Registrar President