ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2366/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de opoziție formulată la cesiunea de părți sociale ale asociatului A., prin depunerea mențiunii nr. 21040/09.10.2015 și înscrisă la Registrul Comerțului la data de 12.10.2015, în baza rezoluției nr. 626/12.10.2015, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., D. și A., în principal, revocarea (desființarea) actului adițional din data de 09.10.2015, act încheiat în dauna intereselor reclamantei în calitate de creditor al asociatului A., cu consecința declarării acestor înscrisuri ca fiind inopozabile reclamantei-creditoare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, iar, în subsidiar, obligarea societății S.C. C. S.R.L. și a asociatului D., în calitate de asociat al S.C. E. S.R.L., la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei, în cuantum total de 59.771,33 euro și 9.947,58 RON, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 58/LC/2016 din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată în principal de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții A., D. și S.C. C. S.R.L.; a fost desființată cesiunea de părți sociale realizată prin actul adițional nr. x/09.10.2015, adoptat de adunarea generală a asociaților societății S.C. C. S.R.L.; a fost respinsă cererea formulată în subsidiar ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015-A, a fost suspendată, în baza art. 413 pct. 1 C. proc. civ., soluționarea apelului declarat de apelantul A., împotriva sentinței nr. 58 din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.R.L., D. și B..

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs.

În motivare, recurenta arată că instanța de apel, deși nu a evidențiat în mod explicit, a reținut în fundamentarea dispoziției de suspendare, faptul că, fiind invocată de către debitorul A. excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ar putea interveni o lips[ de interes în promovarea unei acțiuni în anularea operațiunii de cesiune a părților sociale inițiate de către debitorul A., astfel că ar fi necesară lămurirea cu prioritate a acestei chestiuni.

Recurenta menționează că intiamtul-contestator A. a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2015, a soluționat definitiv problema prescripției dreptului de a cere executarea silită.

În considerarea faptului că instanța de casare - Tribunalul Satu Mare - prin decizia civilă nr. 15 R/2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a tranșat cu caracter definitiv problema prescripției dreptului de a cere executarea silită în dosarul de executare nr. 310/2015, recurenta apreciază că soluția ce se va pronunța în urma rejudecării dosarului nr. x/2015 nu va avea, din punctul de vedere al interesului de a acționa în judecată, nicio influență hotărâtoare asupra soluționării acestei cauze.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 5 iunie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2019, a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen la 12 februarie 2020 și dispunându-se citarea părților.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la 18 noiembrie 2020.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 12 februarie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 18 noiembrie 2020.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.