ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3649/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 23 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Legea nr. 11/1991, art. 1170, art. 1349, art. 1350, art. 1530 și art. 1672 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 231/2016 din 13 decembrie 2016, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 231/2016 din 13 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate și a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, instanței de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare la 12 februarie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se constate că pârâta S.C. B. S.R.L. a săvârșit practici de concurență neloială față de reclamantă și să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 574.496,19 RON, din care suma de 374.496,19 RON reprezintă beneficiu nerealizat și suma de 200.000 RON reprezintă daune-interese pentru repararea prejudiciului de imagine și moral.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

Pornind de la acest text de lege, instanța supremă constată că prin acțiunea introductivă se urmărește obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 574.496,19 RON, reprezentând daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a săvârșirii practicilor de concurență neloială.

Așadar, finalitatea acțiunii introductive vizează obținerea de către reclamantă a unei hotărâri de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 574.496,19 RON.

În aceste condiții, instanța supremă constată că prezentul litigiu este evaluabil în bani, valoarea acestuia fiind în cuantum de 574.496,19 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Ulterior, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Având în vedere că art. 521 alin. (3) C. proc. civ. instituie caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunilor de drept de la data publicării hotărârii prealabile în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă că dezlegarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie respectată și în prezenta cauză, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018.

În aceste condiții, eliminarea pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, ca efect al deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, se aplică numai hotărârilor judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani pornite ulterior publicării deciziei - 20 iulie 2017.

Per a contrario, în litigiile evaluabile în bani pornite anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013.

Cum acțiunea introductivă de instanță a fost formulată la 23 noiembrie 2015, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 20 iulie 2017, rezultă că dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, care instituie pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, sunt incidente și în privința deciziei ce face obiectul prezentului recurs.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 574.496,19 RON, fiind inferioară pragului valoric instituit de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia recurată este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Prin urmare, decizia nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.