ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2018

Ședința publică din data de 15 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei și obligarea acesteia conform art. 1349 alin. (1) și (2) C. proc. civ. la plata sumei de 27.286 RON, cu dobânzile legale calculate de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală, reprezentând prejudiciul cauzat în dauna societății; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. x/2014, s-a admis acțiunea disjunsă prin încheierea din 18.12.2014 din dosar nr. x/2013 de către Tribunalul Satu Mare, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. având ca obiect obligarea la plata prejudiciului de 10.745 RON.

Au fost obligate pârâtele B. și C., în solidar, la plata către reclamanta S.C. A. S.A. a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu.

Au fost compensate cheltuielile de judecată constând în onorarii de avocat.

S-a respins cererea pârâtelor B. și C. cu privire la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, au formulat apel pârâta B. și C..

Prin decizia civilă nr. 348/2017-A din 11.05.2017 Curtea de Apel Oradea, secția I Civilă a respins ca nefondate apelurile civile declarat de apelantele pârâte B. și C., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a păstrat-o în întregime.

La 21 august 2017, pârâta B. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I Civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, schimbarea în parte a sentinței de fond, în sensul obligării pârâtelor B. și C. la plata către reclamantă a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu proporțional cu timpul lucrat.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 482 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de inadmisibilitate a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 01 februarie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâtelor B. și C. la plata către reclamantă a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu proporțional cu timpul lucrat.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, "efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunțate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este aplicabilă și în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 11 mai 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, conform cărora "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. SATU MARE și intimata-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2018.