ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2149/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 18 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanții S.C. A. S.R.L., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Suceava prin Primar și D., au solicitat rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005, încheiat între S.C. A. S.R.L, D. și Municipiul Suceava, obligarea pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata către S.C. A. S.R.L a sumei de 216.000 RON cu titlul de daune-interese, iar numiților B. și C., a sumei de 52.823 RON cu același titlu, și obligarea pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Municipiului Suceava a depus cerere reconvențională împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. x/2005 și obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 207.474,5 RON reprezentând contravaloarea investițiilor realizate de Municipiul Suceava la bunurile imobile, proprietatea reclamantei situate în piața agroalimentară Obcini, Municipiul Suceava.

Pârâtul D. a depus cerere reconvențională împotriva pârâților Municipiul Suceava și S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. x/2005, obligarea pârâtului Municipiul Suceava la plata sumei de 578.640 RON, cu titlul de daune-interese, și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților B. și C., invocată de Municipiul Suceava prin Primar, a respins cererea formulată de acești reclamanți și a disjuns acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentința nr. 761 din 7 aprilie 2015, Tribunalul Suceava a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei S.C. A. S.R.L., a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională formulată de pârâtul D. și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, pentru lipsa coparticipării procesuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava prin

Primar, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Prin decizia nr. 334 din 4 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, a anulat în parte sentința apelată, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale formulată de Municipiul Suceava și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea punerii în discuția părților a excepției reținute.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2014*.

Ulterior reînregistrării, pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar a depus precizări prin care a arătat că solicită soluționarea primului capăt din cererea reconvențională atât în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., cât și cu D. .

La termenul de judecată de la 7 decembrie 2015, instanța a dispus introducerea în cauză a terțului D., în calitate de pârât.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul D. a invocat excepția conexității dosarului nr. x/2014 cu dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 26 septembrie 2016, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2014.

Prin sentința nr. 202 din 16 iunie 2017 Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă S.C. A. S.R.L, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar de obligare a reclamantei-pârâte A. S.R.L. la plata sumei de 207.474,5 RON reprezentând contravaloare investiții; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul-pârât D., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți A. S.R.L. și Municipiul Suceava prin Primar, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul-pârât D., astfel cum a fost precizată, de obligare a pârâtului-reclamant Municipiul Suceava prin Primar la plata sumei de 502.550 RON cu titlu de daune - interese; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului-reclamant Municipiul Suceava prin Primar de obligare a reclamantului-pârât D. la plata sumei de 136.079 RON, reprezentând contravaloare investiții; a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. și pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante S.C. A. S.R.L, astfel cum a fost precizată, de obligare a pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata sumei de 703.402 EUR (3.135.209 RON) cu titlu de daune-interese. A respins, ca neîntemeiate, cererile părților cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 202 din 16 iunie 2017 S.C. A. S.R.L. și D. au formulat cereri de apel, care au fost respinse prin decizia nr. 41 din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Atât S.C. A. S.R.L., cât și D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Prin cererea de recurs înregistrată la 30 martie 2020, recurenta- reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L., prin avocat E., a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

În mod greșit a reținut instanța de apel că întreaga culpă a neîndeplinirii clauzelor contractuale revine tuturor părților, cu încălcarea normelor materiale privind răspunderea contractuală și eludarea materialului probatoriu administrat. Recurenta-reclamantă-pârâtă critică și considerentele prin care instanța de apel a reținut că recurenții din prezentul dosar nu au depus diligențe în vederea realizării obiectivelor asocierii și că obligațiile intimatului erau obligații de mijloace și nu de rezultat.

Autoarea căii de atac face trimitere la prevederile contractuale pe care instanța de apel nu le-a analizat și la probele administrate în cauză și descrie situația de fapt.

Prin cererea de recurs înregistrată la 4 aprilie 2018, recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L, prin avocat F., a invocat, de asemenea, motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă-pârâtă a susținut greșita aplicare a normelor de drept material cu privire la răspunderea contractuală și evaluarea prejudiciului datorat pentru neexecutarea culpabilă, arătând că în mod eronat a reținut instanța de apel că intimatul Municipiul Suceava și-a îndeplinit corespunzător obligațiile prevăzute în contractul de asociere și în memoriul tehnic. Autoarea căii de atac apreciază că din art. 4 alin. (1) și art. 7 din contractul de asociere încheiat între părți rezultă că Municipiul Suceava avea obligația asigurării finanțării și realizării lucrărilor necesare în vederea proiectării și amenajării pieței, iar din rapoartele de expertiză întocmite în cauză nu rezultă că și-ar fi îndeplinit aceste obligații în mod corespunzător întrucât pe de o parte, a făcut demersuri care nu erau necesare, iar pe de altă parte, nu a executat ceea ce ar fi trebuit, conform acordului părților.

Se mai arată că scopul asocierii, și anume obținerea de profit, nu a fost atins din cauza distrugerii construcțiilor necesare prin acțiunile de amenajare realizate de Municipiul Suceava.

Recurentul-reclamant-pârât D. și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac face trimitere la prevederile contractuale pe care instanța de apel nu le-a analizat și la probele administrate în cauză, descrie situația de fapt și reia susținerile din memoriul de recurs depus de recurenta- reclamantă-pârâtă prin avocat E..

Intimatul Municipiul Suceava prin Primar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității exercitării căii de atac a recursului și excepția tardivității formulării recursurilor de către cei doi recurenți. Pe fondul recursurilor a solicitat, în esență, respingerea acestora, ca nefondate.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinăre, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul formulat de D. este tardiv formulat, iar recursul formulat de S.C. A. S.R.L. este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul D. a a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este tardivă calea de atac declarată. Intimatul Municipiul Suceava prin Primar a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susținut că recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. este inadmisibil.

Recurentul D. a formulat recurs provocat împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și întâmpinare față de recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestui din urmă recurs.

Recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurentul D., prin care a arătat că achiesează la argumentele expuse și solicită admiterea recursului.

Prin încheierea din 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus continuarea, în filtru, a procedurii de comunicare a actelor de procedură depuse de părți.

Intimatul Municipiul Suceava prin Primar, a formulat întâmpinare față de recursul provocat, declarat de recurentul D., prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a tardivității formulării cererii.

Pe baza cererii de recurs provocat, a întâmpinărilor depuse și a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus completarea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul provocat declarat de recurentul D. este tardiv declarat și că acesta are obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.315 RON, atât cu privire la cererea principală de recurs, cât și cu privire la cererea de recurs provocat, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul D. a a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, în complet de filtru, recursurile declarate de recurentul-reclamant-pârât D. și de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, iar prin încheierea de la 1 iulie 2020, a admis excepția netimbrării recursului principal și a recursului provocat declarate de recurentul-reclamant-pârât D. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă. A fixat termen în ședință publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părților, în vederea discutării excepției nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la recursul declarat recurentul-reclamant-pârât D., Înalta Curte reține că prin încheierea din 1 iulie 2020 a fost admisă excepția netimbrării recursului principal și a recursului provocat declarate de recurentul-reclamant-pârât D. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă. Față de faptul că recurentul-reclamant-pârât nu a achitat taxa de timbru astfel cum i-a fost pusă în vedere și pentru considerentele dezvoltate în încheierea de ședință mai sus menționată, instanța supremă va anula, ca netimbrate, recursul principal și provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D..

Referitor la recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va examina cu prioritate excepția nulității recursului față de inexistența motivelor de nelegalitate.

Instanța supremă reține că recurenta-reclamantă-pârâtă a depus două memorii de recurs, ambele întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., memorii care vor fi analizate împreună.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei. Din cererile de recurs nu se desprind critici care să poată fi analizate din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, iar menționarea formală a textului de lege, fără a fi susținut de argumente concrete, nu poate justifica reformarea deciziei atacate.

Susținerile prezentate în memoriile de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată nici din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea referindu-se exclusiv la aspecte de netemeinicie, cum ar fi stabilirea culpei părților contractante, a îndeplinirii sau neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor sau stabilirea situației de fapt. Normele materiale pretins a fi încălcate sau greșit aplicate sunt menționate la modul general. Autoarea căii de atac solicită instanței de recurs să interpreteze prevederile contractuale și să reaprecieze probatoriul, chestiunii care duc la o devoluare a fondului, imposibil de realizat în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, față de neîndeplinirea de către recurentul-reclamant-pârât a obligației de a achita taxa judiciară de timbru și având în vedere încheierea de ședință din 1 iulie 2020, respectiv față de inexistența motivelor de nelegalitate cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă, va da eficiență prevederilor art. 486 alin. (2), respectiv 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula recursul principal și provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D. și recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal și provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D. și recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.