ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin decizia nr. 1922/13.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâții A., B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/13.02.2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului principal declarat de pârâții S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., A. și B. și a apelului incident declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. A menținut în rest decizia atacată.

Împotriva acestei decizii, S.C. E. S.R.L. a declarat revizuire, solicitând anularea hotărârii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece în cauză s-au invocat excepția autorității de lucru judecat în privința apelului incident, excepția prescripției acțiunii revocatorii, excepția lipsei de interes sau a lipsei de obiect a acțiunii revocatorii iar pe fond respingerea acțiunii revocatorii, fiind evocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Revizuenta a arătat că nu au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., că prin raportul întocmit în procedura prealabilă s-a stabilit că recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., aspect reținut și în cuprinsul hotărârii atacate la pagina 7 cu privire la cele două motive invocate, că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în cauză, în raport cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., precum și că în ședința publică din 13.10.2020 nu s-a invocat din oficiu niciun motiv de recurs de ordine publică.

A mai susținut că prin întâmpinare a invocat excepția rămânerii fără obiect a recursului, față de împrejurarea că întregul debit, dar și cheltuielile de executare au fost integral achitate de către recurenți.

Analiza instanței de recurs, arată revizuenta, relevă că excepția rămânerii fără obiect a recursului nu a fost soluționată, că excepția prescripției nu a mai fost analizată, iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat în privința apelului incident instanța de recurs a stabilit că susținerile nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul litigiului, în legătură cu care recurenții au invocat doar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs a admis recursul, reținând însă aplicabilitatea unor motive de casare neinvocate nici de recurent, nici de către instanță din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la cele de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, revizuenta a relevat că această situație atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia atacată fiind rezultatul unor grave erori, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra rămânerii recursului fără obiect dar, în schimb, s-a pronunțat asupra unor motive de recurs neinvocate de recurenți sau de instanță din oficiu.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii, în raport cu art. 513 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece decizia atacată nu este o hotărâre prin care instanța să se fi pronunțat asupra fondului sau care să evoce fondul.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității revizuirii, în raport cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea are ca obiect decizia nr. 1922/13.10.2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâții A., B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/13.02.2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului principal declarat de pârâții S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., A. și B. și a apelului incident declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. A menținut în rest decizia atacată.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, cu excepția cazului în care, conform alin. (2) pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, excepție care nu are incidență în cauză, dat fiind temeiul revizuirii.

Evocarea fondului de către instanță, ca expresie a uneia din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Această semnificație a sintagmei în discuție este dedusă din interpretarea comparativă a dispozițiilor art. 476 alin. (1) și art. 498 C. proc. civ.

Potrivit terminologiei folosite de legiuitor, evocarea fondului este întotdeauna echivalentă realizării judecății asupra fondului, impusă de lege în procedura judecării apelului, determinată de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, pe când în recurs, casarea cu trimitere a hotărârii nu presupune o judecată pe fond, deoarece o exclude însăși rațiunea dispoziției de rejudecare a fondului, dispoziție statuată prin casare.

Decizia instanței de recurs prin care se ia măsura casării hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond are un caracter intermediar în parcursul procesual al litigiului, pe care nu îl finalizează printr-o hotărâre care tranșează chestiuni de fond ale cauzei.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, cale de retractare prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, în măsura în care prin decizia nr. 1922/13.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a dispus casarea hotărârii din apel în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., fără a se evoca, așadar, fondul cauzei.

Drept urmare, hotărârea prin care se admite calea de atac a recursului, se casează decizia atacată și se trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, nu este susceptibilă de revizuire.

Având în vedere modalitatea în care revizuenta și-a expus argumentele în motivarea cererii, Înalta Curte reține că este improprie analiza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în revizuirea unei decizii pronunțate în recurs cu privire la dezlegarea dată recursului, necompatibilă cu afectarea obiectului pricinii.

În consecință, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, situație în raport cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

În baza art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, valoarea onorariului fiind proporțională cu serviciul prestat, astfel că dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1922/13.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Obligă revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.