Decizia nr. 53 din 18 iunie 2018

Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă a dispus prin încheierea de la 19 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.496/84/2017/a1, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 din Codul de procedură civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 ianuarie 2018 cu nr. 778/1/2018. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Legea nr. 85/2014: „(1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). (…) (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.” IV. Expunerea succintă a procesului

În tabelul preliminar de creanţe al debitorului în insolvenţă A, publicat în B.P.I. nr. 15.812 din 29 august 2017, lichidatorul judiciar a înscris creanţa creditorului B în suma de 112.719 lei, reprezentând creanţă bugetară (debit fiscal principal) şi a respins înscrierea creanţei care reprezintă accesorii. Pentru a dispune astfel, lichidatorul judiciar a arătat că modalitatea de calcul a creanţei nu este corectă, întrucât creditorul bugetar a înscris în titlul executoriu sume de bani care sunt ulterioare datei deschiderii procedurii.

Prin contestaţia depusă şi înregistrată la data de 1 septembrie 2017, creditorul C a contestat tabelul preliminar de creanţe al debitorului în insolvenţă A în ceea ce priveşte înscrierea creanţei creditorului B. În susţinerea poziţiei sale procesuale, contestatorul a arătat, în esenţă, că a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei creanţa creditorului B în temeiul unui act administrativ fiscal care constată fie fapte prescrise, fie fapte nereale. A susţinut, de asemenea, că a contestat în procedura contenciosului administrativ-fiscal titlul de creanţe şi, prin urmare, creanţa a cărei înscriere s-a realizat nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Înscrierea creanţei în tabelul preliminar a fost contestată şi de către creditorul B, arătând, în esenţă, că a fost înscris nelegal doar cu creanţa reprezentând debitul fiscal principal, fiind respinse accesoriile aferente acestui debit, deşi acestea au caracter cert, lichid şi exigibil, anterior deschiderii procedurii.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.611 din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.496/84/2017/a1 al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de creditorul C împotriva înscrierii creanţei creditorului B în tabelul preliminar de creanţe al debitorului în insolvenţă A, s-a admis contestaţia formulată de creditorul B împotriva înscrierii parţiale a creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe şi s-a dispus înscrierea creanţei sale totale în sumă de 322.341 lei, reprezentând debit principal şi accesorii.

Judecătorul-sindic a reţinut, în esenţă, următoarele: Controlul de legalitate şi de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţe, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială – Codul de procedură fiscală, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. Nu există niciun motiv temeinic pentru care administratorul judiciar nu a acceptat şi accesoriile creanţelor bugetare, întrucât verificarea fondului, respectiv a temeiniciei şi legalităţii acestora este de competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ-fiscal, iar nu a practicianului în insolvenţă. Conform atribuţiilor sale legale, acesta trebuie să verifice numai sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe.

Hotărârea judecătorului-sindic a fost atacată cu apel de către creditorii D (care a contestat modalitatea de înscriere a creanţei sale), B (pentru cheltuielile de judecată neacordate) şi de către lichidatorul judiciar al debitoarei.

Prin motivele de apel formulate, practicianul în insolvenţă a susţinut, în esenţă, că, pe de o parte, creditorul nu şi-a dovedit creanţa solicitată, deşi se pretinde că aceasta provine dintr-un titlu executoriu, acest titlu nu a fost predat administratorului judiciar, iar, pe de altă parte, că declaraţia de creanţe nu a fost însoţită de un titlu de creanţă contestat în condiţiile legii.

În şedinţa publică din data de 5 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, constatând că principala dispută în cauză, în privinţa creditoarei B, o reprezintă dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 85/2014, care permit sau nu practicianului în insolvenţă să procedeze la verificarea creanţei menţionate în titlul executoriu, a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv de a lămuri dacă administratorul judiciar/lichidatorul are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii şi care sunt limitele acestei verificări, respectiv dacă, din perspectiva întinderii creanţelor bugetare, verificarea poate viza momentul naşterii acestora, pentru a stabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei. V. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece: – în speţă, sesizarea în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă are loc în cadrul unui litigiu aflat pe rolul curţii de apel, cauza făcând obiectul dosarului înregistrat cu nr. 2.496/84/2017/a1; – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în ultimă instanţă, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014; – Curtea de Apel Cluj a fost legal învestită cu soluţionarea apelului în condiţiile art. 43 din Legea nr. 85/2014; – de lămurirea chestiunii de drept invocate pe calea sesizării depinde soluţionarea pricinii pe fond, în contextul în care obiectul judecăţii îl reprezintă contestaţia la modalitatea de înscriere a creanţei bugetare, menţionate într-un titlu de creanţă, în tabelul preliminar; – elementul de noutate este conferit de faptul că problema de drept dedusă judecăţii nu a mai făcut obiectul unei analize şi al unei dezlegări jurisprudenţiale consecvente, neputându-se vorbi despre cristalizarea unei practici judiciare în această privinţă; de altfel, din perspectiva expunerii elementului de noutate, instanţa de sesizare apreciază că aceasta corespunde jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind menţionată cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 3/2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017. S-a subliniat că elementul care presupune o dezlegare a instanţei supreme vizează dreptul administratorului/lichidatorului judiciar de a verifica întinderea creanţei bugetare constatate prin titluri executorii, respectiv care sunt limitele acestei verificări şi dacă verificarea poate viza momentul naşterii creanţei bugetare, pentru a stabili dacă este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii de insolventă a debitoarei, iar problema de drept este nouă şi faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 11/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la modalitatea de verificare a creanţelor bugetare constatate prin titlu executoriu, contestate în condiţiile legii, şi a determinat o restrângere a creanţelor supuse verificării, instanţa nepronunţându-se, însă, dacă, întinderea creanţei poate fi analizată, respectiv dacă poate fi verificat momentul la care creanţa s-a născut; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acesteia prin decizii în casaţie sau prin recurs în interesul legii şi nici pe calea unei alte hotărâri prealabile, aşa cum rezultă din site-ul instanţei supreme. VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Pentru a asigura realizarea scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 85/2014, acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, legiuitorul român a impus necesitatea stabilirii activului şi pasivului debitorului insolvent, dar şi a modalităţilor de acoperire a pasivului, în cadrul unei proceduri colective aflate, ca regulă, la dispoziţia participanţilor la procedura insolvenţei. Stabilirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă constituie una din atribuţiile principale ale administratorului/lichidatorului judiciar, a cărei reglementare se regăseşte în art. 58, 105 şi 106 din lege.

Potrivit dispoziţiilor legale sunt supuse verificării, ca regulă generală, toate creanţele, excepţiile fiind de strictă interpretare şi vizează: creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Prin urmare, legiuitorul a înţeles să excludă practicianul în insolvenţă din procedura de verificare pe fond a creanţelor stabilite prin titluri executorii, raţiunea unei astfel de excluderi fiind justificată de existenţa unei proceduri de contestare a acestor titluri în faţa instanţelor de judecată. Altfel spus, legiuitorul a stabilit că toate creanţele bugetare stabilite prin titluri executorii pot fi modificate în ceea ce priveşte existenţa sau întinderea acestora doar de către instanţa de judecată, în procedura contenciosului fiscal.

Chestiunea de drept care este disputată între participanţii la procedură este dată de limita verificării pe care practicianul în insolvenţă o poate realiza cu privire la creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu, contestat sau necontestat în termenul legal, respectiv analiza întinderii unei astfel de creanţe, având în vedere reglementarea cuprinsă în art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, pentru a se stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare momentului deschiderii procedurii. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 11/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că doar elemente precum plata creanţei, prescripţia şi caracterul contestat al acesteia pot fi analizate.

S-a apreciat că, dacă creanţa bugetară a fost contestată în termenele legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, în faţa instanţei de contencios fiscal, această instanţă va putea analiza doar elementele care ţin de legalitatea actelor administrativ-fiscale supuse analizei – raport de inspecţie fiscală, decizie de impunere -, însă, nu va putea analiza dacă creanţele cuprinse în acest titlu de creanţă sunt născute anterior sau ulterior momentului deschiderii procedurii întrucât o atare analiză excedează controlului de legalitate din procedura contenciosului fiscal. Prin urmare, procedând la această analiză a întinderii creanţei prin raportare la data deschiderii procedurii de insolvenţă, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, nu nesocoteşte competenţa materială a instanţei de contencios fiscal, infirmând acte emise în regim de putere publică, ci realizează o verificare formală a acesteia, în condiţiile specifice ale procedurii insolvenţei.

S-a conchis, aşadar, că practicianul în insolvenţă poate analiza întinderea creanţei constatate printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile şi procedura impusă de legiuitor, analizând dacă respectiva creanţă include creanţe bugetare născute anterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă sau ulterior acestuia, această activitate nefiind suprapusă controlului pe care instanţa de judecată, în procedura contenciosului fiscal, o realizează, chiar dacă, în final, este posibil ca întinderea creanţei bugetare înscrise într-un titlu de creanţă contestat să fie modificată. VII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Creditoarea B a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea problemei de drept, nefiind îndeplinită condiţia noutăţii. Astfel, prin Decizia nr. 11/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate, iar art. 105 alin. (2) se referă la aceleaşi creanţe, însă necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în egală măsură exceptate de la procedura verificării, aşa încât problema de drept poate fi lămurită de către instanţa de apel prin raportare fie la decizia, fie la textul de lege menţionate.

Lichidatorul judiciar s-a opus sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea problemei de drept, apreciind că analiza în speţă vizează modalitatea de dovedire a creanţei, întrucât declaraţia de creanţă formulată de către creditoarea B nu a fost însoţită de titlul executoriu care constată creanţa pretinsă. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

În opinia judecătorilor-sindici din cadrul Tribunalului Bacău, instanţă arondată Curţii de Apel Bacău, s-a apreciat că verificarea întinderii creanţei bugetare din perspectiva momentului naşterii creanţei, pentru a se aprecia dacă aceasta s-a născut anterior sau ulterior deschiderii procedurii, intră în sfera atribuţiilor de verificare a creanţelor de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, o astfel de analiză nefiind specifică sau proprie acţiunilor în contencios administrativ în care se pune în discuţie întinderea creanţei bugetare. Procedând astfel, nu se încalcă prevederile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, deoarece verificarea este esenţială pentru a se stabili ce parte din creanţa pretinsă se justifică a fi înscrisă în tabelul preliminar şi ce parte în tabelul suplimentar sau dacă se justifică înscrierea în întregul său a creanţei în tabelul preliminar ori în tabelul suplimentar. În urma consultării judecătorilor Secţiei a II-a civile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ s-a formulat o opinie conform căreia administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica întinderea unei creanţe bugetare constatate printr-un titlu executoriu în scopul stabilirii momentului naşterii acesteia.

Judecătorii din cadrul secţiei civile a Curţii de Apel Braşov au susţinut că este posibilă verificarea de către practicianul în insolvenţă a momentului naşterii creanţei, respectiv dacă este anterioară sau posterioară momentului deschiderii procedurii, normele înscrise în art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 fiind clare. Tribunalul Covasna a arătat că, dacă o creanţă bugetară este constatată printr-un titlu executoriu necontestat, administratorul judiciar nu poate verifica respectiva creanţă sub aspectul existenţei sau cuantumului ei, însă administratorul judiciar o poate verifica sub aspectul momentului naşterii, anterior sau ulterior deschiderii procedurii. Judecătorii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov au apreciat că administratorul judiciar/lichidatorul are dreptul de a verifica dacă creanţa bugetară poate produce efecte, respectiv titlul a fost comunicat debitorului conform art. 45 din Legea nr. 92/2003, precum şi data de la care creanţa bugetară s-a născut pentru a dispune înscrierea în tabel în cazul unei creanţe anterioare sau de a face aplicarea art. 64 alin. (6) Legea nr. 85/2006, în cazul unei creanţe ulterioare, ataşând practică judiciară.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud din cadrul Curţii de Apel Cluj a transmis că, în urma consultării colectivului de judecători, aceştia şi-au exprimat aceeaşi opinie cu cea a instanţei de trimitere, apreciind că practicianul în insolvenţă poate analiza întinderea creanţei constatate printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile şi procedura impusă de legiuitor, analizând dacă respectiva creanţă include creanţe bugetare născute anterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă sau ulterior acestuia, această activitate nefiind suprapusă controlului pe care instanţa de judecată, în procedura contenciosului fiscal, o realizează, chiar dacă în final se ajunge ca întinderea creanţei bugetare înscrisă într-un titlu de creanţă contestat să fie modificată. În opinia judecătorilor Tribunalului Specializat Cluj, în raport cu prevederile art. 58 alin. (1) lit. k) şi art. 64 lit. f) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar/lichidatorul are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, iar verificarea poate viza momentul naşterii creanţei bugetare pentru a stabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă. În ceea ce priveşte Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, opinia majoritară împărtăşită este în sensul că aspectul privind data naşterii creanţei se impune a fi stabilit de către judecătorul- sindic, neexistând vreun impediment în acest sens. O astfel de verificare nu are implicaţii asupra fondului raporturilor juridice fiscale născute între debitoare şi organul fiscal şi nu se suprapune peste atribuţiile exclusive ale instanţei de contencios administrativ. Opinia este reflectată în Decizia civilă nr. 262/2017, pronunţată la data de 16 noiembrie 2017, în Dosarul nr. 4.387/84/2012/a9, cauză în care erau aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006, anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 76/2012, însă se apreciază că principiile şi regulile aplicabile erau aceleaşi şi sub imperiul acestei forme a legii.

Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a învederat că, în urma verificărilor efectuate, practica judiciară este în sensul recunoaşterii dreptului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a verifica momentul naşterii obligaţiilor bugetare constatate prin titluri de creanţă, pentru a stabili dacă creanţele afirmate sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii, în raport cu acest moment urmând a fi verificată respectarea termenului de depunere a declaraţiei de creanţă. S-a considerat că nu a fost încălcată Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, cât timp creanţele nu au fost înlăturate ca urmare a verificării pe fond, ci ca fiind tardiv declarate, fiind apreciate drept creanţe născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei pentru care declaraţia de creanţă trebuia depusă în termenul stabilit de judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii, anexându-se hotărârile judecătoreşti identificate. Tribunalul Constanţa – Secţia a II-a civilă a reamintit în punctul său de vedere cele statuate prin Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (l) şi (2) şi art. 106 din Legea 85/2014, potrivit cărora administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii contestate în termen legal în faţa instanţei specializate, deoarece analiza pe care o realizează practicianul în insolvenţă este una formală. Cu privire la verificarea momentului naşterii creanţelor bugetare pentru a se stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei s-a apreciat că în cadrul atribuţiilor prevăzute de art. 58 alin. (1) lit. k), respectiv art. 64 lit. f) din Legea nr. 85/2014, practicianul în insolvenţă este chemat să analizeze, să verifice şi să se pronunţe dacă în cauză este vorba despre creanţe bugetare născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, fiind relevante în acest sens dispoziţiile art. 5 pct. 69 şi 70, art. 146 alin. (3) şi art. 147 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Opinia majoritară a judecătorilor Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Craiova este în sensul că verificarea vizează momentul naşterii creanţei bugetare pentru a stabili dacă este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii. În cadrul verificării efectuate de practicianul în insolvenţă, stabilirea momentului naşterii creanţei este de esenţa verificării, având în vedere că, potrivit definiţiilor date de art. 5 pct. 69 şi 70 din Legea nr. 85/2014 tabelului preliminar de creanţe şi tabelului suplimentar, în aceste tabele se trec creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, respectiv creanţele născute după data deschiderii procedurii generale, cu menţiunea că în cazul deschiderii procedurii simplificate – situaţie în care se întocmeşte doar tabelul preliminar – acesta va cuprinde şi creanţele născute între data deschiderii procedurii şi momentul intrării în faliment. Stabilirea momentului naşterii creanţei este esenţială şi pentru analizarea de către practicianul în insolvenţă a cererilor de plată formulate de creditorul bugetar potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 pentru achitarea creanţelor curente născute în cursul procedurii în baza documentelor din care rezultă [art. 102 alin. (6) ]. În fapt nu este vorba de o verificare propriu-zisă a titlului de creanţă (verificare care nu este permisă practicianului în insolvenţă), în condiţiile în care data naşterii creanţei rezultă din titlul de creanţă bugetară şi documentele justificative ale creanţei. Asupra problemei puse în discuţie, opinia judecătorilor din cadrul Secţiei a II-a civile a Tribunalului Gorj este în sensul că practicianul în insolvenţă poate analiza întinderea creanţei constatată printr-un titlu de creanţă contestat, analizând dacă respectiva creanţă include creanţe bugetare născute anterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă sau ulterior acestuia. Punctele de vedere exprimate de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost diferite, după cum urmează: a) într-o asemenea situaţie administratorul/lichidatorul judiciar nu are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii necontestate, aspect ce rezultă din reglementarea art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014; b) administratorul/lichidatorul judiciar poate stabili, analizând titlul executoriu, dacă parte din creanţe sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii şi ca urmare va trece în tabelul preliminar doar creanţele anterioare deschiderii procedurii aşa cum rezultă în mod expres din art. 5 pct. 69 din Legea nr. 85/2014 (tabelul preliminar cuprinde doar creanţe născute înainte de data deschiderii procedurii). Creanţele constatate în titluri executorii şi care sunt ulterioare deschiderii procedurii vor fi valorificate fie conform art. 75 alin. (3) teza a II-a (cerere de plată), fie conform art. 5 pct. 77 din Legea nr. 85/2014, prin trecerea în tabelul suplimentar (tabelul suplimentar cuprinde doar creanţe născute după data deschiderii procedurii). Pe de altă parte, contestarea titlului de creanţă pe calea specială a contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă faţă de problema mai sus arătată, întrucât obiectul acestui control judiciar îl constituie legalitatea/nelegalitatea actului şi nu stabilirea caracterului de creanţe anterioare/ulterioare deschiderii procedurii.

Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi este aceea că procedura de verificare este prevăzută de art. 106 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia are loc o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. Stabilirea momentului naşterii creanţei bugetare nu reprezintă un element al verificării creanţei în sensul art. 106 din Legea nr. 85/2014, deci nu poate fi o limită a acestei verificări. Punctul de vedere al magistraţilor din cadrul Secţiei a II-a civile a Tribunalului Galaţi redă cu exactitate opinia Curţii de Apel Cluj ca instanţă de trimitere, fiind, deci, în acord cu aceasta. Punctul de vedere al judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea este în sensul că, potrivit art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a înţeles să excludă practicianul în insolvenţă din procedura de verificare pe fond a creanţelor stabilite prin titluri executorii, raţiunea unei astfel de excluderi fiind justificată de existenţa procedurii de contestare reglementată de art. 205-208 din Codul de procedură fiscală. Cu toate acestea, s-a apreciat că, în cadrul procedurii reglementate de art. 205-208 din Codul de procedură fiscală, instanţa de contencios fiscal va putea analiza legalitatea actelor administrativ fiscale supuse analizei, însă nu va putea analiza dacă creanţele cuprinse în acest titlu de creanţă sunt născute anterior sau ulterior momentului deschiderii procedurii insolvenţei, întrucât ar excede controlului de legalitate din procedura contenciosului fiscal. Prin urmare, practicianul în insolvenţă poate analiza întinderea creanţei constatată printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile şi procedura impusă de legiuitor, analizând dacă respectiva creanţă include creanţe născute anterior sau ulterior momentului deschiderii procedurii insolvenţei, verificare care va fi formală, în condiţiile specifice procedurii insolvenţei. În cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi nu au fost identificate hotărâri care să aibă ca obiect limitele verificării făcute de administratorul/lichidatorul judiciar cu privire la creanţele bugetare constatate prin titluri executorii.

Înaintând jurisprudenţă, opinia judecătorilor specializaţi în materie de la instanţele din circumscripţia Curţii de Apel Suceava asupra problemei de drept supuse analizei este în sensul că administratorul judiciar/lichidatorul poate verifica doar momentul naşterii creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, pentru a stabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei.

Punctul de vedere exprimat la nivelul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a şi a VI-a civilă a fost în sensul că prin Decizia nr. 11/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. S-a reţinut, în considerentele deciziei, în ceea ce priveşte controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, că acest control revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, s-a reţinut că administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Prin urmare, în ceea ce priveşte limitele atribuţiilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în verificarea creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii, potrivit art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja. În aplicarea dispoziţiilor art. 5 pct. 69 şi art. 70 din Legea nr. 85/2014, creanţele sunt înscrise în tabelul preliminar, respectiv în tabelul suplimentar în funcţie de momentul naşterii lor – anterior sau ulterior deschiderii procedurii, astfel că verificarea momentului naşterii creanţei este impusă chiar de aceste dispoziţii legale. Totodată, potrivit art. 102 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 85/2014 analiza momentului naşterii creanţelor bugetare reprezintă o chestiune distinctă de verificarea creanţei în accepţiunea art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, astfel că poate fi efectuată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. O astfel de analiză nu implică un control de legalitate al creanţei bugetare ori verificarea sa în fond şi nu afectează creanţa bugetară, doar modalitatea sa de valorificare este diferită, în funcţie de data naşterii creanţei. În ceea ce priveşte punctele de vedere comunicate de către instanţele arondate Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat că practica judiciară este unitară, instanţele apreciind că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia. S-a susţinut că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. În consecinţă, s-a reţinut că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, ci doar poate analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total, dacă este prescrisă şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014. În cazul în care creanţa bugetară a fost contestată în termenele legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, în faţa instanţei de contencios fiscal, s-a reţinut că această instanţă va putea analiza doar elementele care ţin de legalitatea actelor administrativ-fiscale supuse analizei, însă nu va putea analiza dacă creanţele cuprinse în acest titlu de creanţă sunt născute anterior sau ulterior momentului deschiderii procedurii, întrucât o astfel de analiză excede controlului de legalitate din procedura contenciosului fiscal. S-a apreciat că, procedând la această analiză a întinderii creanţei prin raportare la data deschiderii procedurii de insolvenţă, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, nu nesocoteşte competenţa materială a unei instanţe de contencios fiscal şi nu infirmă astfel acte emise în regim de putere publică, ci procedează la o verificare formală a acesteia, în condiţiile specifice ale procedurii insolvenţei. Totodată, în cadrul procedurii simplificate (spre deosebire de procedura generală), art. 146 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 stabileşte că verificarea creanţelor implică şi creanţele bugetare născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost modificat faţă de tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată din planul de reorganizare, ca urmare a plăţilor făcute după deschiderea procedurii. Instanţa de contencios administrativ-fiscal nu poate analiza, pe calea contestaţiei formulate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, dacă creanţa bugetară a luat naştere înainte de deschiderea procedurii insolvenţei sau în timpul acesteia. De altfel, o analiză similară permisă de legea insolvenţei este realizată de practicianul în insolvenţă în momentul în care verifică dacă creanţa bugetară este prescrisă, de unde se conchide că verificarea momentului naşterii creanţei reprezintă o analiză formală a creanţei bugetare şi nu o analiză de fond. În raport cu aceste considerente se apreciază că administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a analiza creanţa bugetară, constatată prin titlu executoriu, sub aspectul momentului naşterii acesteia, respectiv înainte de deschiderea procedurii insolvenţei sau în timpul acesteia, chiar în situaţia în care aceasta a fost contestată la instanţa de contencios administrativ.

În cadrul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea a fost identificată practică judiciară cu privire la chestiunea de drept în discuţie, sens în care s-a anexat Decizia nr. 73 din 27.03.2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.046/83/2015/a2. Opinia judecătorilor secţiei este în sensul că administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a analiza creanţa bugetară formal, putând face verificări privind momentul naşterii creanţei pentru a se stabili caracterul anterior sau ulterior deschiderii procedurii insolvenţei.

Opinia instanţelor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Piteşti este unanimă în sensul că administratorul judiciar/lichidatorul are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii şi că verificarea poate viza momentul naşterii creanţei bugetare pentru a stabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei, înaintându-se hotărâri judecătoreşti.

Punctele de vedere ale magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara cu privire la aspectele invocate sunt în sensul că administratorul judiciar/lichidatorul nu are dreptul să verifice creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, însă poate face aprecieri cu privire la momentul naşterii creanţei bugetare, respectiv dacă este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii, în vederea înscrierii ei în tabelul preliminar, respectiv în tabelul suplimentar de creanţe, aşa cum s-a stabilit, de altfel, şi prin Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie la care a făcut referire şi Tribunalul Caraş-Severin. La Tribunalul Arad – Secţia a II-a civilă, raportat la Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, opinia majoritară este cea potrivit căreia controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal.

Opinia unanimă a judecătorilor instanţelor din raza de activitate a Curţii de Apel Târgu Mureş este în sensul că, în ceea ce priveşte Legea nr. 85/2014, dispoziţiile art. 105 alin. (2) sunt clare în sensul în care, câtă vreme nu au fost contestate în termenele prevăzute de legislaţia specială, titlurile executorii ce constată creanţe bugetare nu vor mai fi supuse procedurii de verificare reglementate de dispoziţiile art. 106, care presupune o cercetare amănunţită în vederea stabilirii legitimităţii şi a valorii exacte a creanţei, aceste elemente fiind clarificate şi cuprinse deja într-un înscris căruia legislaţia specială îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. În privinţa momentului naşterii creanţei bugetare în vederea stabilirii dacă aceasta este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează condiţiile în care legiuitorul a înţeles să permită organelor de inspecţie fiscală să formuleze cereri de admitere pentru creanţele anterioare deschiderii procedurii, care se realizează în anumite termene procedurale; dacă acestea nu sunt respectate, organele fiscale nu mai pot depune cereri de admitere pentru creanţe anterioare oricând în cursul procedurii pentru că ele devin tardive, iar acest aspect este firesc să fie supus analizei administratorului sau lichidatorului judiciar, iar răspunsul acestuia să fie supus cenzurii judecătorului-sindic. Verificarea naturii creanţei (anterioară sau ulterioară) şi implicit a respectării termenului de depunere a cererii de admitere a creanţei nu sunt elemente care fac parte din verificarea cerinţelor de fond ale creanţei, conform art. 105 din Legea nr. 85/2014, ci, mai degrabă, elemente extrinseci, procedurale ale cererii de admitere înseşi.

Punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel Alba Iulia este în sensul că, în contextul dispoziţiilor art. 5 pct. 69 şi 70, raportat la art. 110 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar poate verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, chiar contestate în procedura administrativă, în vederea îndeplinirii obligaţiei de întocmire a tabelului preliminar de creanţe, a celui suplimentar de creanţe sau a aprecierii creanţei creditorului fiscal ca fiind o creanţă curentă.

La nivelul Curţii de Apel Iaşi, practica judiciară a Tribunalului Iaşi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în această materie este unitară, în sensul că art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede că nu sunt supuse procedurii de verificare „creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale”. Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în cuprinsul Deciziei nr. 11/2016, pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate să analizeze pe fond creanţa, nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, aceea prevăzută de legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. Raţiunea excluderii creanţelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituţia României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar şi, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală. Verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că un control de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţe, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ si fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi realizată de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe, cum ar fi aspecte legate de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Ploieşti a arătat că la nivelul Tribunalului Prahova s-a apreciat că administratorul judiciar/lichidatorul nu poate verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii necontestate, aşa cum se prevede la art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În ceea ce priveşte creanţele bugetare contestate, a fost identificată sentinţa civilă nr. 1.027 din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.736/105/2016/a1, având ca obiect contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar, vizând înscrierea unei creanţe bugetare, în care judecătorul-sindic a reţinut că, în condiţiile în care creanţa fiscală a fost contestată pe calea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală, aceasta nu se mai bucură de prezumţia certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii dedusă din interpretarea art. 105 alin. (2) din Legea insolvenţei, astfel că înscrierea ei se face provizoriu, sub condiţia existenţei unui litigiu. În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016, prin care s-a reţinut că o creanţă bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condiţiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, dar această verificare este limitată, deoarece existenţa dreptului de creanţă va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal. Pe cale de consecinţă, o creanţă bugetară contestată va fi înscrisă provizoriu, sub condiţia existenţei unui litigiu, din moment ce există posibilitatea anulării titlului de creanţă fiscală. Cu alte cuvinte, spre deosebire de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, în materia insolvenţei această contestare are drept consecinţă supunerea creanţei procedurii de verificare de către administratorul judiciar şi calificarea acesteia ca fiind o creanţă provizorie sub condiţie, a cărei existenţă depinde de menţinerea sau nu printr-o hotărâre judecătorească definitivă a titlului de creanţă devenit titlu executoriu deţinut de contestatoare. Tribunalul Dâmboviţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a comunicat că la nivelul secţiei nu au fost identificate cauze care să ridice problemele sesizate, însă opinia majoritară este în sensul celei exprimate de instanţa de trimitere, potrivit căreia practicianul în insolvenţă poate analiza întinderea creanţei constatată printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile şi procedura impusă de legiuitor, analizând dacă respectiva creanţă include creanţe bugetare născute anterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă sau ulterior acestuia, întrucât această activitate nu este suprapusă controlului pe care instanţa de judecată o realizează în procedura contenciosului fiscal, chiar dacă în final este posibil ca întinderea creanţei bugetare, înscrisă într-un titlu de creanţă contestat, să fie modificată.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justi ţ ie a comunicat prin Adresa nr. 861/C/1.133/III-5/2018 din 18 aprilie 2018 că în cadrul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu există practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la problema de drept care face obiectul sesizării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 334/1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în t