Decizia nr. 49 din 14.10.2019

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a civilă a dispus, prin Încheierea din 17 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 41.757/3/2018, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

Art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018 (denumită în continuare Legea nr. 85/2014), prevede următoarele:

valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului”.

Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a civilă la 29 noiembrie 2018, debitoarea A, prin lichidator B, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în formă simplificată faţă de această societate.

În motivare s-a arătat că prin Rezoluţia nr. 126.940 din 10.10.2018 a persoanei desemnate din cadrul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pronunţată în Dosarul nr. 5.033/1/2018, s-a admis cererea formulată de creditorul D.G.R.F.P. Bucureşti în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile (denumită în continuare Legea nr. 31/1990) şi s-a dispus înscrierea menţiunii privind numirea în calitate de lichidator a lui B, societatea A înregistrând creanţe către creditorii bugetari în cuantum total de 664.816 lei.

Lichidatorul a susţinut că nu poate continua procedura de lichidare potrivit Legii nr. 359/2004, deoarece nu se pot stinge debitele faţă de instituţiile statului, în vederea obţinerii de certificate fiscale fără datorii, necesar a fi depuse la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în vederea publicării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (2) lit. c), raportat la art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014. Mai mult, lichidatorul a întocmit raportul prevăzut de art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Prin Sentinţa civilă nr. 291 din 22.01.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă în Dosarul nr. 41.757/3/2018, a fost respinsă cererea formulată de debitoarea A, prin lichidator, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul-sindic a avut în vedere că, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, când cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.

Analizând probatoriul administrat în cauză, judecătorul- sindic a constatat că, odată cu cererea introductivă, la 29 noiembrie 2018 debitoarea a depus actele şi declaraţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi că asupra averii debitoarei sunt înregistrate mai multe creanţe exigibile care, potrivit actelor depuse, nu pot fi acoperite cu lichidităţi aflate la dispoziţia societăţii.

Cu toate acestea, nu s-a făcut dovada că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 72 din lege în ceea ce priveşte existenţa unor datorii bugetare care trebuie să fie mai mici de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.

Împotriva Sentinţei civile nr. 291 din 22.01.2019 a formulat apel debitoarea A, prin lichidator B, solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei către Tribunalul Bucureşti în vederea deschiderii procedurii simplificate de faliment împotriva societăţii A.

În motivarea cererii de apel s-a susţinut, în ceea ce priveşte interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, că acestea se aplică societăţilor aflate în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 doar în ceea ce priveşte valoarea-prag de 40.000 lei, nu şi cu privire la ultima teză a articolului menţionat.

S-a mai arătat că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, referitoare la existenţa unor datorii bugetare care trebuie să fie mai mici de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului se aplică debitorilor (societăţilor ce desfăşoară activitate, în funcţiune) care solicită deschiderea procedurii de insolvenţă şi cunosc componenţa pasivului societăţii, iar nu în cazul când cererea de deschidere a procedurii de faliment în forma simplificată este introdusă de debitor, prin lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990. Lichidatorul nu poate cunoaşte cuantumul datoriilor totale ale unei societăţi în situaţia în care acestuia nu i-a fost predată contabilitatea societăţii.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:

Legea nr. 85/2014 a prevăzut o serie de cerinţe pentru a se putea deschide procedura insolvenţei faţă de o persoană juridică (precum o societate constituită potrivit Legii nr. 31/1990), printre acestea enumerându-se şi cea a valorii-prag, respectiv a cuantumului minim al creanţelor pentru care se solicită declanşarea procedurii.

În forma iniţială a legii, art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 statua că valoarea-prag este de 40.000 lei, iar acest cuantum al creanţei trebuie să fie îndeplinit atât în situaţia în care cererea este formulată de un creditor sau de debitor, cât şi în cazul în care solicitarea este introdusă de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 [fiind vorba despre desemnarea lichidatorului de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de la sediul societăţii debitoare dizolvate, ca urmare a solicitării unui creditor, astfel cum reglementează dispoziţiile art. 237 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990].

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, s-au modificat prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, adăugându-se teza a II-a care stipulează că, în ipoteza în care „cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului”.

Se observă că această modificare nu se mai referă şi la cererea depusă de lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990.

Or, în situaţia în care legiuitorul ar fi dorit ca şi în cazul acestui din urmă titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei să se aplice acest criteriu restrictiv, în sensul ca valoarea creanţelor bugetare să fie sub 50% din totalul creanţelor debitorului, ar fi menţionat expres acest lucru, astfel cum s-a întâmplat în ipoteza reglementată de teza I a art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, în cadrul căreia s-a stipulat că cerinţa valorii-prag trebuie să fie îndeplinită inclusiv în cazul cererii formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

În plus, textul nou-introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 trebuie interpretat şi prin raportare la scopul urmărit de acest act normativ.

Astfel, în nota de fundamentare a actului normativ se menţionează că unul dintre motivele care au determinat emiterea ordonanţei a fost evitarea afectării mediului concurenţial prin folosirea procedurilor insolvenţei în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenţei cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat.

Aşadar, introducerea acestei noi cerinţe pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei (respectiv ca valoarea creanţelor bugetare să fie mai mică de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului) este justificată de încercarea unor debitori de a se sustrage de la plata creanţelor bugetare (care, uneori, sunt majoritare în raport cu creanţele de altă natură) prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Însă acest pericol nu există în cazul acţiunilor de deschidere a procedurii iniţiate de lichidatorul desemnat pentru debitor în procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr. 31/1990, de vreme ce societatea debitoare este dizolvată, aceasta nemaidesfăşurând nicio activitate comercială. Ca atare, nu se pune problema intenţiei de fraudare a creditorului/creditorilor bugetar/bugetari.

În acest context, faptul că teza a II-a a art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, nu se referă şi la cererea de deschidere a lichidatorului este relevant pentru interpretarea teleologică a textului mai sus indicat, întrucât scopul actului normativ modificator (evitarea folosirii abuzive a mecanismelor instituite prin legea insolvenţei) nu se atinge prin restricţionarea posibilităţii practicienilor în insolvenţă de a declanşa procedura insolvenţei, neputându-se prezuma că aceştia acţionează pentru a frauda interesele creditorului bugetar/creditorilor bugetari.

În plus, trebuie subliniat că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza I din Legea nr. 85/2014 are în vedere trei titulari ai cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pentru creanţele de minimum 40.000 lei, şi anume: creditorii, debitorul şi lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990. Or, în condiţiile în care teza a II-a a art. 5 alin. (1) pct. 72 face referire doar la unul dintre aceşti titulari, interpretarea logică a acestui text ar conduce la concluzia că ceilalţi titulari sunt excluşi.

Punctul de vedere al apelantei, prin lichidator, a fost exprimat în cererea de apel, astfel cum a fost redat anterior la pct. 11-12.

Opinia exprimată de judecătorii Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, fără a înainta şi hotărâri judecătoreşti, este în sensul că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza a II-a din Legea nr. 85/2014 fac referire doar la debitor ca titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, iar interpretarea logică a normei conduce la concluzia că ceilalţi titulari sunt excluşi. Modificarea introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 nu se mai referă şi la cererea depusă de lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990.

La nivelul Curţii de Apel Bacău, magistraţii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bacău, înaintând două hotărâri judecătoreşti, au opinat în sensul că cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului trebuie îndeplinită şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

În urma consultării judecătorilor specializaţi în materia insolvenţei şi a societăţilor comerciale din cadrul Curţii de Apel Braşov, fără a fi identificată şi practică judiciară, s-a conturat opinia conform căreia şi lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 poate să ceară deschiderea insolvenţei, dacă cuantumul creanţelor bugetare este mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului. S-a precizat că această chestiune de drept a fost abordată şi la întâlnirea preşedinţilor de secţie organizată de Institutul Naţional al Magistraturii la Ploieşti în perioada 26-27 iunie 2019, fără a se putea stabili o opinie majoritară în urma votului asupra celor două opinii prezentate în punctajul de discuţii întocmit de formatorul Institutului Naţional al Magistraturii. În urma consultării judecătorilor de la Secţia civilă a Tribunalului Covasna specializaţi în materia insolvenţei, s-a conturat opinia în sensul că cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului trebuie să fie îndeplinită şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Bucureşti a înaintat hotărâri judecătoreşti în care au fost adoptate ambele interpretări.

La nivelul Curţii de Apel Cluj, înaintându-se hotărâri judecătoreşti, opinia majoritară a Tribunalului Specializat Cluj este în sensul că cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului trebuie să fie îndeplinită şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Constanţa a arătat că la nivelul Secţiei a II-a civile din cadrul Tribunalului Constanţa s-au identificat două opinii, după cum urmează:

La nivelul Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Craiova a existat practică neunitară cu privire la problema de drept în discuţie, iar în cadrul întâlnirii lunare din 12 februarie 2019 s-a adoptat, cu majoritate, opinia potrivit căreia condiţia vizând procentul creanţelor bugetare de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului prevăzut de art. 5 alin. (1) pct. 72 ultima parte, completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, nu se aplică şi cererilor debitorului formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, înaintându-se şi procesul-verbal întocmit în acest sens.

Punctul de vedere exprimat de judecătorii Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Galaţi este în sensul că, pentru identitate de raţiune, şi cererile formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii stabilite de art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018.

Opinia exprimată de judecătorii din cadrul instanţelor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Piteşti, însoţită de hotărâri judecătoreşti, a fost în sensul că cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului trebuie îndeplinită şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Cu privire la chestiunea de drept în discuţie, Secţia a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a arătat că aceasta a făcut obiectul şedinţei în care s-au dezbătut probleme de drept şi probleme de practică neunitară aferente trimestrului I 2019, cu unanimitate hotărându-se inaplicabilitatea condiţiei vizând ponderea creanţei bugetare, reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, câtă vreme lichidarea societăţilor dizolvate potrivit dispoziţiilor acestei legi constituie o obligaţie legală, instituită tocmai în vederea protejării principiului stabilităţii circuitului civil şi pentru a înlătura situaţiile de incertitudine referitoare la drepturile şi obligaţiile societăţii dizolvate, precum şi situaţia patrimoniului şi a asociaţilor/acţionarilor acesteia.

Opinia judecătorilor specializaţi în materie din cadrul Curţii de Apel Suceava şi al Tribunalului Suceava este în sensul că cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului nu trebuie să fie îndeplinită şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Orientarea practicii judiciare la nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş, înaintându-se şi hotărâri judecătoreşti relevante, este în sensul că şi în cazul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul desemnat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 se verifică îndeplinirea cerinţei legale prevăzute de art. 5 alin. (1) pct. 72 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, iar în ipoteza în care această cerinţă legală nu era îndeplinită, cererile de deschidere a procedurii insolvenţei înaintate de lichidator au fost respinse ca inadmisibile.

Tribunalul Arad şi Tribunalul Timiş, instanţe arondate Curţii de Apel Timişoara, au considerat că dispoziţia este aplicabilă numai în cazul cererilor introduse de către debitoare, iar nu şi în cazul cererilor introduse de către lichidatorul judiciar numit în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, acesta fiind şi punctul de vedere exprimat de către judecătorii din cadrul Curţii de Apel Timişoara cu ocazia şedinţelor de învăţământ profesional.

Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.439/C/2103/III-5/2019 din 10 iulie 2019, a arătat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a civilă.

La nivelul Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Prin raportul întocmit în cauză conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate a acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât curtea de apel, legal învestită cu soluţionarea unui apel în materie de insolvenţă, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Chestiunea de drept relevată este determinantă pentru soluţionarea pe fond a cauzei, fiind esenţial să se stabilească dacă legea impune sau nu condiţia că, şi pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului, precum în cazul unei cereri introductive formulate de debitor, prin organele statutare.

Astfel, în speţă, judecătorul-sindic a respins cererea introductivă privind deschiderea procedurii simplificate de faliment, reţinând că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind existenţa unor datorii bugetare mai mici de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.

Prin apelul formulat împotriva hotărârii de primă instanţă, lichidatorul societăţii debitoare a susţinut interpretarea potrivit căreia legea nu prevede cerinţa de mai sus în cazul societăţilor dizolvate la care a fost numit lichidator în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990.

Din jurisprudenţa şi punctele de vedere indicate de curţile de apel rezultă divergenţa de interpretare a art. 5 alin. (1) pct. 72 teza ultimă din Legea nr. 85/2014, cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Se constată existenţa unei chestiuni de drept reale, care priveşte interpretarea diferită a unui text de lege neclar, ce prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

În fine, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii problemei de drept. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative a intrat în vigoare recent, la 2 octombrie 2018, introducând o condiţie nouă referitoare la valoarea-prag (cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă).

Divergenţele de interpretare nu au fost înlăturate până în prezent şi nici nu au făcut obiectul unei jurisprudenţe constante a instanţelor, iar chestiunea de drept nu a fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, a fost modificat art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, în sensul adăugării unei noi fraze cu următorul conţinut:

Din preambulul acestei ordonanţe de urgenţă rezultă că emiterea actului normativ a avut ca premisă, între altele, necesitatea eficientizării mecanismelor de recuperare a creanţelor bugetare faţă de societăţile aflate în stare de insolvenţă şi necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite afectarea mediului concurenţial prin folosirea procedurilor insolvenţei în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenţei cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat.

În expunerea de motive a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, elaborat de Guvernul României cu nr. E181/27.09.2018 şi înregistrat la Senat cu nr. L607/02.10.2018, au fost expuse motivele emiterii proiectului de act normativ şi s-a arătat că una dintre schimbările preconizate se referă la întărirea regulilor privind responsabilizarea debitorului în gestionarea activităţii şi plata datoriilor către bugetul de stat, prin stabilirea unei condiţii suplimentare pentru deschiderea procedurii, şi anume ca debitorul să poată obţine deschiderea procedurii numai dacă cuantumul creanţelor bugetare este mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.

În calitate de cameră prim sesizată, în şedinţa din 21 noiembrie 2018 Senatul a adoptat proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 cu modificări, una dintre acestea fiind în sensul eliminării ultimei fraze din art. 5 alin. (1) pct. 72 al Legii nr. 85/2014, a cărei interpretare face obiectul prezentei proceduri.

În prezent, procedura parlamentară referitoare la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 se află în curs la Camera Deputaţilor (cameră decizională), având nr. PL-x 721/28.11.2018.

Evoluţia legislativă şi motivele reglementării prezentate anterior sunt deosebit de relevante pentru aplicarea metodei de interpretare istorico-teleologică. Astfel, intenţia legiuitorului poate fi determinată prin raportare la premisele modificării normative, dar şi la scopul urmărit.

Pentru a stabili dacă legiuitorul a urmărit ca, şi pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, să fie aplicabilă condiţia referitoare la cuantumul creanţelor bugetare reglementate în cazul unei cereri introductive formulate de debitor, prin organele statutare, trebuie observat dacă obiectivele urmărite sunt plauzibile în ambele situaţii.

Or, în situaţia în care atribuţiile lichidatorului sunt limitate legal la operaţiunile, actele şi procedurile implicate de lichidarea societăţii, nu există riscul unei utilizări abuzive a procedurii insolvenţei, doar pentru evitarea plăţii obligaţiilor fiscale, după cum nu mai există nici raţiunea continuării/viabilizării activităţii debitorului şi nici a utilizării facilităţilor la plată prevăzute în procedura fiscală, în scopul optimizării colectării creanţelor bugetare.

În acelaşi sens deschiderea procedurii simplificate de faliment ar crea cadrul juridic, în condiţii de transparenţă şi sub controlul judiciar exercitat de judecătorul sindic, pentru formularea unor acţiuni în anularea actelor/transferurilor efectuate în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, precum şi a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului.

În concluzie, utilizând metoda de interpretare teleologică, rezultă că, pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, nu este aplicabilă cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi utilizând interpretarea logică şi gramaticală a textului legal.

Astfel, dacă în ceea ce priveşte valoarea-prag de 40.000 lei se menţionează expres că ea este aplicabilă atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, în ultima frază a art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 se menţionează doar cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă introdusă de debitor.

Aşadar, modificarea adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 nu a mai inclus referirea la lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990. Dacă legiuitorul a simţit nevoia să se refere expres la acest lichidator în cazul valorii-prag, era logic să procedeze la fel şi în cazul condiţiei privind cuantumul creanţelor bugetare, dacă ar fi urmărit ca aceasta să se aplice şi pentru cererile introductive formulate de lichidator.

Argumentul potrivit căruia cererea de deschidere a procedurii nu este formulată de către lichidatorul judiciar în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al debitoarei, conform art. 255 din Legea nr. 31/1990, nu are puterea de a fundamenta o altă interpretare.

În cuprinsul Legii nr. 85/2014, în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 există reglementări speciale şi derogatorii. Astfel, la art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se stipulează că: „. . . Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) şi k)-n) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Prin urmare, chiar dacă potrivit normei generale lichidatorul stă în judecată în numele societăţii debitoare, în cadrul legii speciale a insolvenţei cererea introductivă formulată de lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990 are un regim juridic diferit şi derogatoriu în raport cu cererea formulată de debitor prin organele statutare.