Decizia nr. 13 din 03 iulie 2017

Problema de drept care a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar în privinţa redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, respectiv „faza de la care se reia procesul penal, în urma admiterii cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală] – din faza camerei preliminare sau din faza judecăţii în prim grad”.

Examenul jurisprudenţial În urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional, în materia soluţionării cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, s-a identificat problema de drept referitoare la faza de la care se reia procesul penal, în urma admiterii cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate (art. 466 şi următoarele din Codul de procedură penală), fiind relevată o practică neunitară. Problema de drept s-a ivit ca urmare a faptului că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres faza de la care se reia procesul penal, în urma admiterii cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate (din faza camerei preliminare sau din faza judecăţii în prim grad), precum şi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 647 din 1 noiembrie 2016 (pct. 24-33) a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 13 ianuarie 2017.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti Într-o primă orientare, se consideră că în cazul în care a fost admisă în principiu o cerere de redeschidere a procesului penal, procesul se redeschide din faza camerei preliminare, şi nu a judecăţii în prim grad. Într-o a doua orientare, instanţele au considerat că în cazul în care a fost admisă în principiu o cerere de redeschidere a procesului penal, procesul se redeschide din faza judecăţii în prim grad.

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia, în urma admiterii unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, faza de la care se reia procesul penal este aceea a camerei preliminare.

Raportul asupra recursului în interesul legii Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză, a apreciat că sesizarea referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 466 şi următoarele din Codul de procedură penală este admisibilă, concluzionând că în urma admiterii cererii de redeschidere a procesului penal pentru persoanele condamnate judecate în lipsă cauza se reia din faza judecăţii în primă instanţă. În esenţă, judecătorul-raportor a notat că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este o cale extraordinară de atac, vizează modalitatea de soluţionare a acţiunii penale şi are ca efect principal, în cazul admiterii, desfiinţarea de drept a hotărârii de condamnare, efect prevăzut, în mod expres, de către legiuitor în dispoziţiile art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală. În atare situaţie, prin admiterea cererii de redeschidere a procesului penal şi desfiinţarea hotărârii de condamnare nu se accede la faza de cameră preliminară, aceasta fiind închisă, definitiv, printr-o hotărâre anterioară şi distinctă celei desfiinţate de drept, ce nu poate fi cenzurată într-o fază procesuală succesivă sau ulterioară.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul- raportor şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele: 6.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 471 din Codul de procedură penală, referitoare la titularul sesizării şi la depunerea hotărârilor definitive ce atestă existenţa unei jurisprudenţe neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretată. Astfel, cu privire la condiţia de admisibilitate, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 472 din Codul de procedură penală, rezultă faptul că legiuitorul a stabilit drept criteriu pentru aprecierea admisibilităţii existenţa unor probleme de drept soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, condiţie îndeplinită în cauză. Evaluarea interesului sesizării se analizează de către titularul acţiunii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică doar existenţa jurisprudenţei divergente ca o condiţie de admisibilitate. Practica neunitară ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost generată de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în practica instanţelor de judecată fiind conturate două orientări: Într-o primă orientare, instanţele au considerat că în cazul admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal procesul se redeschide din faza camerei preliminare. Într-o a doua orientare, instanţele au considerat că în cazul admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal procesul se redeschide din faza judecăţii în primă instanţă. Dispoziţiile legale supuse interpretării şi aplicării unitare: Codul de procedură penală Art. 466. – (1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. (4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. (5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Art. 467. – Cererea de redeschidere a procesului penal (1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă. (2) Când persoana judecată în lipsă este privată de libertate, cererea poate fi depusă la administraţia locului de deţinere, care o va trimite de îndată instanţei competente. (3) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466. (4) Cererea poate fi însoţită de copii de pe înscrisurile de care persoana judecată în lipsă înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele vor fi însoţite de traducere. (5) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze până la primul termen de judecată sau, după caz, într-un termen scurt, stabilit de instanţă. Art. 468. – Măsurile premergătoare (1) La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei, precum şi citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali interesaţi. (2) Când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privată de libertate, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acesteia despre termen şi ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (3) Persoana privată de libertate este adusă la judecată. Art. 469. – Judecarea cererii de redeschidere a procesului (1) Instanţa, ascultând concluziile procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466; b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv. (2) Cererea se examinează de urgenţă, iar în cazul în care persoana condamnată se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a cărei rejudecare se cere, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii şi poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Dacă executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instanţa poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. (4) Dacă instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466, dispune prin sentinţă respingerea cererii de redeschidere a procesului penal. (5) Încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. (6) Hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate. (7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate. (8) Instanţa redeschide procesul penal prin extindere şi cu privire la părţile care nu au formulat cerere, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea. (9) Odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea faţă de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) -e). Dispoziţiile titlului V al părţii generale se aplică în mod corespunzător. 6.2. Pe fondul recursului în interesul legii Calea procedurală a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este cuprinsă în titlul III capitolul V (Căile extraordinare de atac) secţiunea a 4-a din Codul de procedură penală, aspect care îi confirmă acestei proceduri natura juridică de cale extraordinară de atac. Raţiunea instituirii căii de atac rezultă din expunerea de motive a legii privind noul Cod de procedură penală, potrivit căreia prin introducerea acestei căi extraordinare de atac s-a urmărit crearea premiselor necesare ca instanţa de judecată să îşi formeze o impresie cu privire la acuzat şi să asculte în mod direct declaraţiile acestuia. Finalitatea căilor extraordinare de atac se urmăreşte în raport cu modul de soluţionare a acţiunii penale. În ipoteza redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă, analiza va purta asupra soluţiei de condamnare, concluzie facilă dedusă din chiar denumirea secţiunii în care este inclusă calea de atac şi din interpretarea sistematică şi gramaticală a textelor. Amintim în acest context conţinutul art. 467 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă”, ce relevă aceeaşi voinţă a legiuitorului ca redeschiderea procesului penal să vizeze faza de judecată a procesului penal. De asemenea, art. 470 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal”, deşi a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, atestă faptul că la momentul adoptării Codului de procedură penală legiuitorul a avut în vedere reluarea procesului penal din faza judecăţii, indiferent de etapa în care acesta a ajuns (fond sau apel), iar nu din faza anterioară, a camerei preliminare. Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii de condamnare, cu consecinţa reluării judecăţii din faţa instanţei de fond. Prin desfiinţarea hotărârii de condamnare nu se accede la faza camerei preliminare, închisă definitiv printr-o hotărâre anterioară şi distinctă celei desfiinţate de drept, ce nu poate fi cenzurată într-o fază procesuală succesivă sau ulterioară. Această soluţie rezultă din aplicarea principiului separaţiei funcţiilor judiciare în procesul penal (art. 3 din Codul de procedură penală), funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată fiind distinctă de funcţia de judecată şi finalizată prin hotărâre ce nu antamează soluţia acţiunii penale şi, ca urmare, nu există nicio raţiune de a se extinde efectele desfiinţării în procedura redeschiderii procesului penal şi asupra acesteia. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia dezlegării unor chestiuni de drept, respectiv Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 2 iunie 2015), prin care s-a statuat în sensul că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii”, continuă să producă efecte şi ulterior modificărilor legislative. Din cuprinsul considerentelor acestei decizii amintim că: „prin noţiunea de proces penal utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii. Totodată, art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală evidenţiază existenţa unui proces penal cu o acţiune penală pusă în mişcare, situaţie specifică unei cauze care se judecă în primă instanţă sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare, redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestaţie în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorităţii de lucru judecat”. Jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale nu poate conduce către o altă soluţie. Prin Decizia nr. 647 din 1 noiembrie 2016 (Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 40 din 13 ianuarie 2017) a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, excepţie formulată în contextul reluării procedurii de cameră preliminară. Ca urmare, Curtea nu a fost pusă în ipoteza de a explica, în cadrul funcţiilor judiciare distincte (funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată şi funcţia de judecată) ce conduc la faze procesuale separate, cum se ajunge la reluarea procedurii de cameră preliminară, în urma desfiinţării hotărârii asupra acţiunii penale. Ceea ce trebuie reţinut din considerentele acestei decizii se referă la argumentul respectării dreptului la un proces echitabil, în contextul existenţei unor faze procesuale distincte, cu obiecte de analiză diferite (paragrafele 31, 32). De altfel, toate argumentele referitoare la ascultarea inculpatului ori contestarea probelor şi, în final, respectarea dreptului la un proces echitabil îşi găsesc soluţia şi rezolvarea în reluarea judecăţii din faza instanţei de fond. În considerarea celor expuse, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii va admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş şi va stabili că, în urma admiterii cererii de redeschidere a procesului penal pentru persoanele condamnate judecate în lipsă, cauza se reia din faza judecăţii în primă instanţă.