ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 183A din data de 30 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Ș.N. împotriva Sentinței civile nr. 1854 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B.I.C.G., E.T., H.T. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă apelată, Tribunalul București Secția a IV-a civilă a dispus: Respingerea, ca neîntemeiată, a excepției autorității de lucru judecat.

Admiterea acțiunii precizate formulată de reclamanții B.I.C.G., E.T. și H.T. A constatat că autori ai desenului industrial protejat, prin certificatul de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008, sunt reclamanți E.T. și H.T. Anularea certificatului de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008 eliberat pârâtului Ș.N. Obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului nr. 018430, reclamantului B.I.C., în calitate de titular și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. În susținerea sentinței, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data 18 februarie 2011, precizată la termenul din 24 mai 2011, reclamanții B.I.C.G., E.T.

și H.T. au chemat în judecată pe pârâtul Ș.N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea de titular al certificatului de înregistrare nr. 018430 a reclamantei B.I.C., calitatea de autori ai desenului nr. 018430 a reclamanților E.T. și H.T., anularea certificatului de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008 eliberat de OSIM pârâtului, obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului reclamantei B.I.C. și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI. În motivarea cererii s-a arătat că în urma unei întâlniri între pârât și dl. H.B. - administrator al societății reclamante, ce a avut loc în septembrie 2004, pârâtul i-a prezentat ideea organizării unui circuit automobilistic în jurul Palatului Parlamentului din București.

În vederea realizării proiectului, reclamanta l-a contactat pe arhitectul E.T. care, împreună cu reclamantul H.T., s-au deplasat în România pentru a studia la fața locului amplasamentul și planurile urbanistice. Firma de arhitectură și inginerie T.G., ai cărei membrii fondatori sunt reclamanții T., este recunoscută ca fiind cel mai bun designer mondial al circuitelor de Formula 1. La data de 24 noiembrie 2004, reclamanta B. a transmis societății T. fotografii și hărți ale amplasamentului, iar ulterior, la data de 14 decembrie 2004, reclamanții T. au transmis oferta cu privire la raportul preliminar "Circuit urban de curse în București România", ofertă acceptată la 15 decembrie 2004. Prin urmare, în baza contractului încheiat la 15 decembrie 2004,între reclamanta B.I.C.

și T.G., a fost elaborat un proiect de circuit automobilistic, proiect însușit pe nedrept de către pârât prin depunerea și înregistrarea acestuia atât la OSIM, cât și ORDA. Proiectul preliminar "Road City Course Bucharest" cu dată certă la 23 mai 2005, semnat de societatea T.G., conținând piese scrise și desen, planuri cartografice și planșe fotografice, a fost finalizat și predat către beneficiarul B.I.C. la data de 23 mai 2005.Acest proiect a fost depus și prezentat Primăriei Municipiului București la sfârșitul lunii mai 2005 de către H.B. împreună cu pârâtul Ș.N., aspect confirmat de corespondența purtată dintre Primăria Municipiului București și Direcția Generală a Poliției Municipiului București - Serviciu de Investigare a Fraudelor, Automobil Clubul Român și presa din România.

Fără ca reclamanții să fi avut cunoștință despre demersurile pârâtului privind înregistrarea proiectului în nume propriu, atât la OSIM cât și la ORDA, la data de 24 octombrie 2005 reclamanta B.I.C. a încheiat un memorandum cu pârâtul și S.B.K., privind finanțarea organizării circuitului B.R., în urma căruia acțiunile reclamantei ar fi trebuit să se dividă în părți egale între cei trei acționari. Ulterior, din cauza unor neînțelegeri, reclamanta a renunțat la această colaborare și a efectuat singură toate demersurile în fața autorităților române, prin SC B.R. SRL, unde este acționar unic. Deși proiectul a fost realizat în totalitate de către arhitecții de la T.G., respectiv E.T. și H.T. și, deci, toate drepturile morale de autor asupra proiectului aparțin acestora, iar dreptul de titular al desenului aparține reclamantei B., potrivit contractului încheiat în 2008, pârâtul Ș.N.

a depus la OSIM, cu rea-credință, proiectul în posesia căruia a intrat prin prisma relației cu reclamanta de rang 1, declarând pe propria răspundere în cererea de înregistrare la OSIM că el este autorul, dar și titularul drepturilor ce decurg din înregistrarea desenului. Reaua-credință rezultă din faptul că pârâtul a avut cunoștință despre existența și folosința desenului și l-a înregistrat în nume propriu, pentru a-l deturna de la scopul legitim prevăzut de Legea nr. 129/1992 și a-i elimina pe reclamanți. În drept s-au invocat dispozițiile art. 43 raportat la art. 22 alin. (3), art. 2 și art. 3 din Legea nr. 129/1992, art. 115 și următoarele C. proc. civ. Pârâtul Ș.N. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și autorității de lucru judecat, pe fondul cererii susținând netemeinicia acesteia.

Prioritar soluționării cauzei, tribunalul a analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, excepție respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Excepția a fost invocată prin raportare la Decizia nr. 433R din 23 octombrie 2010 a Curții de Apel București și soluțiile pronunțate de instanța penală la plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului. Analizând hotărârile menționate, în opoziție cu cererea pendinte, s-a constatat că nu sunt întrunite în speță condițiile impuse de art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. proc. civ. Astfel, în ceea ce privește Decizia nr. 433R din 23 octombrie 2010 a Curții de Apel București, nu există identitate de obiect și cauză cu prezenta cerere.

Decizia menționată a avut ca obiect recursul declarat împotriva deciziei de apel pronunțată de Tribunalul București împotriva Hotărârii nr. 43/2007 a Comisiei de Reexaminare Mărci prin care se respinsese cererea de înregistrare a DMI "circuit auto-moto-sport urban", pentru neîndeplinirea condițiilor de fond pentru acordarea protecției. Prin acțiunea de față nu se contestă neîndeplinirea condițiilor acordării protecției (noutate, originalitate etc.), ci se solicită anularea înregistrării desenului ca urmare a constatării calității de autor și titular în persoana reclamanților, aspecte ce nu au făcut obiectul cenzurii în litigiul anterior. Nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat nici prin raportare la ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală, o dată ce nu s-au depus la dosar hotărârile penale pronunțate pentru a se verifica dacă instanțele au analizat pe fond plângerile îndreptate împotriva acesteia, confirmând soluția.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 05 august 2005, pârâtul Ș.N. a depus la OSIM o cerere de înregistrare a unui desen industrial "plan de circuit auto-moto-sport urban", în calitate de autor și titular. În urma examinării de fond, Comisia de Examinare Desene și Modele Industriale a decis respingerea cererii de înregistrare, prin decizia OSIM nr. 18218 din 30 mai 2006. În urma soluționării contestației formulate de pârât și a exercitării căilor legale de atac (apel, recurs), prin Decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul declarat de recurentul Ș.N.

și, desființând hotărârea comisiei de examinare OSIM nr. 18218 din 30 mai 2006, a trimis cauza, în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial "circuit auto-moto-sport urban", ca plan de circuit auto-moto-sport urban, potrivit clasificării de la Locarno, cl.19. Pe baza acestei decizii, OSIM a eliberat certificatul de înregistrare a desenului nr. 018430. Prin acțiunea de față s-a solicitat anularea înregistrării desenului ca urmare a faptului că, în realitate, autori ai acestuia sunt reclamanții E.T. și H.T., iar titular societatea reclamantă B.I.C.G.", invocându-se reaua-credință a pârâtului la înregistrare. Probele administrate în cauză confirmă susținerile reclamanților și contrazic în aceeași măsură apărările pârâtului.

Este de netăgăduit faptul că inițiativa organizării unui circuit auto-moto-sport în București a aparținut pârâtului, înscrisurile administrate (articole din presă, materiale publicitare, declarațiile martorilor) relevând pasiunea și preocupările acestuia în domeniul automobilistic înainte chiar de anul 2005 - anul demarării acțiunilor concrete în vederea organizării. Sub aspectul protecției conferite de dreptul de autor al desenului, sau de titular al certificatului de înregistrare, nu are însă relevanță paternitatea ideii organizării circuitului, sau chiar a alegerii amplasamentului de desfășurare, în condițiile în care nu ideea intră în sfera de protecție a drepturilor de autor sau a celui privind înregistrarea desenului industrial, ci desenul însuși, aspectul exterior al acestuia - forma concretă ce îndeplinește condițiile de acordare a protecției conform dispozițiilor Legii nr. 129/1993, astfel cum a fost modificată.

Niciuna dintre părți nu contestă colaborarea inițială în vederea organizării circuitului, susținerile fiind contradictorii însă, în privința realizării desenului circuitului. Împrejurările colaborării inițiale sunt confirmate și de probele administrate în cauză (înscrisuri, materiale de presă ce atestă implicarea părților în demersurile de organizare, martori și răspunsurile la interogatorii), rațiunile acestei colaborări fiind justificate însă, diferit, de părți. Astfel pârâtul susține că implicarea reclamantei B.I.C. a avut ca scop exclusiv convingerea autorităților în vederea organizării circuitului, dată fiind reputația și experiența internațională a firmei în organizarea unor astfel de evenimente, și urma a consta în "parafarea" proiectului realizat de pârât, în sensul confirmării acestuia prin semnătura unor arhitecți recunoscuți, pentru credibilitate.

Pârâtul afirmă chiar, în răspunsurile la interogatoriile formulate, că în fapt el este cel care a înmânat schița proiectului reclamantei, eventual pentru corectarea din punct de vedere tehnic, aportul reclamanților constând doar prin semnarea acestuia. Mai mult, pârâtul a susținut că pentru serviciul solicitat a plătit reclamantului H.T. suma de 100.000 euro - bani gheață - înmânați într-un loc public - M.P. Romania din București. Afirmațiile pârâtului nu sunt credibile și contrazic probele administrate în cauză. Reputația societății reclamante, experiența acesteia în organizarea circuitelor automobilistice, calificarea reclamantului E.T., de profesie arhitect, în elaborarea proiectelor de circuit automobilistic, este demonstrată de probele administrate în cauză - proiectele circuitelor organizate în numeroase locuri din lume - Germania, Austria, Spania, Turcia, China, Bahrein, Abu-Dhabi, Malaezia și este susținută de pârâtul însuși.

În acest context, este greu de crezut că singurul aport al reclamanților ar fi constat în semnarea proiectului creat de pârât, în scopul acordării de credibilitate. Dimpotrivă, dovezile administrate probează faptul că desenul înregistrat de pârât reprezintă reproducerea qvasi-identică a proiectului elaborat de reclamanții H.T. și E.T., la solicitarea societății reclamante B.I.C.. Martorul B.G.E. a declarat că, în baza contractului încheiat cu societatea B.I.C., a lucrat împreună cu reclamantul E.T. la conceperea proiectului de circuit, a planului acestuia, de evaluare a cheltuielilor, a modalităților de implementare, planificarea concretă, măsurile de construcție și protecție. Acesta a afirmat totodată că la elaborarea planului, a schiței și desenelor a participat arhitectul T., activitățile descrise fiind desfășurate începând cu luna aprilie 2005. Totodată, martorul C.R.A.

a descris relațiile existente la momentul anului 2005 între pârât și societatea B.I.C., arătând că după prima întâlnire - de principiu - ce a avut loc în prezența ambelor părți, la o diferență de o lună-două, i s-a prezentat documentația concretă și completă privind circuitul automobilistic care purta sigla T.G. Motivul pentru care cei doi nu au mai organizat împreună circuitul a fost dat de un articol apărut în presă, care a determinat Consiliul General, în ședința din 04 august 2005, să modifice proiectul de hotărâre, în sensul de a nu mai nominaliza societatea inițială (societate în care era implicat pârâtul însuși). Elaborarea proiectului circuitului, ce includea și schița desenului de către reclamanții T., este confirmată și de martorul O.I.

audiat la solicitarea pârâtului. Astfel, martorul în calitate de director sportiv la Autoritatea Sportivă Națională a aflat despre ideea organizării circuitului însă din anul 2004, când se vehicula sub formă de idee, iar în aprilie 2005 a purtat discuții cu privire la acest subiect atât cu pârâtul, dar și cu reprezentantul societății B.I.C. - H.B. Acesta a declarat că știe că firma germană de arhitectură T. a fost implicată în sensul vizitării amplasamentului, elaborării schițelor și chiar a circuitului final. A arătat că a văzut desenele și schițele ce purtau ștampila societății de arhitectură germană. Față de mărturiile concordante ale martorilor audiați, persoane implicate la rândul lor în implementarea proiectului, declarațiile martorului C.C.I.

nu susțin teza pârâtului. Astfel, martorul a declarat că a participat la o singură discuție cu pârâtul, ce s-a desfășurat în perioada anilor 2002 - 2003, că acesta i-a prezentat ideea organizării circuitului și planuri topografice și de fezabilitate. Mai mult, este de necontestat că proiectul de circuit a fost depus la Primăria Municipiului București anterior cererii de înregistrare a desenului la OSIM, sub semnătura arhitecților T.G., astfel cum rezultă din materialele de presă depuse și răspunsul pârâtului însuși la interogatoriul propus de reclamanți.

Explicația dată de pârât în continuarea răspunsului, în sensul confirmării proiectului propriu prin semnarea acestuia de către arhitecți recunoscuți în domeniu - reclamanții T., nu este credibilă și este contrazisă de întreaga corespondență purtată pe e-mail cu reclamanta B.I.C., ce atestă interesul concret al acesteia și implicarea efectivă în realizarea proiectului (inclusiv prin contractul încheiat cu societatea de arhitectură T.). Mai mult, pârâtul însuși recunoaște la interogatoriul propus că în derularea colaborării, societatea B.I.C. i-a comunicat o copie a circuitului Layout cu un prim plan de afaceri pe adresa sa de mail.

Realizarea proiectului cuprinzând schițe, proiecte, desene de către reclamanții T. rezultă și din probele cu înscrisurile administrate în cauză - articole de presă ce atestau implicarea arhitecților T., raportul de cercetare tehnico-științific efectuat în dosarul penal nr. 45/P/2006, raportul de constatare tehnico-științifică extrajudiciar al consilierului în proprietate industrială C.F., raportul de expertiză tehnico-științific al ORDA nr. 8250 din 03 iunie 2008. Astfel, pe de o parte pârâtul a susținut că este unicul autor al desenului industrial, efectuând în acest scop și demersurile necesare protecției atât la ORDA cât și la OSIM, însă pe parcursul soluționării numeroaselor litigii dintre părți (civile și penale) s-a afirmat că invenția desenului în sistem CAD aparține numitei S.I.

Lipsa de credibilitate a pârâtului în susținerea calității sale de autor al desenului și, prin urmare, de persoană îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului industrial transpare și din modul de derulare al demersurilor în vederea organizării circuitului, dar și a momentului în care s-a formulat cerere de înregistrare (la o zi după ce Consiliul General al Primăriei Municipiului București a hotărât excluderea de la organizare a unei societăți în care pârâtul avea interese comerciale vădite). În considerarea acestor argumente, tribunalul a constatat că autori ai desenului industrial protejat prin certificatul de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008 sunt reclamanții E.T.

și H.T. Cu aplicarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 129/1992 republicată, care prevede că înregistrarea desenului industrial poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute de art. 22 alin. (3), s-a dispus anularea certificatului de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008 eliberat pârâtului Ș.N. În conformitate cu dispozițiile art. 51 din Legea nr. 129/1992, s-a dispus obligarea OSIM la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului nr. 018430 reclamantului B.I.C., în calitate de titular, și publicarea mențiunii de schimbare a titularului și a autorilor în BOPI. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ș.N., care a fost apreciat ca fiind nefondat, pentru considerentele ce succed: 1. Criticile apelantului pârât referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive sunt nefondate.

Prin încheierea din 24 mai 2011, prima instanță a arătat că prin acțiunea înregistrată de reclamanți se contestă calitatea de autor a pârâtului, cu privire la desenul industrial asupra căruia a fost acordată protecție prin înregistrare, respectiv că pretențiile reclamanților nu pot fi dezbătute decât în contradictoriu cu pârâtul recunoscut prin titlul de protecție contestat în speță drept autor și titular al desenului industrial. Aceasta reprezintă motivarea de esență ce a atras respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, ce se încadrează dispozițiilor legale incidente cauzei din art. 42 rap. la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 și, în această măsură, urmează a fost însușită de Curte, cu înlăturarea considerentelor ce o exced.

Nefondat susține apelantul pârât că nu acesta ar trebui să stea ca pârât în procesul de anulare a protecției sale. Câtă vreme acesta a obținut protecția, prin înregistrarea desenului depus de acesta la înregistrare pe numele său, reclamanții, ca persoane interesate în anularea acestei protecții de pe numele pârâtului, au justificat prin cererea de chemare în judecată calitatea procesuală pasivă a acestuia [art. 109 alin. (1) C. proc. civ.]. Referirile apelantului pârât la OSIM nu pot fi reținute pentru că Legea nr. 129/1992 nu prevede citarea ca pârât a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci în acțiunea de anulare. Dimpotrivă, hotărârea obținută de părțile în dispută asupra drepturilor de protecție se comunică la OSIM, conform art. 42 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, similar comunicării hotărârii judecătorești de anulare a unui certificat de moștenitor la Biroul Notarului Public ce l-a eliberat.

Așadar, cât timp nu se pretinde legal citarea ca pârât a OSIM pentru anularea pretinsă în judecată, a înregistrării desenului pe numele pârâtului, acesta, ca organ de stat, similar Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară ce a emis un act atacat în contradictoriu cu titularul dreptului, nu a fost pârât în proces, ci i se comunică hotărârea judecătorească de anulare. Astfel, art. 42 din Legea nr. 129/1992 prevede: (1) Înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3); (2) Anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare și se judecă de către Tribunalul București; (3) Hotărârea de anulare se înregistrează la O.S.I.M.

și se publică în termen de maximum două luni de la data înregistrării acesteia. 2. Nefondat susține apelantul și că prima instanță, prin încheierea atacată o dată cu sentința, nu ar fi motivat respingerea excepției inadmisibilității invocate de pârât. Dimpotrivă, în încheierea din 24 mai 2011, prima instanță a arătat că a reținut că pârâtul pretinde nefondat imposibilitatea soluționării de instanță a pretenției de a se constata adevăratul titular căruia i se cuvine protecția desenului, arătând că reclamanții au îndreptățire legală să solicite anularea protecției pârâtului și că art. 51 din Legea nr. 129/1992 se referă expres la stabilirea prin hotărâre judecătorească a persoanei care este îndreptățită la protecție, alta decât cea pentru care s-a făcut înregistrarea.

Totodată, nefondat susține apelantul și că prima instanță ar fi depășit competențele unei instanțe judecătorești, respectiv ar fi încălcat principiul separației puterilor în stat și s-ar fi substituit unui organ administrativ în realizarea unei proceduri administrative de înregistrare a desenului pe numele reclamanților. Prima instanță s-a pronunțat în baza legii, nu cu depășirea competențelor unei instanțe judecătorești. Astfel, în aplicarea art. 51 din Legea nr. 129/1992, a reținut că reclamanții au calitatea de titulari ai desenului în litigiu, textul relevând admisibilitatea acțiunii în constatare, și nu inadmisibilitatea ei cum nefondat o invocă apelantul-pârât. Articolul 51 prevede că, în cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească, se stabilește că o altă persoană decât cea care figurează în cererea de înregistrare sau în certificatul de înregistrare este îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare, O.S.I.M.

eliberează certificatul de înregistrare persoanei îndreptățite și publică schimbarea titularului. De altfel, admiterea acțiunii în anulare, asupra titularului înregistrat s-a făcut legal de către instanța judecătorească pe baza constatării adevăratului titular. Acesta a fost motivul care a determinat instanța să dispună anularea, apartenența calității de titular al dreptului de proprietate intelectuală asupra desenului, la reclamante și nu la pârât [art. 22 alin. (3) lit. e) rap. la art. 3 din Legea nr. 129/1992].

Invocarea de către apelantul-pârât a înlăturării unei proceduri administrative care să fie parcursă de reclamante, în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, este nefondată, art. 51, redat mai sus, arătând că, pe baza hotărârii judecătorești care a constatat că nu titularul înregistrat este adevăratul titular, ci reclamantul, procedura la OSIM este simplificată - solicitarea certificatului pe numele adevăratului titular, în baza hotărârii judecătorești, și la publicarea de OSIM a schimbării titularului. Este nefondat și motivul apelantului-pârât că acțiunea ar fi fost inadmisibilă pentru că cererea de anulare a înregistrării pe numele său ar fi fost condiționată legal de contestația administrativă reglementată separat la art. 24 din aceeași Lege.

Legea nr. 129/1992 nu conține o asemenea condiționare. Dimpotrivă, pune la dispoziția persoanei interesate în înlăturarea unui terț ce se pretinde nefondat titularul dreptului de proprietate asupra unui desen, două căi de acțiune: opoziția reglementată la art. 21 și urm. din lege, cu acea contestație la care se referă apelantul, iar separat, procedura acțiunii în anulare de la art. 42 din Lege. De altfel, însuși acest text, art. 42 mai sus redat de Curte, vădește dreptul celui interesat de a se folosi de oricare din cele două căi legale: opoziția, pentru a se obține refuz la înregistrare, sau anularea înregistrării.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor se examinează de către Comisia de examinare a desenelor și modelelor, care hotărăște, după caz, înregistrarea sau respingerea desenului sau modelului, în termen de 12 luni de la data publicării cererii, ori poate lua act de renunțarea la cerere sau de retragerea acesteia; comisia va lua hotărârea de înregistrare a desenului sau modelului pe baza unui raport de examinare și în conformitate cu prevederile art. 2, 6 și 7. Potrivit alin. (2), înregistrarea desenelor sau modelelor se face în Registrul desenelor și modelelor și se publică în Buletinul oficial de proprietate industrială al O.S.I.M, iar alin. (3) lit. e) prevede că cererea de înregistrare a unui desen sau model va fi respinsă sau înregistrarea va fi anulată dacă solicitantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la înregistrarea desenului sau modelului în sensul art. 3. Apelantul mai invocă un motiv nefondat de inadmisibilitate - că acțiunea în anulare nu ar putea fi folosită pentru că la data cererii de înregistrare ar fi fost îndeplinite condițiile de înregistrare.

Or, tocmai cum s-a arătat, există două remedii procesuale: opoziția și anularea, necondiționându-se legal anularea de exercitarea opoziției. La data înregistrării fiind folosită de OSIM prezumția relativă de la art. 4 din Legea nr. 129/1992 în sensul recunoașterii dreptului în favoarea celui care solicită înregistrarea, în baza art. 42 din aceeași lege au exercitat legal reclamanții acțiunea în anulare în procesul de față pe baza art. 22 alin. (3) lit. e) rap. la art. 3 din Legea nr. 129/1992. Tot nefondat mai susține apelantul că reclamaților le-ar fi interzis să cumuleze cauzele juridice de la art. 42 și art. 51 din Legea nr. 129/1992, o asemenea interdicție nefiind reglementată legal, textele având prevederile mai sus redate de Curte.

3. Apelantul a invocat nefondat și excepția autorității de lucru judecat. În acest sens, susține netemeinic că Decizia civilă nr. 433R din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a, ar avea autoritate de lucru judecat în cauză. Potrivit art. 1201 C. civ. în vigoare la data deciziei menționate, autoritatea de lucru judecat există numai atunci când există, cumulativ, atât identitate de cauză juridică și de obiect între două dosare, cât și identitate de părți, această din urmă cerință nefiind vădit îndeplinită în speță de vreme ce la pronunțarea acelei decizii invocate de apelant, reclamanții n-au fost părți. În aceste condiții, numai o putere de lucru judecat relativă ar fi putut invoca apelantul, și numai pe aspectele dezlegate de decizie, pe care reclamanții aveau dreptul legal de a face proba contrară în susținerea cererii de chemare în judecată dacă ar fi fost interesați.

Pârâtul nu a invocat acest lucru, tocmai pentru că decizia a dispus doar admiterea recursului declarat de recurentul Ș.N., modificarea în tot a deciziei apelate, în sensul că admiterii apelului, schimbării Hotărârii nr. 43 din 29 mai 2007 a Comisiei de Reexaminare DMI, admiterii contestației, desființarea hotărârii Comisiei de Examinare OSIM nr. 18218 din 30 mai 2006 și trimiterea cauzei în vederea continuării procedurii de înregistrare a desenului industrial Circuit auto-moto-sport urban ca plan de circuit auto-moto-sport urban potrivit clasificării de la Locarno, cls.19-07 Curtea a reținut în motivarea deciziei că, deși în cadrul recursului, cum și prin apelul declarat în cauză, contestatorul a susținut și argumentat îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de Legea nr. 129/1992, republicată, pentru asigurarea protecției conferite de înregistrarea desenului industrial, o asemenea analiză nu poate fi făcută direct în recurs, câtă vreme atât Comisia de Reexaminare cât și instanța de apel nu au depășit aspectele ținând de condițiile formale ale cererii de înregistrare, anume denumirea/titlul sub care a fost prezentat desenul, toate condițiile de registrabilitate fiind analizate exclusiv din perspectiva încadrării desenului într-o clasă de produse în raport de care nu erau îndeplinite condițiile de registrabilitate.

4. Asupra criticilor pe fond. Art. 2 din Legea nr. 129/1992 prevede că, în înțelesul prezentei legi, termenii sau expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: b) autor - persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înțelegeri, care a creat desenul sau modelul; k) solicitant - persoana fizică sau juridică ce solicită la O.S.I.M. înregistrarea, respectiv eliberarea unui certificat de înregistrare a unui desen sau model; l) titular - persoana fizică sau juridică căreia îi aparțin drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului și pentru care se eliberează certificatul de înregistrare; În articolul 3 din lege se mai arată că (1) Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele create în mod independent.

(2) În cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține persoanei care a depus prima cererea de înregistrare. (3) În cazul în care desenul sau modelul a fost creat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariați, în cadrul atribuțiilor de serviciu, dreptul aparține persoanei care l-a comandat. Susținerea apelantului că reclamanta B.I.C. nu ar fi titular al desenului pe motiv că reclamanții E.T. și H.T. n-ar fi salariații săi este nefondată, de vreme ce existența unui contract de muncă(contract angajator-salariat) nu este singura situație care dă drepturi de titular, ci legea prevede alternativ existența contractului cu misiune creativă (contract beneficiar-autor care execută comanda pretinsă de beneficiar), ca în speță, când dreptul aparține reclamantei care a comandat desenul.

Dimpotrivă, pârâtul a pretins în apel că i s-ar conferi calitatea de titular de drept de o situație contrară legii - renunțarea la drepturile morale de autor de către numita Ș.I., deși cazurile de recunoaștere a dreptului de titular, când altă persoană decât titularul a realizat desenul (autorul), sunt reglementate expres și limitativ de lege - contractul de muncă și contractul cu misiune creativă. Potrivit art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008, invocat de apelant, în cazul în care desenul sau modelul este rezultatul unui contract cu misiune creativă, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, în lipsa unor prevederi contractuale contrare.

Critica apelantului referitoare la încheierea contractului reclamanților în 2008 este nefondată, deoarece sentința apelată nu s-a pronunțat pe un contract din 2008. Dimpotrivă, la dosarul primei instanțe, există oferta pentru un raport de proiect preliminar "Circuit urban de curse" în București din 14 decembrie 2004, întocmit de T.G. ingineri și arhitecți către reclamanta B.I.C. în care T.G. se obligă față de reclamata B.I.C. să realizeze proiectul în schimbul unei sume de 75.000 euro exclusiv TVA, iar la dosar se găsește și e-mail-ul de confirmare al reclamantei B.I.C. asupra prețului proiectului, din 15 decembrie 2004. Nefondat mai pretinde apelantul-pârât și că prima instanță și-ar fi bazat soluția de admitere a acțiunii doar pe experiența profesională în domeniu a reclamanților.

Dimpotrivă, prima instanță a evidențiat, cu referire la recunoașterea internațională de arhitecți pentru circuite auto, rezultată din probele cu înscrisuri și martori, calitatea de autori ai desenului tehnic în litigiu ce aparține reclamanților T. - persoane fizice grupate în cadrul T.G., astfel încât se relevă nefondată și susținerea apelantului că în speța de față le era interzis de lege reclamanților arhitecți persoane fizice E.T. și H.T. gruparea acestora într-o anumită organizație. Dimpotrivă, Legea nr. 129/1992 prevede ca autori pe persoanele fizice independente sau grupate și nu face vreo distincție cu privire la caracteristicile grupării persoanelor fizice pe baza înțelegerii cărora s-a realizat creația.

Critica apelantului-pârât referitoare la refuzul primei instanțe de încuviințare de administrare a unei probe de vizionare a unui CD cu o conferință de presă din 15 februarie 2005, pretinsă de acesta peste termenul de încuviințare a probelor la prima instanță, cu privire la care în expunerea introductivă a apelului susține că la acea conferință administratorul reclamantei, H.B., și arhitectul H.T. ar fi fost de acord să lucreze pentru pârât, deși în concluziile scrise de la prima instanță arătase că CD-ul, nedepus la dosar, conține comentarii clarificatoare asupra modului cum s-a inițiat circuitul în jurul Palatului Parlamentului și rolului său ca principal autor și inițiator al circuitului și desenul prezentat camerelor de luat vederi de către reclamant, este nefondată, de vreme ce în apel apelantul-pârât nici nu a solicitat această probă.

Sentința a respectat art. 138 C. proc. civ. Dacă ar fi existat un asemenea acord invocat abia în apel și dacă el ar fi fost obținut de la administratorul reclamantei B.I.C.G., H.B., față de suma pretinsă nedovedit de pârât la prima instanță că ar fi fost achitată de acesta lui H.B. pentru reclamantul autor H.T., 100.000 euro, situată peste pragul legal de admisibilitate a unei probe testimoniale, 250 lei (art. 25 și 26 Noul C. proc. civ.), nici nu ar fi fost permisă legal proba cu un asemenea CD sub aspectul vreunui discurs al numitului H.B. cu referire la prestația autorului H.T. în favoarea apelantului-pârât. Însuși pârâtul arăta în concluziile scrise de la dosar prima instanță, depuse la termenul din 24 februarie 2012, că este un adevăr că banii în sumă de 100.000 euro, documente și planuri au fost luate de la acesta de B.I.C.

care le-a transmis mai departe lui H.T. Că ar fi dat pârâtul un proiect nu rezultă în niciun caz din simpla mențiune «etc.», făcută de acesta în concluziile scrise, iar că banii în sumă de 100.000 euro ar fi fost dați de acesta către B.I.C. care i-ar fi transmis mai departe lui H.T. reprezintă de asemenea o susținere proprie a pârâtului, fără suport probator, din declarațiile reclamanților atașate de acesta în copie în susținerea concluziilor scrise nerezultând asemenea fapt. Oricum, prin pretinderea unui asemenea acord al părților, apelantul-pârât, practic, contrazice însăși susținerea sa din apel că desenul înregistrat la OSIM ar fi fost realizat de numita Ș.I., ceea ce vădește caracterul nefondat al apelului.

Curtea a observat că, prin motivele de apel, apelantul nu a contrazis ceea ce a reținut prima instanță, respectiv că este de necontestat că proiectul de circuit a fost depus la Primăria Municipiului București anterior cererii de înregistrare a desenului la OSIM, sub semnătura arhitecților T.G., astfel cum rezultă din materialele de presă depuse și răspunsul pârâtului însuși la interogatoriul propus de reclamanți. Așadar, apelantul-pârât, depunând desenul de circuit auto sub semnătura autorilor arhitecți T., a susținut nefondat la depunerea spre înregistrare la OSIM că pârâtul însuși este autorul (certificatul de înregistrare Nr. 018430 din 23 octombrie 2008 menționează că pârâtul Ș.N. este și titularul și autorul desenului plan de circuit auto-moto-sport urban), iar în cursul procesului de față a susținut nefondat că autoarea desenului ar fi fost numita Ș.I., care ar fi renunțat la drepturile sale morale de autor în favoarea sa.

Evident că, neavând pregătirea tehnică necesară, apelantul-pârât nu a putut realiza acesta desenul pe care l-a depus spre înregistrare la OSIM ca al său (certificatul de înregistrare nr. 018430 din 23 octombrie 2008 care-l menționează pe pârâtul Ș.N., ca fiind și titularul și autorul desenului plan de circuit auto-moto-sport urban, fiind astfel nul cu privire la aceste mențiuni esențiale ale sale), iar depunerea de acesta a aceluiași desen la Primăria Municipiului București cu recunoașterea autorilor arhitecți T. vădește caracterul nefondat al apelului. Firesc, dacă nu ar fi fost creat de aceștia, desenul depus la Primăria Municipiului București nu avea de ce să-i ateste ca autori.

În apel, pârâtul mai face referire la deosebiri ale desenului în litigiu față de un program de calculator intitulat "Circuit auto-moto-sport urban în jurul Palatului Parlamentului", or această critică în sine nu este relevantă cauzei de față, în care este în dispută un obiect protejat de o lege(desenul protejat de Legea nr. 129/1992), nu un program de calculator care este protejat de Legea nr. 8/1996 (art. 7 din Legea nr. 8/1996 - "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator"). De altfel, tot pârâtul susține în apelul său și că ar dovedi că este autorul, desenului tehnic depus spre înregistrare la OSIM, prin programul de calculator tip aplicație utilitară cu același nume înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sub nr. 1837 din 16 august 2005 pe numele Societății Ș.Ș.I.

SRL, în calitate de asociat și administrator al acestei societăți, deși nu contestă ce a reținut prima instanță că anterior acestuia, din mai 2005, desenul tehnic depus la Primăria Municipiului București este atestat ca aparținând autorilor reclamanți T., purtând elemente de identificare a acestora, nu a pârâtului.

Raportul de constatare tehnico-științifică extrajudiciară de la filele 172-176 vol. I dosar primă instanță concluzionează doar că desenul industrial depus de pârât la OSIM la data de 5 august 5005 cu denumirea "Circuit auto-moto-sport urban" constituie o reproducere esențială a Proiectului T. în proporție de 80% și nu are caracter individual, deoarece impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nu este diferită de cea produsă de Proiectul T.. Raportul de expertiză extrajudiciară de la dosar primă instanță nu privește cauzele juridice ale procesului de față, deoarece el are ca obiectiv doar să se stabilească dacă obiectul cererii de înregistrare depuse la OSIM de pârât reprezintă un desen industrial în sensul Legii nr. 129/1992.

Din răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 5 la interogatoriul administrat acestuia în fața primei instanțe rezultă vădit că în litigiu în procesul de față este același desen tehnic pe care părțile își dispută calitatea de autor și titular de drepturi, elementele - cel depus inițial la Primăria Municipiului București, de identificare a autorilor și titularilor reclamanți și, respectiv, cel depus la OSIM, de identificare a autorului și titularului pârât fiind principalele diferențe, iar ele nu privesc partea tehnică a desenului.

Această parte tehnică este lămurită de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8250 din 3 iunie 2008 întocmit de expertul tehnic al ORDA V.C., în cadrul cercetărilor penale, care a clarificat următoarele: pe compact discul pentru care a fost eliberat certificat de înregistrare la ORDA din 16 august 2005 nu se găsește un program pentru calculator, ci o prezentare M.P.P., ce conține o singură planșă arhitecturală și descrierea circuitului auto(descriere tehnică, descrierea circuitului, descrierea zonei de parcare, zonele spectatorilor, echipamente tehnice ale circuitului, orarul privind asigurarea logisticii necesare pentru pregătirea pistei, catalog cu probleme pentru a fi examinate cu atenție), precum și un model de licență(în conformitate cu dispozițiile legale la înregistrare în RPC ORDA); pe compact discul aparținând T.G., fără marcă, cu mențiunile Bucharest town trak-Projeht n.1335-01, emblema și datele de identificare ale T.G.

și seria Ug11D47251311 5 8514, a cărui traducere s-a efectuat pe compact discul marca P. cu seria HLD624KE19025688A03, se găsesc mai multe planșe arhitecturale, precum și descrieri ale circuitului auto(descriere tehnică, descrierea circuitului, descrierea zonei de parcare, zonele spectatorilor, echipamente tehnice ale circuitului, orarul privind asigurarea logisticii necesare pentru pregătirea pistei, catalog cu probleme pentru a fi examinate cu atenție).

Din compararea conținutului fișierelor, expertul a relevat următoarele: - majoritatea datelor tehnice ale circuitului folosite pentru descriere sunt identice, din punct de vedere al mărimii acestora(mici excepții: capacitate spectatori, suprafață parcare, număr de locuri spectatori); - există similitudini ale textului și termenilor tehnici folosiți în descriere(diferențe apărând, cel mai probabil, la traducerea din limba germană); - există similitudini ale imaginii folosită ca planșă arhitecturală; - fotografiile folosite pentru exemplificarea unor elemente ale circuitului sunt diferite. Precizările finale ale expertului relevă că, deoarece data unui calculator se poate modifica ușor, lucrările înregistrate pe acel calculator pot fi alterate din acest punct de vedere, astfel că nu se poate stabili pe baza datei lucrărilor caracterul de anterioritate al înregistrărilor comparate pe compact discurile verificate.

A relevat însă expertul că, în urma verificărilor asupra datei de creare, accesare, modificare a fișierelor, pe compact discul pus la dispoziție ca model de comparație aparținând T.G. se găsesc date de fișiere anterioare față de cele de pe compact discul aflat la PRC ORDA. Așadar, coroborat cu răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat acestuia la prima instanță, acest raport de constatare dovedește asemănarea până la identitate (cvasi-identitate, cum a reținut prima instanță) a desenului depus în mai 2005 la Primăria Municipiului București cu cel depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM și ORDA, diferențele nesemnificative fiind evidențiate de expert(mici excepții: capacitate spectatori, suprafață parcare, număr de locuri spectatori, existând similitudini (asemănări) ale imaginii folosită ca planșă arhitecturală; iar fotografiile folosite pentru exemplificarea unor elemente ale circuitului sunt diferite.

Apelantul mai face referire, în criticile de apel, la declarații contradictorii ale reclamanților la organele de cercetare penale, dar nu arată care este aspectul în contradicție și care este relevanța lui în cauza de față. Apelantul invocă, nefondat, că într-un dosar penal al Parchetului a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafoscopică, cu nr. 287 690 din 13 noiembrie 2009, prin care s-a stabilit că documentul cu nr. F/0516 din 05 august 2005 înregistrat de către pârâtul Ș.N. la OSIM în vederea obținerii certificatului de înregistrare nu prezintă modificări, motiv pentru care prin aceeași Ordonanță nr. 45/P/2006 din 22 februarie 2010 s-a dispus și scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.) și fals în declarații (art. 292 C. pen.) pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

De vreme ce deținea desenul original atestat prin depunerea la Primăria Municipiului București ca aparținând autorilor T., depunerea la Primăria Municipiului București fiind anterioară cererii de înregistrare la OSIM, faptul că nu l-a falsificat prin modificări nu are legătură cu cauza de față. Nefondat susține apelantul că prima instanță nu ar fi verificat declarațiile tuturor martorilor, invocând în apel numele unora dintre aceștia. Dimpotrivă, pe baza coroborării materialului probator, prima instanță a arătat că inițiativa organizării unui circuit auto-moto-sport în București a aparținut pârâtului, înscrisurile administrate, articole din presă, materiale publicitare, declarațiile martorilor relevând pasiunea și preocupările acestuia în domeniul automobilistic înainte chiar de anul 2005 - anul demarării acțiunilor concrete în vederea organizării.

Practic, prima instanță a raportat apărările pârâtului din întâmpinarea din 11 aprilie 2006, depusă de acesta la OSIM, față de opoziția formulată de T.G. împotriva cererii sale de înregistrare a desenului, în care acesta vorbește despre pasiunea și ideea sa, la declarațiile martorilor și articolele de presă depuse în cauză. Pentru a stabili situația de fapt cu privire la cine este autorul desenului care a fost depus de pârât la OSIM, prima instanță a avut în vedere măsura în care se coroborează probatoriul de la dosar, reținând și că din declarațiile cu câte doi martori(doi pentru reclamanți și doi pentru pârât) trei dintre acestea se coroborează, în sensul calității de autor aparținând reclamanților T. (unul din cei trei fiind chiar martorul propus de reclamant, O.I.), iar una dintre declarații este contrară ansamblului probatoriu administrat.

Este vorba despre declarația martorului C.C.I., pe care prima instanță a înlăturat-o în mod just - acest martor susținea că pârâtul ar fi prezentat la Secretarul General al Camerei Deputaților planuri topografice și de fezabilitate încă din 2002 - 2003. Or, acest lucru este evident nereal, neputând fi reținut, proiectul (desenul depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM) nefiind întocmit în 2002 - 2003 de vreme ce însuși pârâtul a arătat că abia în 2 septembrie 2004 a încheiat o convenție cu numita Ș.I., pe baza căreia aceasta să-i execute desenul și să renunțe la drepturile de autor. În declarația depusă de aceasta la organele de cercetare penală, martora Ș.I. arată, de asemenea, că abia în 2 septembrie 2004 a încheiat cu pârâtul o asemenea convenție.

Așadar, față de această declarație a martorei Ș.I., evident susținerile martorului C.C.I. nu pot fi considerate ca dovedind că pârâtul ar fi autorul desenului ce a fost depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM. În aceste condiții, apelantul susține nefondat a se avea în vedere că martorul C.C.I. a declarat că în calitate de consilier la Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților a fost cel care i-a facilitat o audiență la Secretarul General al Camerei Deputaților de la acea dată, discuție care a avut loc undeva în perioada 2002 - 2003, deci cu mult înainte de orice implicare a reclamanților-intimați în proiectul respectiv, în cadrul căreia pârâtul Ș.N.

a prezentat planuri topografice, de fezabilitate etc. și că același martor a fost audiat și în cadrul dosarului penal nr. 45/P/2006 instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, declarând în data de 26 februarie 2009, în fața organelor Ministerului Administrației și Internelor, că în vara anului 2004 a fost la biroul acestuia unde i-a prezentat hărți cu zona adiacentă Palatului Parlamentului, un proiect de circuit și o prezentare a hotelurilor și spitalurilor din zonă în vederea unei bune organizări a acestui circuit. Pentru aceleași considerente nu se putea reține de prima instanță nici declarația martorului C.C., dată de acesta la 26 februarie 2009 la DGPMB-SCP (depusă în copie la dosar prima instanță), în care susținea că pârâtul i-ar fi prezentat proiectul de circuit în vara anului 2004. În declarația depusă de martora Ș.I.

la organele de cercetare penală (copie filele dosar prima instanță), martora arată că abia în 2 septembrie 2004 a încheiat cu pârâtul convenție pentru executarea desenului tehnic, astfel încât, față de această declarație a martorei Ș.I. și de convenția la care face referire, depusă în copie la dosar prima instanță, evident că susținerile martorului C.C. nu pot fi considerate ca dovedind că pârâtul ar fi autorul desenului tehnic ce a fost depus în a doua parte a anului 2005 la OSIM. Nefondat susține apelantul că ar fi prezentat acesta în 2004 proiectul tehnic al circuitului mai multor finanțatori români și străini, această susținere nefiind confirmată de niciun mijloc de probă. De asemenea, nefondat susține că ar fi prezentat desenul tehnic în primăvara anului 2004 la Parlament, Automobil Clubul Român și la Primăria București.

Cu privire la Parlament, Curtea a arătat mai sus că prima instanță a înlăturat just declarația martorului C.C.I. Alt mijloc de probă nu susține afirmația pârâtului pentru Parlament în primăvara anului 2004, de prezentare a proiectului încorporând desenul tehnic ce a fost depus la OSIM abia în a doua parte a anului 2005. Cu privire la Automobil Clubul Român, desenul tehnic nu a fost depus de pârât la acesta în primăvara anului 2004, așa cum vădesc adresa de la fila 170 vol. I dosar prima instanță și comunicatul de presă de la fila 76 volumul I dosar prima instanță. Dimpotrivă, comunicatul de presă face și referire la celebrul designer al circuitelor de F1 din Malaezia, Bahrain, Shanghai și Turcia, dl. H.T.

Cu privire la Primăria Municipiului București, pârâtul nu a depus probe scrise care să ateste că ar fi depus acesta la Primărie desenul tehnic în primăvara anului 2004 cum susține. Dimpotrivă, desenul a fost dovedit depus, cum a relevat prima instanță, la sfârșitul lunii mai a anului 2005 sub semnătura reclamanților T.. Apelantul susține nefondat că ar putea fi reținută declarația martorului N.G., din dosarul penal nr. 45/P/2006, care ar fi declarat că în calitate de funcționar în cadrul Primăriei Municipiului București s-a întâlnit cu pârâtul Ș.N. în primăvara anului 2004, acesta prezentându-i un proiect de desfășurare a unui circuit automobilistic, ce cuprindea schițe ale traseului și detalii tehnice legate de circuit . Evident, această declarație apare contrazisă de declarația martorei Ș.I., a cărei declarație este invocată în apel tot de apelant, și de convenția acesteia cu apelantul-pârât, convenție depusă în copie la dosar prima instanță.

În declarația depusă de aceasta la organele de cercetare penală, martora Ș.I. arată că abia în 2 septembrie 2004 a încheiat cu pârâtul convenție pentru executarea desenului tehnic. De altfel, firesc ar fi fost, dacă îl prezenta, el să apară înregistrat în evidențele Primăriei, ceea ce nu s-a realizat în primăvara anului 2004. Dimpotrivă, desenul a fost dovedit depus, cum a relevat prima instanță, la sfârșitul lunii mai a anului 2005 sub semnătura reclamanților T. - adresa nr. 269 din 4 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului București arată că B.I.C.G. a pre