ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: La data de 4 mai 2010, petiționarul I.M.D., s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cerere de contestație la executare, susținând că instanța supremă a soluționat în mod greșit latura civilă a deciziei penale nr. 1503 din 20 aprilie 2010. Contestatorul a învederat că prin hotărârea arătată a fost obligat în solidar cu inculpatul V.P. la plata sumelor de 20.000 euro către partea civilă G.D., 15.000 lei către partea civilă P.C.A., 4.500 lei părții civile P.M.D., precum și la plata cheltuielilor judiciare de 4.000 lei. Întrucât inculpatul V.P.

a recunoscut că a primit integral sumele de bani arătate mai sus și care aparțineau părților civile, motiv pentru care s-a și instituit sechestru asigurator pe bunurile acestuia în vederea recuperării prejudiciilor, contestatorul a criticat nelegalitatea și netemeinicia obligării sale la repararea pagubelor, alături de V.P., invocând dispozițiile art. 461 C. proc. pen. Din oficiu, Înalta Curte a dispus atașarea Dosarului nr. 3007/117/2008 în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 1503 din 20 aprilie 2010 prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații Ispas M.D., L.C.

și V.P. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, hotărâre care a desființat latura penală a sentinței penale nr. 184 din 5 mai 2009 a Tribunalului Cluj. Inculpatul I.M.D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă ce a fost contopită cu cea de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă de la 14 mai 2008 la zi. Celelalte dispoziții au fost menținute, astfel că sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu V.P. la plata sumelor de 20.000 euro către partea civilă G.D., 15.000 lei către partea civilă P.C.A. și 4.500 lei către partea civilă P.M.D. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.000 lei cheltuieli judiciare statului. Potrivit dispozițiilor art. 463 C. proc. pen., contestația privitoare la dispozițiile civile referitoare la cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută) este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Hotărârea ce se execută este pronunțată de Tribunalul Cluj, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale arătate, Înalta Curte va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite contestația la executare formulată de contestatorul I.M.D. la Tribunalul Cluj, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2010.