ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
la executare de față;
În baza lucrărilor
din dosarul cauzei, constată următoarele:
La data de 4 mai 2010, petiționarul I.M.D.,
s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cerere de contestație la executare,
susținând că instanța supremă a soluționat în mod greșit latura civilă a
deciziei penale nr. 1503 din 20 aprilie 2010.
Contestatorul a
învederat că prin hotărârea arătată a fost obligat în solidar cu inculpatul V.P.
la plata sumelor de 20.000 euro către partea civilă G.D., 15.000 lei către
partea civilă P.C.A., 4.500 lei părții civile P.M.D., precum și la plata
cheltuielilor judiciare de 4.000 lei.
Întrucât inculpatul V.P.
a recunoscut că a primit integral sumele de bani arătate mai sus și care
aparțineau părților civile, motiv pentru care s-a și instituit sechestru
asigurator pe bunurile acestuia în vederea recuperării prejudiciilor,
contestatorul a criticat nelegalitatea și netemeinicia obligării sale la
repararea pagubelor, alături de V.P., invocând dispozițiile art. 461 C. proc.
pen.
Din oficiu, Înalta
Curte a dispus atașarea Dosarului nr. 3007/117/2008 în care s-a pronunțat Decizia
penală nr. 1503 din 20 aprilie 2010 prin care s-au respins ca nefondate
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de
inculpații Ispas M.D., L.C. și V.P. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 17
decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, hotărâre care
a desființat latura penală a sentinței penale nr. 184 din 5 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Inculpatul I.M.D. a
fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă ce a fost
contopită cu cea de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C.
pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni
închisoare, în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
Starea de arest a
inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă de la 14 mai 2008 la
zi.
Celelalte dispoziții
au fost menținute, astfel că sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost
obligat în solidar cu V.P. la plata sumelor de 20.000 euro către partea civilă
G.D., 15.000 lei către partea civilă P.C.A. și 4.500 lei către partea civilă P.M.D.
În temeiul art. 191 alin.
(2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.000 lei cheltuieli judiciare
statului.
Potrivit
dispozițiilor art. 463 C. proc. pen., contestația privitoare la dispozițiile
civile referitoare la cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. (când se
ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută) este de
competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Hotărârea ce se
execută este pronunțată de Tribunalul Cluj, astfel că, în conformitate cu
dispozițiile legale arătate, Înalta Curte va trimite cauza, spre competentă
soluționare, Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Trimite contestația
la executare formulată de contestatorul I.M.D. la Tribunalul Cluj, spre
competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 septembrie 2010.