ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 3 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reprezentantul D.N.A - Serviciul teritorial Tg. Mureș, de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului H.G., din infracțiunea incriminată de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu referire la art. 257 C. pen. (trafic de influență) în infracțiunea prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu referire la art. 257 C. pen. și aplicarea art. 40 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului H.G. din infracțiunea de trafic de influentă, incriminată de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu referire la art. 257 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune în convenții, faptă incriminată de disp. art. 215 alin. (1),3 C. pen.

Potrivit disp. art. 215 alin. (1),3 C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G., avocat în cadrul Baroului Mureș, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 33 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, definitivă prin neapelare.

Pe cale de consecință, s-a dispus ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa de 5 luni închisoare alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, total de executat 2 ani și 11 luni închisoare.

Conform disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului H.G., pe durata executării pedepsei de 2 ani și 11 luni închisoare, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

În baza at.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, durata reținerii executate în intervalul 01 aprilie 2011, orele 14,40-02 aprilie 2011, orele 14,40.

Conform disp. art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către martora D.R.M. a sumei de 2.000 lei, sumă consemnată pe numele inculpatului H.G., în contul deschis la C.E.C. Bank - Sucursala Tg. Mureș, 261.85468.587233 lei, și care sumă a fost la dispoziția D.N.A - Serviciul Teritorial Tg. Mureș.

Potrivit disp. art. 913 alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se va proceda la arhivarea suporturilor originale și a copiilor înregistrărilor audio și video, autorizate a fi efectuate în prezenta cauză.

În baza art. 912 alin. (4) teza finală C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri urmează a fi distruse toate înregistrările audio video efectuate în Dosarul nr. 30/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureș și care nu au legătură cu prezenta cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare 5.900 lei, din care 5.000 lei aferenți fazei de urmărire penală, 900 lei aferenți soluționării cauzei la prim grad jurisdicțional.

S-a reținut că prin rechizitoriul din 03 mai 2011, emis în Dosarul nr. 30/P/2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului H.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 - modificată cu referire la art. 257 C. pen.

În actul de investire a instanței s-a reținut că inculpatul H.G. este avocat definitiv în cadrul Baroului Mureș din 15.04 2007 până în prezent (anul 2011).

La data de 29 martie 2011, la sediul Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș al D.N.A. s-a prezentat denunțătoarea D.R.M., care a adus la cunoștința organelor judiciare fapte de corupție, pretins săvârșite de către inculpatul H.G. - avocat în cadrul Baroului Mureș, înregistrându-se astfel Dosarul penal cu nr. 30/P/2011.

În aceeași dată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș a sesizat Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș al D.N.A. sub aspectul săvârșirii de către inculpatul H.G. - avocat în Baroul Mureș, a infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu referire la art. 257 C. pen., faptele descrise în sesizare fiind aceleași cu cele reclamate de către denunțătoarea D.R.M.

S-a arătat că la data de 26 martie 2011, în Dosarul nr. 5679/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, aflat în lucru la ofițerul de poliție - martorul L.M.T. din cadrul I.P.J. Mureș - S.I.F. - Biroul cercetări penale, sub supravegherea prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, martorul C.M.L., s-a procedat la efectuarea unui flagrant în Mun. Bistrița.

În Dosarul nr. 5679/P/2010 se începuse urmărirea penală față de numitul D.Ș. (martor în prezenta cauză), la data de 22 martie 201 1, pentru săvârșirea infracțiunilor de ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și achiziționarea de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori, decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, faptă prev. și ped. de art. 296 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b) și art. 37 lit. b) C. pen.

După finalizarea flagrantului, în jurul orelor 15:00, organele judiciare s-au deplasat spre Târgu Mureș, cu autoturismul deținut de martorul D.Ș., acesta fiind sub escortă. Pe parcursul deplasării către Tîrgu Mureș martorul L.M.T. L-a întrebat pe martorul D.Ș. dacă are avocat ales, acesta răspunzându-i că nu are.

În cursul aceleiași zile, odată cu încheierea procesului-verbal de efectuare a flagrantului, autoturismul folosit de martorul D.Ș., de culoare argintie, a fost indisponibilizat în vederea cercetărilor.

În cauză s-a procedat și la efectuarea unei percheziții, la domiciliul soților D., situat în Mun. T.M., jud. M., iar, la finalizarea percheziției, în jurul orelor 19:00, i s-a adus din nou la cunoștință martorului D.Ș., de această dată fiind de față și soția acestuia, denunțătoarea D.R.M., că are dreptul la un apărător și că dacă nu are un apărător ales, o să i se desemneze un avocat din oficiu. Denunțătoarea D.R. i-a comunicat ofițerului de poliție - martorul L.M.T. că va suna pe cineva, pentru a vedea dacă își poate angaja un apărător și că îl va anunța în maximum 10 minute.

Astfel, denunțătoarea L-a contactat telefonic pe vărul său, numitul M.A., de la care a obținut numărul de telefon mobil al inculpatului H.G., avocat în cadrul Baroului Mureș.

În acest sens, denunțătoarea a declarat că: „Imediat am și sunat pe numărul respectiv de mobil, am întrebat dacă este dl. avocat H., i-am spus cum mă numesc. Dl. avocat H. m-a întrebat de unde am numărul dânsului, de telefon, comunicându-i de unde-l știam, iar eu i-am spus ce probleme are soțul și l-am întrebat dacă mă poate ajuta. L-am întrebat direct cât este onorariul la care dl. avocat H. mi-a răspuns că având numărul de telefon, de la o cunoștință, onorariul este de 5 milioane lei vechi."

În urma acestei discuții telefonice, cei doi au convenit ca, după aproximativ 25 - 30 min., să se întâlnească în fața sediului I.P.J. Mureș, din Tîrgu Mureș.

Deplasarea inculpatului de la locuința sa la sediul I.P.J. Mureș a fost efectuată cu autoturismul condus de către soția acestuia, martora H.D.

Neavând suma solicitată de avocat, cu titlu de onorariu, denunțătoarea a luat, din locuință, două lănțișoare de aur, pe care Ie-a amanetat la Casa de Amanet „R." din Tîrgu Mureș.

Denunțătoarea a primit de la casa de amanet suma de 1.074 lei (conform contractelor depuse la dosarul cauzei de aceasta), după care s-a deplasat în fața Poliției Municipiului Tîrgu Mureș, unde era locul de întâlnire.

La locul stabilit, denunțătoarea D.R.M. i-a înmânat inculpatului suma solicitată, cu titlu de onorariu, respectiv suma de 500 de lei, pentru care însă nu a primit chitanță și nici nu a încheiat un contract de asistență juridică. Intre timp, martorul L.M.T., anunțat fiind de sosirea inculpatului H.G., s-a deplasat la punctul de acces în unitate (lângă biroul ofițerului de serviciu), de unde l-a preluat pe inculpat, după care, cei doi au intrat, împreună, în curtea instituției, denunțătoarea așteptându-l pe inculpat în sala de așteptare, de lângă biroul ofițerului de serviciu, până în jurul orei 23:00.

Ajunși la birou, ofițerul de poliție - martorul L.M.T. a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii lui D.Ș., după care a trecut la audierea acestuia, în calitate de învinuit, iar în cele din urmă a dispus, prin ordonanță, reținerea acestuia.

În acest timp inculpatul H.G. a completat în fața martorului L.M.T. formularul de împuternicire avocațială din 26 martie 2011, pe care l-a depus la dosar, în care a indicat numărul contractului de asistentă juridică, respectiv din 26 martie 2011.

Pe parcursul audierilor, D.Ș. l-a întrebat pe avocatul său - inculpatul H.G., ce se va întâmpla cu mașina soției, referindu-se la autoturism, moment în care acesta i-a adresat aceeași întrebare martorului L.M.T., acesta răspunzându-le că autoturismul a fost indisponibilizat, fiind ridicat în vederea cercetărilor.

Inculpatul H.G. a contestat verbal măsura ridicării autoturismului, argumentând că nu este proprietatea lui D.Ș., ci a soției acestuia, ocazie cu care martorul L.M.T. i-a adus la cunoștință că are dreptul să formuleze o cerere de ridicare a sechestrului, pe care o va prezenta la parchet.

În acel moment, inculpatul H.G. a întrebat cine este procurorul de caz, ocazie cu care martorul L.M.T. i-a răspuns că dosarul se află în supravegherea doamnei prim -procuror adjunct, moment în care inculpatul l-a întrebat ușor nedumerit : „- L.?". Martorul L.M.T. a răspuns că „.nu, procuror de caz este doamna procuror M.C. În acel moment, învinuitul D.Ș. I-a întrebat pe H.G.: „- O știți?", la care avocatul a răspuns cu jumătate de gură,,da ". L-am întrebat pe dl. avocat dacă a avut ocazia să o cunoască pe doamna prim - procuror adjunct, întrebare la care răspunsul a fost non verbal și destul de ambiguu."

Procedurile de la sediul poliției s-au finalizat în jurul orelor 23:00, când inculpatul H.G. a părăsit biroul, în care își desfășoară activitatea martorul L.M.T., nu înainte ca martorul să-i comunice inculpatului că, a doua zi, la ora 10:00, să fie prezent la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, pentru că D.Ș. va fi prezentat la Parchet.

Inculpatul a ieșit din sediul I.P.J. Mureș și, pe trotuarul din fața sediului Poliției, i-a înmânat denunțătoarei cele două telefoane mobile ale soțului ei, anunțând-o că acesta a fost reținut pentru 24 de ore și i-a cerut ca, în ziua următoare, 27 martie 2011, la ora 09:45, să fie prezentă în fața Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, având asupra ei minimum 2.000 lei, spunând că n.treaba este groasă", asigurând-o că știe el cum se poate rezolva acest lucru.

La auzul sumei, care i s-a părut foarte mare și pentru că anterior, pentru cei 500 de lei, inculpatul nu îi tăiase chitanță, denunțătoarea a cerut explicații, însă inculpatul i-a replicat că este vorba despre libertatea soțului ei și că dacă doamnei procuror nu-i convine ceva, privarea de libertate ar putea să dureze 29 de zile:

„L-am întrebat pe dl. avocat H. pentru ce trebuie banii și dânsul mi-a spus că banii trebuie dați la procuror, pentru că a doua zi, dacă nu le convenea ceva celor de la Parchet, îi poate mări perioada de arest la 29 de zile.

La insistențele denunțătoarei cu privire la destinația sumei de 2.000 lei, inculpatul i-a spus că acești bani trebuie dați doamnei procuror, care a fost la percheziție, pentru ca aceasta să nu propună luarea măsurii arestului preventiv față de soțul său, D.Ș. și în vederea restituirii autoturismului ridicat: „Eu m-am speriat și l-am întrebat pentru ce sunt banii, adică, cei 2.000 de lei, la care dl. avocat mi-a răspuns că banii trebuie dați la procuror. Eu am întrebat la care procuror, iar dl. avocat mi-a răspuns că la d-na procuror care a fost la percheziție, fără a-mi spune numele acesteia. De asemenea, dl. avocat mi-a spus că cei 2.000 de lei urmează a fi dați la procuror, la terminarea perioadei de reținere de 24 de ore, pentru a nu-i mai prelungi cele 24 de ore și pentru ca d-na procuror să ne restituie autoturismul ridicat. Eu i-am spus că. o să fac tot posibilul pentru a face rost de cei 2.000 de lei" .

Deși inculpatul nu a afirmat explicit că ar fi în relații apropiate cu procurorul C. sau că ar cunoaște-o pe aceasta, denunțătoarea a interpretat, a perceput afirmațiile acestuia ca fiind expresia unei influențe ale inculpatului asupra procurorului, bazate pe anumite relații profesionale dintre avocați și procurori. De asemenea, denunțătoarea a perceput și că procurorul este organul competent care dispune în dosarul în care era cercetat soțul său. Nicio altă persoană nu a asistat la discuția dintre denunțătoare și inculpat.

În acest sens, denunțătoarea a arătat că: „Declar faptul că în niciun moment dl. avocat, în timpul discuției, nu a afirmat că ar cunoaște-o pe d-na procuror și că ar fi în relații mai apropiate, însă eu am perceput faptul că între avocați și procurori există anumite relații profesionale și faptul că, de fapt procurorul este cel care poate să dispună în dosarul în care soțul meu era reținut."

De asemenea, martorul D.Ș. a arătat următoarele: „întrebat fiind, arăt că, din discuția purtată cu soția mea, duminică după - amiază, aceasta mi-a zis că dl. avocat H.G. îl spusese că se știe bine cu d-na procuror C., acesta fiind și motivul care au determinat-o să îi dea domnului avocat sumai de 2.000 lei."

Contradicția dintre cele două declarați s-a reținut a fi doar aparentă, pentru că în realitate denunțătoarea a perceput că inculpatul beneficiază de o „așa-zisă trecere'" pe lângă procuror,

Probele administrate au mai stabilit că, pentru a procura suma solicitată de inculpat, denunțătoarea a cerut cu împrumut de la unchiul său, martorul C.l., suma de 1.000 lei și a amanetat niște bijuterii la Casa de Amanet „R.G.", din Tîrgu Mureș, unde mai amanetase, și cu o zi înainte, niște bijuterii, pentru a face rost de suma reprezentând onorariul solicitat de inculpat, respectiv 500 lei.

Denunțătoarea D.R.M., a doua zi dimineața, s-a întâlnit, în fața sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, cu unchiul său, martorul C.l., care i-a înmânat suma solicitată cu titlu de împrumut. Discuția dintre cei doi a fost scurtă, timp în care denunțătoarea i-a indicat martorului pe d-na procuror, care tocmai se îndrepta cu mașina către Parchet. La sosirea inculpatului, martorul C.l. s-a îndepărtat, astfel că acesta nu a asistat la momentul în care denunțătoarea i-a înmânat, avocatului, suma de 2.000 de lei.

Intre timp, a fost adus cu mașina Poliției la sediul Parchetului și soțul denunțătoarei, iar audierile au durat până în jurul orei 15:00, când numitul D.Ș. a fost dus din nou la sediul Poliției. Ieșind din sediul Parchetului, inculpatul i-a înmânat denunțătoarei D.R.M. un înscris care era Ordonanța procurorului prin care s-a luat, față de soțul său, măsura obligării de a nu părăsi.

Cu privire la restituirea autoturismului, inculpatul i-a spus denunțătoarei că nu știe încă ce se va întâmpla, dar .Văzând că pe acea hârtie este vorba doar de o interdicție pentru soțul meu, l-am întrebat pe dl. avocat dacă-mi se restituie mașina, acesta răspunzându-mi „nu știu, vom vedea la fața locului", adică la Poliție. "

În scurt timp, soțul denunțătoarei a fost eliberat, iar acesta împreună eu inculpatul și denunțătoarea, s-au deplasat la o cafenea, din apropiere, unde au rămas aproximativ 10 minute, timp în care au consumat, în cantități mici, băuturi alcoolice. Cu acea ocazie, referindu-se la eliberarea lui D.Ș., inculpatul a afirmat că a fost foarte greu și a promis că va redacta, chiar în acea seară o cerere de restituire a autovehiculului, pe care o va depune în ziua următoare, fără a preciza unde anume: „.acesta ne-a spus că a fost „foarte greu", era numai un zâmbet, eu mulțumindu-i, crezând că eliberarea soțului meu s-a datorat lui, adică faptului că a dat cei 2.000 de iei la cine trebuia, conform înțelegerii."

Din discuțiile pe care soții D. le-au purtat, în seara zilei de 27 martie 2011, denuntătoarea a înțeles că soțul ei nu a fost eliberat datorită prestației avocatului, care, conform clientului său, ar fi avut o atitudine pasivă pe durata cercetărilor.

Astfel, martorul D.Ș. a declarat că : „Am constatat că soția mea era foarte încântată de faptul că dându-i domnului avocat H.G. suma de 2.000 lei, acesta conform promisiunii făcute, reușise să o determine pe d-na procuror C., ca aceasta să nu facă propunere de arestare a mea.

Întrebat fiind, arăt că, în discuția,din seara zilei de 26 martie 201, de la poliție, soția mea a înțeles de la dl. av. H. că acesta ar cunoaște-o pe doamna procuror C. și că relațiile dintre ei fac posibilă „rezolvarea" celor 2 probleme, adică neformularea propunerii de arestare și restituirea mașinii."

În dimineața zilei de 28 martie 2011, soții D. s-au întâlnit cu inculpatul, în fața sediului Tribunalului Mureș, și, împreună, s-au deplasat la Poliție, unde au intrat numai inculpatul și D.Ș., denuntătoarea rămânând în fața instituției. În scurt timp, cei doi au ieșit și i-au spus că ofițerul pe care îl căutau era ocupat și că trebuiau să revină în jurul orei 12:00.

La ora stabilită s-a deplasat la Poliție numai soțul denunțătoarei, iar.când a revenit la domiciliu, i-a spus acesteia că inculpatul nu a depus cererea pentru restituirea mașinii.

La data de 29 martie 2011, în jurul orelor 10:00, denuntătoarea 1-a contactat telefonic pe inculpat, întrebându-l de situația autoturismului, ocazie cu care acesta a asigurat-o că a depus cererea de restituire. Denunțătoarea l-a mai întrebat atunci, dacă a rezolvat cealaltă problemă cu doamna, inculpatul răspunzându-i că a rezolvat-o și atrăgându-i atenția că vorbește prea mult la telefon, după care i-a închis imediat. Din răspunsul inculpatului, denuntătoarea a înțeles că banii au ajuns la doamna procuror, așa cum au stabilit: „Marți, în data de 29 martie 2011, pe la ora 10:00, eu I-am sunat pe dl. avocat H. Precizez că l-am sunat pe dl. avocat H., deoarece m-am enervat, întrucât mi-am dat seama că, și prin nedepunănd cererea, și-a bătut joc de mine. Mi-a răspuns la apel, m-am prezentat, întrebăndu-l dacă a făcut cererea pentru restituirea mașinii și dacă a depus-o, acesta a răspuns „ - da, stai liniștită!", după care l-am întrebat, - cealaltă problemă cu doamna., ați rezolvat-o? ", adică, m-am referit dacă i-a dat banii la doamna procuror. Dânsul mi-a răspuns „ - da, dar vezi că vorbești prea mult la telefon'" și mi-a închis".

În aceeași zi, în jurul orei 12:00, ca urmare a unei audiențe la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu Mureș, martorul - procuror C.M.L. l-a chemat, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, pe D.Ș. și ulterior pe soția acestuia, cerându-le explicații în legătură cu suma de 2.000 lei solicitată de către inculpat.

În aceeași zi, văzând cele întâmplate, denunțătoarea D.R.M. s-a adresat D.N.A. - Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș cu un denunț împotriva avocatului H.G., fiind înregistrat astfel Dosarul nr. 30/P/2011.

La data de 31 martie 2011, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș a fost respinsă cererea lui D.Ș. de restituire a autoturismului. Urmare a acestui fapt, denunțătoarea l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpat, însă acesta nu a răspuns la telefon. În aceste condiții, în jurul orei 19:00, după ce în prealabil a înștiințat D.N.A. Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș, denunțătoarea s-a deplasat, cu un taxi, la domiciliul inculpatului din localitatea S. M., jud. M., unde acesta are sediul profesional.

Urmarea solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș din 30 martie 2011, prin încheierea din 31 martie 2011, dată în Camera de Consiliu, în dosarul Curții de Apel Tîrgu Mureș cu nr. 2/AP/2011, s-a emis Autorizația din 31 martie 2011 prin care s-au dispus următoarele:

-„autorizarea, pe un interval de timp de 30 de zile, începând cu data de 11 martie 2011 până la data de 29 aprilie 2011, inclusiv, interceptarea și înregistrarea audio a convorbirilor sau a comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare de către învinuitul H.G.

- autorizarea, pe un interval de timp de 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2011 până la data de 29 aprilie 2011, inclusiv, efectuarea de înregistrări în mediu ambiental, localizare sau urmărire prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere, în ceea ce privește comunicările în mediu ambiental efectuate de învinuitul H.G., referitor la convorbirile care au legătură cu activitatea infracțională care face obiectul cercetării în prezentul dosar;

- autorizarea, pe un interval de timp de 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2011 până la data de 29 aprilie 2011, inclusiv, înregistrarea de imagini în ceea ce privește activitățile desfășurate de către învinuitul H.G.L., care au legătură cu activitatea infracțională care face obiectul cercetării în prezentul dosar."

Ulterior, prin cererea adresată Curții de Apel Târgu Mureș la data de 31 martie 2011, înregistrată sub nr. 1/AP/201 1, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș a solicitat autorizarea percheziției la sediul profesional al învinuitului H.G., respectiv în localitatea Sincraiu de Mureș, (astfel cum reiese din tabloul avocaților definitivi trimis de către Baroul Mureș la data de 01 februarie 2011). '

Prin încheierea nr. 1 din 31 martie 2011, dată în dosarul cu numărul de mai sus, cererea a fost admisă, autorizarea de percheziție fiind valabilă în perioada 31 martie 2011 - 09 aprilie 2011.

În cursul discuției purtate la data de 31 martie 2011, cu ocazia deplasării denunțătoarei la locuința inculpatului, înregistrată ambiental, conform procesului verbal de redare din 02 aprilie 2011, denuntătoarea a făcut referire la suma de 2.000 de lei, pe care inculpatul ar fi trebuit să i-o dea procurorului de caz, întrebându-l pe inculpat dacă a rezolvat această problemă, ocazie cu care inculpatul i-a atras atenția să nu mai pună asemenea întrebări și să nu mai vorbească despre aceste lucruri, la telefon, pentru că telefoanele sunt ascultate și i-a promis că, în ziua următoare, va merge în audiență la procuror, stabilind să se întâlnească la ora 08:15 la camera 18 din clădirea Tribunalului Mureș.

S-a învederat că la întâlnirea dintre cei doi, niciun moment inculpatul nu a negat că ar fi primit suma, respectivă, de bani, pe care să o dea procurorului, din contră acesta a încercat să scurteze cât mai mult discuția, asigurând-o pe aceasta, permanent, că va merge la procuror în audiență, încercând astfel să-i întărească convingerea că suma respectivă a fost dată acestuia.

În declarația dată în 01 aprilie 2011, denuntătoarea a arătat că, în timpul discuției, inculpatul era foarte agitat, fapt ce a reieșit și din procesul-verbal de redare (inculpatul a condus-o în permanență spre poartă. „urcați-vă în mașina."

La data de 01 aprilie 2011, în jurul orei 08:15, conform înțelegerii, denuntătoarea s-a prezentat la camera 18, situată în clădirea Curții de Apel Tîrgu Mureș, și, apoi împreună cu inculpatul, s-au deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.

Ajunși acolo, inculpatul a intrat în biroul procurorului pentru circa 10-15 minute, perioadă de timp în care s-a interesat ce se mai poate face pentru restituirea mașinii.

Astfel, prin această vizită la procuror, inculpatul i-a întărit, și mai mult convingerea, denunțătoarei că suma de 2.000 de lei i-a dat-o acestuia, pentru ca acesta, la rândul său, să nu propună luarea măsurii arestului preventiv față de soțul său și să-i restituie mașina.

După ieșirea din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, îndreptându-se spre clădirea Tribunalului, denunțătoarea l-a întrebat pe inculpat dacă mai este nevoie de niște bani pentru restituirea mașinii, însă acesta i-a cerut pe un ton ridicat să nu mai vorbească despre astfel de lucruri, manifestându-și temerea că discuția ar putea fi ascultată.

Din această discuție dintre inculpat și denunțătoare, la ieșirea din sediu! Parchetului, conform (procesului verbal de redare, a mai rezultat că inculpatul a încercat să o convingă că a făcut demersuri pe lângă procuror, că acesta ar fi intenționat să le admită cererea și, mai mult decât atât, că introducerea cererii ar fi fost ideea procurorului, însă a fost nevoit să o respingă, după ce ar fi discutat la București, în legătură cu starea de fapt, din dosar.

La data de 01 aprilie 2011, în baza autorizației dată de instanță, a fost efectuată o percheziție la sediul profesional al inculpatului. Cu această ocazie au fost ridicate blocul chitanțier, având completate chitanțele din 21 martie 2011, emisă pe numele SC M.C. SRL Tîrgu Mureș, registrul de corespondență 2011 - Cabinet Individual de Avocatură H.G. - secretariat, având prima înregistrare 03 ianuarie 2011 și ultima înregistrare - L.G., A.N.A.F. Tîrgu Mureș și agenda Cabinetului de Avocatură H.G., conținând numere de telefon, numere dosare de instanță, având 162 de file.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de percheziție, fiind întrebat, inculpatul a arătat că nu deține un registru de evidență a contractelor de asistență juridică, numărul contractelor fiind dat, în funcție de ordinea chitanțelor, eliberate pentru fiecare contract.

În legătură cu sumele de bani primite de la denunțătoarea D.R.M., inculpatul a declarat că nu a întocmit niciun contract de asistență juridică și că nu i-a eliberat chitanță. Cu privire la numărul delegației de asistență juridică a numitului D.Ș., respectiv din 26 martie 2011, inculpatul a arătat că a fost dat, din memorie, crezând că este numărul ce urmează în registrul de corespondență, iar numărul contractului indicat pe aceasta este unul fictiv.

În cauză, s-a constatat a fi indicii de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (omisiunea în tot sau în parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate), constând în aceea că a omis

să evidențieze veniturile realizate cu titlu de onorariu, în perioada 01 ianuarie-26 martie 2011, în evidențele cerute de legislația fiscală (documente legale potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005), conform art. 226 alin. (1) lit. f) din Statutul profesiei de avocat, în legătură cu sumele de bani reprezentând contravaloarea onorariilor percepute de inculpat pentru care nu a încheiat contracte de asistență juridică și nu a elibera chitanțe, inclusiv suma de 500 de lei percepută de inculpat de la denunțătoarea D.R.M.

În mod evident, întrucât suma de 2.000 de lei, pretinsă în data de 26 martie 2011 și primită de inculpat la data de 27 martie 2011, reprezintă un venit ilicit, făcând obiectul infracțiunii de trafic de influență, pentru aceasta inculpatul nu avea obligația înregistrării în evidențele fiscale în vederea impozitării.

Ca atare, în cauză s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu Mureș pentru continuarea cercetărilor în acest sens.

În apărare, inculpatul H.G. a solicitat audierea, în calitate de martori, a soției sale H.D. și a fiului său H.D.G., cu privire la destinația pe care inculpatul a dat-o sumelor de bani primite de la denunțătoare.

Aceste declarații s-au reținut a fi, în mod vădit, subiective și au fost contrazise de probele administrate în cauză, cei doi martori repetând ostentativ că suma de 2.000 de lei a fost primită de inculpat cu titlu de onorariu, în condițiile în care niciunul dintre aceștia nu au participat la discuțiile pe care inculpatul Ie-a purtat cu denunțătoarea.

Totodată, conform procesului-verbal de redare din 05 aprilie 2011 a discuției din 01 aprilie 2011, ora 21:10, dintre inculpat și soția acestuia - martora H.D., a reieșit modul în care inculpatul a determinat-o pe martoră să denatureze adevărul, sugerându-i modul în care să răspundă la întrebările ce urmau a-i fi adresate de către organele de anchetă.

Infracțiunea de trafic de influență comisă de inculpatul H.G. s-a arătat că aparține categoriei infracțiunilor cu consumare anticipată, astfel că, pretinderea făcută denunțătoarei, a constituit începutul de punere în executare a hotărârii infracționale a acestuia.

Astfel această infracțiune ar fi fost consumată la momentul pretinderii sumei de 2000 de lei, de la denunțătoarea D.R.M., pretindere care a avut loc în seara zilei de 26 martie 2011.

S-a menționat că elementul material al infracțiunii comise de către inculpatul H.G. s-a realizat în două modalități: pe de-o parte pretinderea sumei de 2.000 de lei, iar pe de altă parte primirea efectivă a acestei sume de bani, a doua zi, la data de 27 martie 2011, în fata sediului Pachetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș.

Relevant a fost faptul că, permanent, inculpatul H.G. a lăsat-o pe denunțătoarea D.R.M. să creadă că are influență asupra procurorului, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș.

Cu privire la împrejurarea că inculpatul nu i-a spus denunțătoarei că ar cunoaște-o pe doamna procuror, care îl cerceta pe soțul denunțătoarei, nu era de natură să determine existența sau inexistența infracțiunii de trafic de influență, deoarece pentru existența acestei infracțiuni era suficient ca atribuțiile funcționarului pe lângă care intervine sau a lăsat impresia că va interveni să permită rezolvarea favorabilă a cerințelor cumpărătorului de influență (a se vedea DeC. pen. nr. 2398din 12 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.).

Tot în practica judiciară s-a mai stabilit faptul că nu era necesar să se indice în concret numele funcționarilor, pe lângă care urma să se facă traficul, fiind suficient ca făptuitorul să facă referire la funcționarii care au atribuții să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor (a se vedea Decizia penală nr. 953 din 05 decembrie 2005 a C.A.B.).'

Raportat la valoarea socială ocrotită de art. 257 C. pen. și anume relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare era incompatibilă cu faptul că funcționarii pot fi influențați, în exercitarea atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor, devenea suficient ca făptuitorul să fi comunicat cumpărătorului de influență calitatea funcționarului, nefiind necesară comunicarea sau cunoașterea numelui acestuia.

De asemenea, pentru existența acestei infracțiuni nu avea relevanță faptul că inculpatul a intervenit sau nu pe lângă procuror, indiferent dacă s-a urmărit exercitarea unei solicitări de ridicare legală sau ilegală a sechestrului asigurător (a se vedea Drept penal român - Partea specială, Ediția a 3-a revizuită și actualizată –T.T., Editura 2008).

Conform practicii judiciare în materie, era suficient ca folosul să fi fost primit sau pretins, în speță, pretinderea și ulterior primirea sumei de 2.000 de lei, pentru a-l determina pe funcționar - procuror, în sensul celor dorite de cumpărătorul de influență.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 02 mai 2011, în prezența apărătorului ales, inculpatul H.G. a arătat că nu are cereri noi de formulat, dar a invocat necompetența materială a D.N.A., motivat pe faptul că, din punctul său de vedere, după modul de descriere a faptelor de către denunțătoarea D.R.M., nu ar rezulta o faptă de competența D.N.A.

Această solicitare a inculpatului s-a apreciat a fi în realitate, o chestiune ce ține de fondul cauzei, aspect ce urmează a fi analizat.

De altfel, inculpatul nu a făcut altceva decât să-și reitereze susținerile făcute cu ocazia soluționării cererii de luare a măsurii arestului preventiv, prin apărător ales, „.eventual se poate discuta despre o înșelăciune".

Infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului H.G., era incriminată în mod special în capitolul referitor la infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciu" care, spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune, incriminată la capitolul „infracțiuni contra patrimoniului", există și dacă nu s-a cauzat o pagubă materială.

În acest sens, în literatura de specialitate s-a arătat că, atunci când făptuitorul afirmă că are sau lasă să creadă că are influență, asupra unui funcționar competent să îndeplinească un act, deși, în realitate, nu are, pentru a putea să pretindă, să primească bani sau alte foloase ori să accepte promisiuni sau daruri în scopurile arătate în art. 257 C. pen., este vorba de infracțiunea de trafic de influență (a se vedea Decizia penală nr. 3420 din 25 iunie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.), ca atare, nu era justificată cererea formulată de către inculpat, prin apărător ales, privind necompetența materială a D.N.A.

Obiectul juridic al infracțiunii de înșelăciune îl constituiau relațiile sociale privind, strict, patrimoniul unor persoane, aceste relații bazându-se pe buna credință a subiecților, a încrederii ce și-o acordă reciproc, fără a implica, în mod real, poziția unor unități sau persoane juridice terțe, de către ambii participanți sau, cel puțin, ori în cazul de față, nu se putea vorbi de o bună-credință, în condițiile în care cumpărătorul de influență, respectiv denunțătoarea D.R.M. a oferit suma de bani, pentru ca, în urma intervențiilor inculpatului H.G., procurorul să nu propună instanței luarea măsurii arestului preventiv, față de soțul său și să dispună în sensul restituirii autoturismului, care a fost ridicat în vederea confiscării.

În cazul infracțiunii de trafic de influență, cumpărătorul este de rea-credință, întrucât urmărește obținerea cu rea-credință a unui beneficiu, prin influența inculpatului - prin oferirea unor sume de bani, în acest sens și, prin acceptarea intervenției pe lângă procuror, lucru ce nu s-ar fi putut întâlni în cazul infracțiunii de înșelăciune, întrucât denunțătoarea D.R.M. nu a fost de bună-credință, când a acceptat promisiunea de ajutor din partea inculpatului, pentru ca acesta să intervină pe lângă procuror.

Mai mult, în cazul infracțiunii de trafic de influență, influența (reală sau presupusă) constituie motivul determinant al tranzacției efectuate între denunțătoare și inculpat.

În acest sens, martorul D.Ș. a arătat următoarele: „întrebat fiind, arăt că din discuția purtată cu soția mea duminică după-amiază, aceasta mi-a zis că dl. avocat H.G. îi spusese că se știe bine cu d-na procuror C., acesta fiind și motivul care au determinat-o să îi dea domnului avocat suma de 2.000 lei."

Buna-credința nu putea exista între aceștia și a fost întărită și prin aceea ca inculpatul s-a dat „drept garanție" în fața cumpărătorului de influență.

- „H.G.: - Lasă că mâine mă duc. La opt sunt la ea în audiență.

- D.R.M.: - Da ? H.G.: - Da.

- D.R.M.: - Și unde să ne întâlnim atunci dimineață, sau cum să facem ?

- H.G.: - La 8 și un sfert la mine la camera 18 ? D.R.M.: - Să vin acolo ? H.G.: - Da."

Prin aceste afirmații, inculpatul H.G. i-a reîntărit denunțătoarei convingerea că el ar avea o influență reală asupra procurorului. Totodată, inculpatul a prezentat, ca iminentă, „rezolvarea" favorabilă a situației autoturismului, ridicat în vederea confiscării, care ar decurge, nu din calitățile profesionale ale avocatului, ci din împrejurarea că procurorul ar fi primit suma de 2.000 de lei.

Urmarea imediată a infracțiunii comisă de inculpatul H.G. a constat în atingerea adusă prestigiului de care se bucură exercitarea funcției de magistrați chemat să apere și să respecte Legea.

Activitatea ilicită a inculpatul H.G. a fost în măsură să lezeze grav imaginea justiției, în ansamblul ei, în calitate de avocat inculpatul ar fi trebuit să facă toate demersurile legale pentru a-și apăra clientul și pentru a formula cereri în vederea ridicării sechestrului asigurător. In cazul în care procurorul ar fi făcut o cerere către instanța de judecată, de luare a măsurii arestului preventiv, față de soțul denunțătoarei, inculpatul ar fi trebuit să pledeze cu demnitate în fața instanței, să depună concluzii în acest sens și, nici într-un caz, să-i promită denunțătoarei că va interveni pe lângă magistrați.

Particularitatea speței a imprimat cauzei un pericol social, crescut, în contextul în care inculpatul, în calitatea sa de avocat, a lăsat-o să creadă pe denunțătoare că ar avea influență asupra magistratului - procuror, pentru ca acesta să nu propună, instanței de judecată, luarea măsurii arestului preventiv, față de soțul denunțătoarei și să dispună în sensul restituirii autoturismului ridicat în vederea confiscării.

Din transcrierea discuțiilor ambientale dintre inculpatul H.G. și denunțătoarea D.R.M. a reieșit că acesta a acționat cu intenție directa, urmărind permanent să obțină pentru el o sumă de bani ilicită, sub pretextul că va interveni pe lângă procuror.

Așa cum s-a arătat, inculpatul H.G. a încercat pe parcursul urmăririi penale să denatureze adevărul, arătând că, de fapt suma de 2.000 de lei, pe care a primit-o de la denunțătoare în data de 27 martie 2011, ar reprezenta onorariul avocațial, în condițiile în care, conform înțelegerii, acest onorariu a fost de 500 de lei, iar inculpatul nu a încheiat un contract de asistență juridică, cu denunțătoarea și nu i-a eliberat nicio chitanță.

În literatura de specialitate s-a mai stabilit faptul că ne-am afla în prezența unei infracțiuni consumate, în momentul în care inculpatul, în speță, a pretins de la denunțătoare și, ulterior, a primit de ia aceasta suma de 2.000 de lei, neavând nicio relevanță că el a intervenit sau nu pe lângă procuror (a se vedea T.T. -Drept penal român - Partea specială, Ediția a 3-a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, 2008, pag. 272).

Față de denunțătoarea D.R.M., în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 -modificată, deoarece aceasta a denunțat organelor de anchetă fapta, mai înainte ca acestea să fie sesizate, fiind incidență cauza de nepedepsire prevăzută de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 -modificată.

Suma de 2.000 de lei, depusă de către inculpatul H.G. în contul deschis la C.E.C. Bank - Sucursala Tg. Mureș, a fost indisponibilizată conform Ordonanței din 29 aprilie 2011, urmând ca, la soluționarea cauzei, instanța să se pronunțe în sensul confiscării acesteia, în situația în care suma respectivă nu va fi restituită denunțătoarei D.R.M.

S-a arătat că, din punct de vedere juridic, fapta inculpatului H.G. - avocat în Baroul Mureș, care, în calitate de apărător ales al numitului D.Ș. (învinuit aflat în stare de reținere în Dosarul penal nr. 5679/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș), în seara zilei de 26 martie 2011, în jurul orelor 23.00, a pretins de la denunțătoarea D.R.M. (soția numitului D.Ș.) suma de 2.000 lei pentru a i-o da procurorului de caz, în persoana martorei C.M.L., lăsând totodată să se creadă că ar avea trecere pe lângă procuror, pentru ca aceasta să nu propună instanței competente arestarea preventivă pentru 29 de zile a numitului D.Ș. și să dispună restituirea autoturismului, ridicat de la numitul D.Ș., primind de la denunțătoare suma respectivă în dimineața zilei de 27 martie 2011, în jurul orelor 09.45, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 - modificată cu referire la art. 257 C. pen.

Analizând prezenta cauză cu stricta respectare a disp.art. 62-67 C. proc. pen. coroborate cu disp. art. 289, 300 și urm. C. proc. pen. și avându-se în vedere strict cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, pusă în discuția părților la termenul de judecată din 29 noiembrie 2011 se reține că:

La data de 10 mai 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș a fost investită cu soluționarea cauzei privindu-l pe inculpatul H.G., în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență incriminată de prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu referire la art. 257 C. pen. Instanța a constatat la termenul de judecată din 8 august 2011 că actul său de investire este unul regulat, rechizitoriul fiind întocmit în cauză cu stricta respectare a prevederilor art. 263, 264 C. proc. pen. De altfel, la termenul de judecată anterior menționat nici unul dintre participanții cauzei nu a invocat vreo neregularitate a rechizitoriului deoarece, așa cum s-a mai arătat acesta corespundea exigențelor legiuitorului român expuse în prevederile art. 300 C. proc. pen. La instrumentarea prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere stricta respectare a drepturilor și garanțiilor procesuale care îi reveneau inculpatului, dar și respectarea prevederilor art. 289 C. proc. pen., în afară de audierea inculpatului pășindu-se la audierea martorilor: L.M.T., D.R.M., D.Ș., C.M.L.,( acești patru martori fiind audiați în ședința publică din 29 august 2011,) a martorilor C.l. (audiat la termenul de judecată din 16 septembrie 2011), a martorilor H.D. și H.D.G. (audiați în ședință publică la termenul de judecată din 11 octombrie 2011) și la audierea înregistrărilor audio-video efectuate în faza urmăririi penale, în prezenta cauză (la termenul de judecată din 07 noiembrie 2011 au fost audiate două înregistrări audio și au fost vizionate trei filmări). De asemenea, instanța reține că, la termenul de judecată din 7 noiembrie 2011, a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură preventivă dispusă față de inculpat prin încheierea penală nr. 3/C din 2 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă prin încheierea penală nr. 1404 din 6 aprilie 2011 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această măsură preventivă inițial dispusă față de inculpatul H.G. expira la data de 2 mai 2011, ori, actul de inculpare a fost întocmit de către acuză la data de 3 mai 2011, a fost verificat din punctul de vedere al legalității și temeiniciei sale de către procurorul ierarhic superior, celor care l-au întocmit la data de 6 mai 2011, la data de 10 mai 2011 fiind instanța sesizată cu soluționarea cauzei.

Inculpatul H.G. are calitatea de avocat, în cadrul Baroului Mureș, din primăvara anului 2007, mai precis din luna aprilie a acestui an, el exercitând această profesie liberală continuu de la această dată. în a treia decadă a lunii martie, a anului 2011, inculpatul a fost contactat, telefonic, de către denunțătoarea D.R.M., care i-a solicitat serviciile, de avocat, în apărarea intereselor soțului său, martorul D.Ș., ce dobândise calitatea de învinuit în Dosarul nr. 5679/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș. în data de 26 martie 2011 organele de cercetare penală, sub coordonarea martorului C.M.L. - procuror șef adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, au procedat la efectuarea unui flagrant, în municipiul Bistrița, în continuarea actelor premergătoare a procedurii de urmărire penală declanșate în 22 martie 2011 împotriva numitului D.Ș.. în dosarul menționat al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, D.Ș. avea declanșată împotriva sa urmărirea penală, suspicionat fiind că s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de disp. art. 2961 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 33 lit. b) C. pen. Din municipiul Bistrița, realizându-se în cauză flagrantul, despre care se face vorbire, numitul D.Ș. a fost condus sub escorta organelor judiciare și cu autoturismul pe care acesta îl conducea, la domiciliul său situat în municipiul T. M., unde s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare, (finalizată în jurul orelor 19,00 din data de 26 martie 2011). De menționat că, drumul de întoarcere de la Bistrița la T. M. martorul D.Ș., așa cum s-a mai arătat, l-a efectuat sub escortă, cu autoturismul său, de culoare argintie. Când s-a terminat procedura percheziției domiciliare, la adresa anterior menționată, martorul L.M.T. a încunoștințat-o pe denunțătoare de faptul că, soțul său, urmează să fie dus la sediul poliției; că, pentru derularea, în continuare, a procedurilor declanșate, împotriva sa, are dreptul la un apărător și că dacă nu are un apărător ales, i se va desemna unul din oficiu. în acest context martora D.R. a comunicat, ofițerului de poliție L.M.T. că va contacta o persoană, în vederea angajării unui apărător ales pentru soțul său, urmând să-l încunoștiințeze pe acest ofițer, aproximativ în 10 minute, de rezultatul acestui demers al său. Denuntătoarea D.R. își apelează telefonic vărul, cu care se consultă în problema contactării unui avocat, pentru reprezentarea intereselor soțului său (D.Ș.), numitul M.A., (vărul denunțătoarei) indicându-l pe inculpat și dându-i numărul de telefon al lui H.G. Contactându-I, prin telefon, pe inculpat, denuntătoarea a stabilit legătura cu acesta, căruia i-a prezentat aspectele legate de obținerea numărului său de telefon și de problemele ridicate de situația soțului său, în dosarul în care acesta era cercetat, de organele de urmărire penală. Din aceste informații comunicate de către denunțătoare, inculpatul a concluzionat că este în măsură să asigure asistența juridică, ce-i era solicitată și, întrebat fiind, cât este onorariul său pentru a asigura asistența juridică martorului D.Ș., acesta a comunicat că onorariul său este de 500 lei, pentru că familia D. îi fusese „recomandată" de o cunoștință.

Faptul că între denunțătoare și inculpat s-a încheiat un contract de asistență juridică, rezultă nu doar din modalitatea în care, între aceștia, s-a desfășurat prima convorbire telefonică, dar și din împrejurarea că, prezentându-se la sediul Poliției municipiului Tg. Mureș, pentru a asigura apărarea, calificată, a numitului D.Ș., inculpatul a depus delegație avocațială. Această delegație, aflată în copie la fila 8 din dosarul de urmărire penală al D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, atesta faptul că, între inculpat și denunțătoare, se perfectase deja contractul de asistență juridică, inculpatul încasând deja un onorariu, în cuantum de 500 lei. Participând la audierea învinuitului D.Ș. de către subinspectorul L.M.T., la sediul I.P.J. Mureș, situat în municipiul Tg. Mureș, inculpatul a manifestat minime diligente specifice profesiei, ce o exercita, abia spre sfârșitul audierii clientului său, acesta înțelegând să conteste verbal măsura asigurătorie dispusă în cauză și care viza autoturismul, indisponibilizat, al familiei D.

Inițiindu-se un dialog, pe această temă (a indisponibilizării autoturismului aparținând fam.D.) între inculpat și ofițerul anchetator, inculpatul a aflat nu doar funcția procurorului ce coordona, supraveghea urmărirea penală, desfășurată în Dosarul nr. 5679/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, dar și numele acestuia (prim procuror adj. M.C.). Până la acest moment - al discuției directe dintre inculpatul H.G. și martorul - ofițer de poliție L.M.T., acesta nu cunoștea cine este procurorul ce supraveghea activitatea echipei judiciare, în Dosarul nr. 5679/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș; el manifestând o atitudine, echivocă, la momentul la care martorul l-a întrebat dacă o cunoaște pe d-na procuror. După ce învinuitului D.Ș. (martor în prezenta cauză) i s-a adus la cunoștință faptul că va fi reținut și, că a doua zi, va fi prezentat procurorului, inculpatul H.G. a început să aibă reprezentarea viitoare a „activității,, sale față de noul său client. La ieșirea din sediul poliției, inculpatul, după ce a remis denunțătoarei, cele două telefoane mobile ale soțului său, i-a spus acesteia că, el, a fost reținut pentru 24 de ore, că a doua zi va fi prezentat procurorului, dar că va trebui să aibă asupra ei, a doua zi când se vor întâlni, în fața sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, suma de minim 2.000 lei, pentru că problema soțului ei e groasă. Cum denunțătoarea, pentru a-i achita inculpatului onorariul de 500 lei, își amanetase, în acea seară, niște bijuterii, la auzul noii sume de 2.000 lei, a început să-i ceară explicații avocatului H., care marșând, pe lipsa de cunoștințe juridice a denunțătoarei, i-a spus că procurorul este cel care, dacă nu-i convine, ceva, în dosarul soțului ei, va putea dispune privarea de libertate a acestuia, pentru încă 29 de zile. Este al doilea moment, în conduita infracțională, manifest manifestată, de inculpat, în care, din punct de vedere subiectiv, acesta se situează în sfera ilicitului penal reglementat de disp.art. 215 alin. (1), (3) C. pen., (primul moment consumându-se cu prilejul discuției avute de acesta cu martorul L.M.T.). Deși inculpatul nu eliberase denunțătoarei D.R.M. vreo chitanță pentru primii 500 de lei, încasați de la aceasta cu titlu de onorariu, el a realizat, din momentul, ulterior, primirii acestor bani, că poate obține de la aceasta sume mai mari de bani. Inculpatul a acceptat să asigure asistența juridică pentru soțul denunțătoarei, într-o zi de sâmbătă contra unui onorariu de 500 lei, onorariu ce nu a fost contestat sub nicio formă de denunțătoare. Văzând acest lucru - credulitatea denunțătoarei -inculpatul a decis să meargă în direcția obținerii unui folos material injust, mai mare pentru sine și, deși știa că nu procurorul este magistratul competent (din punct de vedere material) să dispună arestarea preventivă, a învinuitului, în noaptea de 26 martie 2011, el a transmis denunțătoarei că tre