ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2014

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 496 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6785/30/2010 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul U.C., , la o pedeapsa de:

- 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 292 C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsa de:

- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsa de:

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat ca prezentele infracțiuni, consumate în martie 2009, sunt concurente cu infracțiunile, concurente între ele, săvârșite în anul 2003, pentru comiterea cărora a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 963/14.042008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

A decontopit pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 963 din 14 aprilie 2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara și a repus-o în individualitatea lor 2 pedepse de câte 2 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., rap. la art. 35 C. pen. și art. 36 C. pen., a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei principate rezultante de 2 luni închisoare, precum și a pedepsei accesorii, aplicate prin sentința penală nr. 963 din 14 aprilie 2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de:

- 10 ani închisoare, în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată de la 28 aprilie 2010 la 27 octombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru actul material de înșelăciune reținut la punctul 1 din considerentele sentinței, în dauna părții civile B.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a obligat inculpatul la despăgubiri civile, astfel:

- către SC H. SRL - 16.302,13 RON;

- SC A. SP SRL - 51.880 RON;

- SC S.I. SRL - 33.461,61 RON;

- SC V. SRL - 109.273 RON, plus penalități de 0,25 %/zi de întârziere, de la data scadentei plății, până la recuperarea integrală a prejudiciului, dar nu mai mult decât debitul datorat;

- SC T&O P. SRL - 51.306,85 RON;

- SC B.P. SRL (fosta C.C.) - 37.419,14 RON;

- SC Q.A.B. SA - 25.863,94 RON;

- SC R.U.P. SRL - 14.749,42 RON, plus penalități de 0,25 %/zi de întârziere, de la data scadenței plății, până la recuperarea integrală a prejudiciului, dar nu mai mult decât debitul datorat;

- SC M. SRL - 21.097,50 RON;

- SC T.T.K. - 151.300 RON;

- SC G.H.K.- 251.058,90 RON;

- SC V.K.- 498.045 RON;

- SC An. SRL - 53.764,54 RON;

- SC Ag. SRL - 52.168,21 RON;

- SC T. SRL - 90.089,23 RON;

- SC S.Im. SRL - 155.762,8 RON;

- SC R. SRL - 237.878,03 RON;

- SC Ax. SRL - 320.306,11 RON;

- SC A.P.I. SRL - 59.900 RON;

- SC A.R. SRL - 237.872 RON; a respins în rest cererea privind acordarea sumei de 182.706 RON - daune morale, ca neîntemeiată;

- SC E.A.M. SRL - 76.283,76 RON, plus 6.400 RON cheltuieli de executare; a respins în rest cererea privind acordarea sumei de 50.000 RON-daune morale, ca neîntemeiată;

- SC A.F. SRL - 130.695,71 RON;

- SC T.D.G.P. SRL - 39.427,49 RON;

- Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Timiș - 32.837 RON, plus dobânda legală calculată la această sumă, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, menționat în actul de control și până la data stingerii sumei datorate inclusiv; a respins în rest pretențiile solicitate.

A constatat că părțile responsabile civilmente SC B.A. SRL, SC A.Fl. SRL, SC N.C. SRL și SC V.R. SRL nu au capacitate procesuală, fiind în prezent radiate.

A luat act că părțile civile SC C. SA, SC B.I. SRL și Va.K. sunt în prezent radiate.

A luat act ca SC B.C. SRL a renunțat la pretențiile civile formulate.

A respins cererile părților civile de obligare a inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în prezent radiate.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.700 RON, obținuți din săvârșirea infracțiunii, sumă cu care partea civilă SC B.C. SRL a renunțat să se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 39.968,87 RON, obținuți din săvârșirea infracțiunii, suma cu care partea civilă SC C. SA s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată, a sumei de 281.970,09 RON, obținuți din săvârșirea infracțiunii, suma cu care partea civilă SC B.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată, precum și a sumei de 624.104,40 euro sau echivalentul în RON la data plății efective obținuți din săvârșirea infracțiunii, suma cu care partea civilă Va.K. s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Timișoara, Calea D., aparținând inculpatului, dispusă prin ordonanța din 11 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Timișoara.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența cu diferența față de prejudiciul total, plus dobânda și penalitățile aferente.

În baza art. 348 C. proc. pen. și art. 445 C. proc. pen., a dispus anularea parțială a cărții de identitate seria TM nr. CC, eliberată pe numele inculpatului de Consiliului local Timișoara - Direcția de evidență a persoanelor - Serviciul de evidență a persoanelor, la data de 12 mai 2008, doar în ceea ce privește rubrica „domiciliu”, precum și anularea parțială a cererii formulate de către inculpat pentru eliberarea actului de identitate la rubrica „domiciliul actual”, ambele falsificate. A respins, în rest, cererea parchetului de anulare a următoarelor înscrisuri:

- bilet la ordin în sumă de 60000 RON, emis la 07 februarie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 09 octombrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 13 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 75000 RON, emis la 07 octombrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 15 octombrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 11 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 14 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 18 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 20 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 17 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 21 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 50000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 24 noiembrie 2008;

- CEC seria BM nr. xx, în sumă de 155762,08 RON emis de SC V.R. SRL la data de 15 ianuarie 2009;

- CEC seria BG nr. zz, în sumă de 26000 RON emis de SC B.A. SRL la data de 15 iulie 2005;

- CEC seria BM nr. kk, în sumă de 18647,30 RON emis de SC B.A. SRL la data de 17 noiembrie 2006;

- bilet la ordin în sumă de 23502,50 RON, emis la 05 ianuarie 2007 de SC N.C. SRL, scadent la 09 ianuarie 2007;

- bilet la ordin în sumă de 60000 RON, emis la 12 februarie 2007 de SC N.C. SRL, scadent la 31 iulie 2007;

- bilet la ordin în alb semnat și ștampilat de SC A.Fl. SRL;

- CEC seria BG nr. bb, în sumă de 30749,42 RON emis de SC N.C. SRL la data de 30 ianuarie 2007;

- bilet la ordin în sumă de 28766,54 RON, emis la 26 aprilie 2007 de SC B.A. SRL, scadent la 26 aprilie 2007;

- CEC seria BG nr. ss, în sumă de 21097,50 RON emis de SC N.C. SRL la data de 01 martie 2007;

- CEC seria BM nr. ww, în sumă de 51306,85 RON emis de SC B.A. SRL la data de 10 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În perioada 2001-2009, inculpatul U.C. a deținut, printre altele, societățile B.A. (2001-2006), A.Fl. (2004-2007), N.C. (2004-2011) și V.R. (2007-2008), în cadrul cărora a deținut calitatea de asociat și administrator, în mod succesiv sau concomitent și prin intermediul cărora a acționat cu privire la părțile din prezentul dosar.

Cu privire la modul concret în care a acționat inculpatul, instanța de fond a reținut:

În cursul anilor 2004 - 2005, în calitate de administrator al SC T.B. SRL Timișoara, specializată în transporturi auto, partea vătămată B.M. a efectuat transporturi în favoarea SC B.A. SRL administrată de inculpatul U.C.

În acest context, inculpatul i-a solicitat numitului B.M. să îl împrumute cu suma de 12.000 euro.

Acesta a fost de acord și i-a dat suma cerută la data de 28 aprilie 2005, urmând ca împrumutul să-i fie restituit la data de 28 mai 2005.

La scurt timp după acordarea împrumutului, la cererea părții vătămate, inculpatul a întocmit personal un înscris denumit „declarație”, prin care a recunoscut că a primit suma de 12.000 euro și s-a obligat să o restituie „în solidar cu apartamentul” la data de 28 mai 2005.

După trecerea termenului scadent, ca urmare insistențelor părții vătămate de a i se restitui banii, inculpatul a cerut un termen de grație și i-a dat cu titlu de garanție, în păstrare, un microbuz marca M.

După aproximativ două luni, inculpatul l-a rugat pe B.M. să-i restituie microbuzul pe motiv că intenționa să îl doteze cu o instalație frig lăsându-i în schimb, în posesie, tot cu titlu de garanție, autoturismul marca M., despre care i-a spus că l-a achiziționat în sistem leasing.

La data de 16 mai 2006 autoturismul a fost ridicat de firma de leasing de la care fusese achiziționată de inculpat fără însă ca suma de bani să-i fie restituită părții vătămate.

Din acest moment, inculpatul nu a mai răspuns la telefon, partea vătămată reușind să-l găsească abia în luna aprilie 2008, când acesta i-a promis că va face rost de banii necesari și că avea să-și onoreze obligația.

Cu ocazia audierii din data de 18 mai 2010, B.M. a declarat că nu a făcut plângere de la bun început împotriva lui U.C. deoarece a crezut că neavând un act notarial nu avea nicio șansă precum și datorită faptului că a auzit între timp că inculpatul i-a înșelat și pe alții.

Partea vătămată s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 12.000 euro, însă cu ocazia audierii după declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, a declarat că nu mai are niciun fel de pretenții.

În fața instanței de judecată, partea vătămată a arătat că l-a iertat pe inculpat de datorie și a apreciat că motivul nerestituirii sumei datorate îl constituie problemele cu afacerile ale inculpatului și nu intenția acestuia de a-l înșela.

Inculpatul a adăugat arătând că în realitate a fost vorba de un împrumut personal de 3000 euro și 2800 dolari, iar diferența până la 12000 euro a constituit-o dobânda. Din totalul sumei datorate, a achitat 6300 euro.

I. Fapte comise prin SC B.A. SRL

1.Fapta comisă în dauna SC H. SRL Timișoara

Prin plângerea adresată la data de 28 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara unde a fost înregistrată sub nr. 10.026/P/2005, SC H. SRL, prin reprezentantul legal S.C., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

În fapt, partea vătămată învedera că, după ce în data de 15 iulie 2005 SC B.A. SRL, administrată de inculpatul U.C., i-a remis fila CEC seria BG nr. zz în vederea plății sumei de 26.000 RON, în data de 27 iulie 2005 în momentul depunerii filei CEC pentru încasare, acea filă CEC a fost respinsă cu mențiunea „lipsă total disponibil”.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 10.026/P/2005 din data de 29 septembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de U.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluție care a fost inițial menținută prin Rezoluția Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1619/II/2/2006 din data de 11 decembrie 2006.

Plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 1619/II/2/2006 din data de 11 decembrie 2006 a fost respinsă inițial prin sentința penală nr. 544 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 13 martie 2007 în Dosarul nr. 235/325/2007, pentru ca ulterior prin decizia Tribunalului Timiș nr. 860/R din data de 24 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 235/325/2007 să fie admis recursul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara nr. 544 din data de 13 martie 2007, dispunându-se prin dispozitivul deciziei începerea urmăririi penale față de U.C.

Din verificările efectuate ulterior, a rezultat că în perioada 2004 - 2005, între SC B.A. SRL, administrată de inculpatul U.C. și SC H. SRL Timișoara, administrată de martorul D.C., s-au derulat afaceri constând din vânzarea-cumpărarea de bere, volumul tranzacțiilor ridicându-se la suma de aproximativ 12.000.000.000 ROL.

La data de 15 iulie 2005, inculpatul a emis fila CEC seria BG nr. zz pe care a completat-o integral cu mâna lui, a semnat-o și a ștampilat-o după care a înmânat-o martorului D.C. pentru a o introduce la plată, în vederea încasării sumei de 26.000 RON, reprezentând contravaloarea unei tranșe de marfă achiziționată.

Fiind introdusă spre decontare la Banca B. Group Societe Generale - Sucursala Timișoara, fila CEC a fost refuzată la plată la data de 27 iulie 2005 pe motivul lipsei totale a disponibilului din cont, al faptului că clientul se afla în interdicție bancară, precum și al faptului că respectivul instrument de plată fusese anulat.

Din actele dosarului rezultă că SC B.A. SRL a intrat în interdicție de plată la data de 05 iulie 2005, iar extrasele de cont ale societății furnizate de unitatea bancară menționată atestă că la data respectivă inculpatul U.C. a alimentat contul cu suma de 550 RON după care a efectuat o plată către SC O. SRL în sumă de 836,07 RON, astfel că soldul final a fost de 5,74 RON.

În concluzie, inculpatul, care a efectuat operațiuni minore în contul respectiv, în perioada anterioară datei menționate, cunoștea exact atunci când a emis fila CEC că aceasta era și urma să rămână fără acoperire, precum și că societatea pe care o administra se afla în stare de interdicție bancară, ca urmare refuzului de plată a filei CEC seria BG nr. dd, emisă în favoarea SC P.B. SRL pentru suma de 60.103,08 RON.

Urmare discuțiilor care au avut loc ulterior refuzului la plata al filei CEC, inculpatul a mai plătit creditoarei prin foi de vărsământ și în numerar diferite sume de bani, rămânând în final neachitată suma de 16.302,13 RON.

Cu ocazia audierii sale, martorul D.C. a declarat că inculpatul i-a înmânat fila CEC ca instrument de plată și nicidecum cu titlu de garanție, precizând că deja la momentul respectiv începuseră să circule zvonuri printre oamenii de afaceri că U.C. nu își mai onora obligațiile de plată decurgând din afacerile derulate, astfel că asupra lui plana suspiciunea că devenise „țipar”.

Același martor a mai declarat că urmare acestor zvonuri, angajații săi refuzau să-i livreze marfă sus-numitului, fără dispoziția sa, iar el dădea astfel de dispoziții doar cu condiția ca inculpatul să completeze integral în fața sa filele CEC aferente livrărilor de marfă, ceea ce s-a întâmplat și în cazul de față.

SC H. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.302,13 RON.

Audiat fiind, inculpatul a arătat că a desfășurat relații comerciale cu aceasta parte civilă în perioada 2004-2005, când a deținut calitatea de administrator și director general la SC B.A., însă nu exista nicio datorie față de H., fiind anulate toate obligațiile de plată ce au decurs din afacerile derulate. Despre fila CEC de 26000 RON a arătat că a fost lăsată la începutul anului 2005 cu titlu de garanție și nu ca instrument de plată, iar ultima factură emisă de H. este datată 12 mai 2005, în valoare de 1238 RON.

Prin procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 12 martie 2007, organele de poliție din cadrul I.P.J. Timiș s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către U.C. în calitatea de administrator al SC B.A. SRL de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., constând în aceea că acesta a emis către SC T&O P. SRL o filă CEC, deși se afla în interdicție bancară, sesizarea fiind înregistrată ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 4503/P/2007.

Din verificările efectuate ulterior, a rezultat că la începutul lunii septembrie 2006, inculpatul U.C. l-a contactat telefonic pe martorul B.T.M., directorul pentru vânzări al SC T&O P. SRL Hunedoara, spunându-i că este administratorul SC B.A. SRL Timișoara și că dorește să achiziționeze aproximativ 28 paleți de ulei comestibil, cantitate care încăpea într-un autocamion tip TIR.

Totodată, inculpatul U.C. a afirmat că furnizează semințe de floarea soarelui producătorilor de ulei comestibil, dând de înțeles că era dispus la o colaborare în acest sens.

Pe baza negocierii care a avut loc, la data de 08 septembrie 2006, societatea hunedoreană a livrat ulei comestibil în valoare de 63.184,60 RON, conform facturii fiscale din 08 septembrie 2006, urmând ca plata să se facă la 14 zile de la livrare.

Cu această ocazie, conducătorul auto G.A. i-a înmânat martorului B.T.M. din partea inculpatului U.C., conform înțelegerii, cu titlu de garanție, fila CEC seria BM nr. ww, completată la rubricile „emisă” și „cont”, semnată și ștampilată de U.C.

La datele de 19 și 24 octombrie 2006, datoria a fost achitată în întregime cu ordin de plată după cum rezultă din extrasele de cont puse la dispoziție de SC T&O P. SRL Hunedoara.

La data de 19 octombrie 2006, în urma discuției telefonice avută cu inculpatul U.C., martorul B.T.M. a livrat delegatului SC A.B. SRL, B.I., ulei comestibil în valoare de 51.306,85 RON, conform facturii fiscale nr. FF, urmând ca plata să se facă la 14 zile de la livrare, cu ordin de plată.

Deoarece inculpatul nu a achitat suma de bani datorată, invocând diferite motive timp de aproximativ 3 luni, martorul B.T.M., a completat fila CEC lăsată cu titlu de garanție, cu suma de 51.306,85 RON și a introdus-o la plată la R. Bank - Agenția Timișoara, care a refuzat-o pe motivele lipsei totale de disponibil și al faptului că respectivul instrument de plată fusese anulat, astfel că fusese emis fără autorizarea trasului, precum și al faptului că SC B.A. SRL intrase în interdicție bancară.

Acest din urmă aspect a fost confirmat și de adresa din 21 decembrie 2006 a R. Bank - Sucursala Timiș, care a comunicat faptul că în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007 SC B.A. SRL se afla în interdicție bancară.

Ulterior acestui moment, conform declarațiilor martorului B.T.M., inculpatul U.C. nu a mai putut fi găsit, motiv pentru care SC T&O P. SRL Hunedoara s-a constituit parte civilă cu suma de 51.306,85 RON.

În declarația dată, inculpatul a recunoscut datoria față de această parte civilă, însă a menționat că la data de 08 septembrie 2006, când s-a încheiat contractul și s-a emis în alb fila CEC, firma B.A. nu era în incidenta bancară. În același sens a fost și adresa Băncii Naționale a României din 13 august 2007 care atestă că perioada de interdicție bancară a societății a fost între 05 iulie 2005 - 28 iulie 2006 și 15 noiembrie 2006 - 12 ianuarie 2008.

Deși a existat inadvertențe între cele două adrese ale Băncii R. și ale Băncii Naționale a României cu privire la perioada de interdicție bancară a societății B.A., cert este ca la momentul introducerii ei la banca pentru decontare, la o dată ulterioară încheierii contractului, firma inculpatului se afla deja în interdicție bancară.

3.Fapta comisă în dauna SC C.C. SRL Timișoara

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 20 ianuarie 2007 și înregistrată cu nr. 10.204/P/2006, SC C.C. SRL, prin reprezentantul legal O.Ș., a solicitat efectuarea cercetărilor față de U.C. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că, în calitate de administrator al SC B.A. SRL Timișoara, inculpatul U.C. a achiziționat de la SC C.C. SRL Timișoara, ulei comestibil pe baza facturii din data de 26 octombrie 2006 - în valoare de 18.771,84 RON și pe baza facturii din data de 31 octombrie 2006 - în valoare de 18.647 RON, valoarea celor două facturi în cuantum de 37.048,14 RON urmând a fi plătită prin ordin de plată sau filă CEC.

Pentru a garanta achitarea contravalorii mărfii achiziționate, inculpatul a emis fila CEC seria BM nr. pp, pentru a fi depusă în caz de neplată la R. Bank - Agenția Timișoara.

Ca urmare a insistențelor reprezentanților societății furnizoare, la data de 13 noiembrie 2006, inculpatul U.C. a transmis prin fax un ordin de plată care atesta transferul sumei de 19.000 RON și care era avalizat de P. Bank.

Deoarece O.Ș. a verificat și a constatat că suma menționată în acel ordin de plată nu a intrat în contul SC C.C. SRL, s-au solicitat relații băncii plătitoare, ocazie cu care s-a constatat inexistența vreunui bilet la ordin depus de inculpatul U.C., potrivit susținerii acestuia.

În acest context, SC C.C. SRL a procedat la introducerea la plată a filei CEC menționate, ocazie cu care unitatea bancară a răspuns că, pe lângă lipsa disponibilului bănesc în cont, respectivul instrument de plată a fost emis fără autorizarea trasului, acea filă CEC fiind anulată.

Acea filă nu fusese eliberată pentru SC B.A. SRL, ci pentru SC A.Fl. SRL, aspect ce a rezultat din adresa din 27 iulie 2007 a R. Bank - Sucursala Timiș, care a comunicat faptul că „fila CEC seria BM nr. pp a fost ridicată în data de 23 noiembrie 2004 de către U.C. pentru SC A.Fl. SRL, dar a fost emisă pentru SC B.A. SRL, motiv pentru care în data de 15 noiembrie 2006 a emis somația nr. xx către SC B.A. SRL prin care înștiința societatea că „a emis un CEC barat refuzat pe motiv că file CEC era anulată”, și i se punea în vedere că „se afla în interdicție bancară, fiindu-i interzis să emită CEC-uri și având obligația de a restitui fără întârziere tuturor băncilor formularele de cecuri”; în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007 SC B.A. SRL se afla în interdicție bancară.

Întrucât administratorul SC C.C. SRL a insistat ca inculpatul U.C. să achite datoria pe care SC B.A. SRL Timișoara o avea, la data de 17 noiembrie 2006, inculpatul U.C. a emis și fila CEC seria BM nr. kk, pentru suma de 18.647,50 RON, care, de asemenea, a fost refuzată la plată pe aceleași motive că și în primul caz: filă CEC anulată, firma fiind în interdicție bancară, iar CEC-ul a fost emis fără autorizarea trasului.

Cu ocazia audierii, inculpatul U.C. a recunoscut că a completat și semnat fila CEC seria BM nr. kk pe care a remis-o reprezentantului SC C.C. SRL, iar faptul că acea factură figura ca anulată s-a datorat faptului că după emiterea ei, SC B.A. SRL a intrat în CIP (Centrala Incidentelor de Plăți).

Această susținere a fost infirmată de adresa Băncii R. prin care s-a comunicat faptul că SC B.A. SRL s-a aflat în interdicție bancară în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007, deci la data emiterii ambelor file CEC, la 26, respectiv 31 octombrie 2006, firma era deja în interdicție bancară.

Pentru contravaloarea facturilor emise de SC C.C. SRL către SC B.A. SRL Timișoara și care nu au fost achitate, SC C.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 37.419,14 RON.

II. Fapte comise prin SC A.Fl. SRL

În prima decadă a lunii octombrie 2005, în calitate de administrator la SC A.Fl. SRL, inculpatul U.C., i-a contactat pe administratorii SC A. SRL Liebling, B.S.D. și S.P., negociind cumpărarea unei cantități de 80 tone floarea soarelui.

La data de 21 octombrie 2005, inculpatul asigurând că va plăti marfa în 10 zile de la livrare cu ordin de plată prin Sucursala Timișoara a Băncii B., martorii B.S.D. și S.P. i-au livrat 80 tone de floarea soarelui cu prețul de 0,65 RON+TVA/kg, în valoare de 61.880 RON, conform facturii fiscale din 21 octombrie 2005.

Cu ordinul de plată din 31 octombrie 2005, inculpatul a achitat doar suma de 10.000 RON din datorie, restul de 51.880 RON nefiind plătiți nici până în prezent motiv pentru care societatea păgubită se constituie parte civilă în cauză. Pentru diferența neachitată, inculpatul a oferit un tir de ulei, refuzat de martorul S.P., neavând ce face cu el și având nevoie de bani.

La momentul livrării mărfii, inculpatul a lăsat administratorului societății furnizoare un bilet la ordin necompletat, dar ștampilat și semnat cu titlu de garanție.

Martorul B.S.D. a declarat că nu s-a folosit de acest ordin de plată, deoarece ulterior a aflat că inculpatul U.C. era „tepar”.

După ce a răspuns la câteva apeluri telefonice, ocazie cu care i-a amăgit pe B.S.D. și S.P. că avea să plătească întreaga sumă datorată, inculpatul nu a mai putut fi găsit.

SC A. SRL Liebling a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 51.880 RON.

Inculpatul a recunoscut că a desfășurat relații comerciale cu această parte civilă în anul 2004, reluate în 2005, existând în realitatea debitul solicitat.

Prin plângerea înregistrată la data de 12 iulie 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 6069/P/2006, SC S.I. SRL a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Din cuprinsul plângerii și din cercetările efectuate a rezultat că la data de 26 octombrie 2005, în urma înțelegerii verbale dintre C.A., în calitate de administrator al SC S.I. SRL Liebling și inculpatul U.C. în calitate de administrator al SC A.Fl. SRL Timișoara, înțelegere realizată prin intermediul lui S.P., această din urmă societate a achiziționat de la cea dintâi, în aceiași zi, cantitatea de 43.260 kg floarea soarelui în valoare de 33.461,61 RON cu prețul de 0,65+TVA RON/kg, conform facturii seria TMVDM nr. GG, transportul fiind asigurat de beneficiar.

Anterior acestei date, C.A. a fost contactat de S.P., administrator al SC A. SRL care livrase cu câteva zile înainte către SC A.Fl. SRL alte cantități de cereale dintr-un depozit situat în localitatea Liebling, depozit în care se afla și cantitatea de floarea soarelui vândută de SC S.I. SRL către SC A.Fl. SRL, în cursul acelei discuții S.P. propunându-i lui C.A. să vândă către SC A.Fl. SRL cantitatea de cereale aflată în acel depozit.

După ridicarea cantității de 43.260 kg floarea soarelui, contrar angajamentelor făcute, inculpatul U.C. nu a achitat contravaloarea facturii seria TMVDM nr. GG, emisă pentru acea cantitate de floarea soarelui, deși a fost contactat telefonic în mai multe rânduri de către C.A. și i-a fost solicitat să achite contravaloarea acelei facturi. Martorul B.S.D. a arătat că a existat o intenție a inculpatului de a lăsa în contul datoriei o cantitate de ulei, însă, neavând ce face cu ea, a fost refuzată.

În cursul urmăririi penale, inculpatul U.C. a susținut că înțelegerea inițială avută cu administratorul SC S.I. SRL a fost ca în schimbul cantității de floarea soarelui achiziționată de la acesta, să îi livreze în schimb cantitatea de 10 tone de ulei, aspect ce nu a mai fost susținut de inculpatul U.C. în declarația din data de 28 aprilie 2010, cu acea ocazie acesta motivând faptul că nu a achitat contravaloarea facturii emise de SC S.I. SRL, întrucât SC A.Fl. SRL a intrat în stare de insolvență.

SC S.I. SRL a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu contravaloarea mărfii livrate și neachitate, respectiv cu suma de 33.461,61 RON.

Prin plângerea formulată la data de 25 iulie 2006 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 6330/P/2010, V.H. în calitate de administrator al SC V. SRL Tomnatic, județul Timiș, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că la data de 27 octombrie 2005, între SC A.Fl. SRL Timișoara, reprezentată de inculpatul U.C. și SC V. SRL Tomnatic, județul Timiș, reprezentată de cetățeanul german V.H. în calitate de administrator, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare din 27 octombrie 2005, având ca obiect livrarea unei cantități de 500 tone grâu pentru panificație, cantitate care, conform înțelegerii părților, urma să fie transportată de la vânzător cu mijloacele de transport ale cumpărătorului.

În baza acelui contract, SC V. SRL Tomnatic a livrat către SC A.Fl. SRL, în perioada 31 octombrie 2005 - 21 noiembrie 2005, cantitatea de 443.300 kg grâu, în valoare totală de 180.646,88 RON, conform facturilor fiscale din 31 octombrie 2005 (273.450 kg grâu cu prețul de 0,35 RON+TVA/kg în valoare de 113.891,93 RON), din 10 octombrie 2005 (103.000 kg grâu cu prețul de 0,35 RON+TVA/kg în valoare de 42.899,50 RON) și din 21 noiembrie 2005 (66.850 kg grâu cu prețul de 0,30 RON+TVA/kg, în valoare de 23.865,45 RON), recepția fiind făcută personal de inculpat.

Potrivit declarației martorei C.M. din data de 23 aprilie 2010, în perioada în care a fost încheiat acel contract de vânzare cumpărare prețul grâului era de 0,30-0,32 RON+TVA/kg, iar inculpatul U.C. „ne-a oferit suma de 0,35 RON+TVA/kg, în mod evident pentru a ne tenta, lucru de care ne-am dat seama după ce am fost înșelați”. în fața instanței, martora a precizat ca prețul oferit de inculpat a fost unul accesibil și nu unul peste cel oferit pe piață.

La ridicarea primei tranșe de grâu, în greutate de 273.450 kg, inculpatul a înmânat reprezentanților SC V. SRL, fila CEC seria BA, nr. C1, în alb, semnată și ștampilată, emisă de Banca T. - Sucursala Timișoara, afirmând că plățile aveau să se facă prin intermediul acestei bănci.

După cea de a doua livrare, în cantitate de 103.000 kg, administratorul V.H. și contabila C.M. i-au solicitat inculpatului să achite cel puțin suma de 113.891,93 RON, reprezentând contravaloarea primei livrări.

Urmare a solicitării ce i-a fost adresată și pentru a putea obține întreaga cantitate de grâu contractată, la data de 21 noiembrie 2005, inculpatul a trimis furnizoarei prin fax ordinul de plată nr. aa, pentru suma de 36.000 RON, sumă care a intrat în cont a doua zi în data de 22 noiembrie 2005, precum și ordinul de plată nr. bb pentru suma de 44.000 RON, asigurându-i totodată pe cei doi martori de totala sa bună-credință și seriozitate în derularea afacerii. În acest context, V.H. a livrat în aceiași zi, la cererea inculpatului U.C. încă 66.850 kg grâu.

Ulterior, însă, administratorul SC V. SRL a constatat că ordinul de plată nr. bb pentru suma de 44.000 RON nu a fost urmat de plata sumei menționate, fiind folosit de inculpat doar pentru inducerea în eroare a martorilor C.M. și V.H., acesta din urmă susținând atât în plângerea formulată cât și cu ocazia audierilor că a observat că ordinal de plată nr. bb era identic cu ordinal de plată nr. cc, deoarece ambele aveau ștampila aplicată în exact același loc. Despre acest aspect, inculpatul a motivat că banca a fost cea care a aplicat stampila, iar faptul că stampila aplicată este în același loc, este o simpla coincidență.

Pentru a evita sau întârzia momentul sesizării organelor de poliție și eventual pentru a putea invoca buna credință în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a mai plătit prin intermediul Băncii C.R. - Sucursala Timișoara, diferite sume de bani, în valoare totală de 71.381,91 RON, după cum a urmat:

- la data de 22 noiembrie 2005 a achitat suma de 36.000 RON;

- la data de 24 noiembie 2005 a achitat suma de 5.000 RON;

- la data de 25 noiembrie 2005 a achitat suma de 5.381 RON;

- la data de 28 noiembrie 2005 a achitat suma de 10.000 RON;

- la data de 30 noiembrie 2005 a achitat suma de 5.000 RON;

- la data de 19 decembrie 2005 a achitat suma de 4.000 RON;

- la data de 09 ianuarie 2006 a achitat suma de 3.000 RON;

- la data de 17 ianuarie 2006 a achitat suma de 3.000 RON.

După mai multe solicitări adresate de către V.H. inculpatului U.C. pentru a achita datoria pe care SC A.Fl. SRL o avea la SC V. SRL, cu ocazia ultimei întâlniri din data de 16 ianuarie 2006 V.H. i-a înmânat personal inculpatului U.C. adresa din 16 ianuarie 2006, care a primit-o pe bază de semnătură, adresă în care se făcea referire la gravele prejudicii aduse furnizoarei prin neplata grâului livrat, respectiv plata de penalizări pentru nerambursarea TVA–lui aferent, pierderea primei de 400 RON/kg, în sumă de 177.000.000 RON, imposibilitatea plății unor datorii, inclusiv a arenzii către proprietarii de teren precum și imposibilitatea accesării programului bancar „F.”, precum și faptul că la data de 31 decembrie 2005 suma care rămăsese de achitat de către SC A.Fl. SRL către SC V. SRL era de 18.534,87 RON (sumă care includea și penalitățile în sumă de 288,18 RON/zi, respectiv un procent de 25% pentru fiecare zi de întârziere). În aceeași adresa anterior menționată, primită de inculpatul U.C. în data de 16 ianuarie 2006, se făcea mențiunea că reprezentanții SC V. SRL aveau cunoștință de faptul că “întrucât beneficiarul final al grâului, V.P. v-a achitat la două zile contravaloarea grâului achiziționat de la noi, denotă că banii care ne-au cuvenit i-ați folosit în alte scopuri și pe deasupra ne-ați înșelat cu o filă CEC fără acoperire și cu un fax cu ștampila Băncii T. falsificat”, precum și faptul că i-au adus la cunoștință inculpatului U.C. despre faptul că “nu vă putem contacta la nicio adresă și la niciun telefon”.

Lipsa sediului a fost constatată cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de V.H. când a încercat să îl contacteze, motiv pentru care, potrivit declarației martorului V.H., acesta a sesizat Oficiul Registrului Comerțului despre faptul că SC A.Fl. SRL nu își avea sediul la adresa indicată în actele constitutive.

În ceea ce privește mențiunea existentă în adresa SC V. SRL din 16 ianuarie 2006 primită de către inculpatul U.C. potrivit căreia „V.P. v-a achitat la două zile contravaloarea grâului achiziționat de la noi”, aceasta este susținută de documentele trimise de SC Ș.S. SA (fostă SC V.P. SA - conform explicațiilor existente în acea adresă) cu adresa din 27 mai 2010, din care rezultă că în perioada 31 octombrie 2005 - 22 noiembrie 2005 SC Ș.S. SA a achiziționat de la SC V.R. SRL cantitatea de 634.640 kg, iar această din urmă societate a încasat de la SC Ș.S. SA în perioada 31 octombrie 2005 - 22 octombrie 2005 suma totală de 293.774,42 RON.

Faptul că grâul achiziționat de SC V.R. SRL de la SC V. SRL a fost transportat din localitatea Tomnatic în localitatea Râmnicu Vâlcea la SC V.P. SA (societate care și-a schimbat denumirea în anul 2007, iar în prezent se numește SC Ș.S. SA) este confirmat și de declarația din data de 13 mai 2010 a martorului R.I., care a susținut că a transportat inițial grâul cu o basculantă cu capacitatea de 24 de tone aparținând SC CL. SRL Cărpiniș (R.I. fiind asociat în acel moment la această societate comercială), iar ulterior cu două basculante aparținând SC R.T. SRL (al cărui asociat unic a fost R.I. după cesionarea părților sociale pe care le-a deținut la SC CL. SRL), până la SC V.P. SRL.

În fața instanței de judecată, martorul V.H. a afirmat că nu crede că inculpatul a avut intenția de a-l înșela și că inculpatul a intrat într-un cerc vicios al datoriilor de care nu mai putea scăpa. Cu privire la fila CEC remisă de inculpat, martorul a arătat că, contabila sa, martora C.M. s-a prezentat la Banca T. care i-a comunicat că nu exista disponibil în cont, drept pentru care s-a întors de la bancă cu originalul, pe fila CEC neexistând mențiunea privind refuzul de plată al băncii.

Cu privire la această relație comercială, inculpatul a arătat că prețul contractului a fost stabilit de comun acord de A.Fl. și V., pe de o parte și A.Fl. și V.P., pe de altă parte. Despre banii încasați de la S.I., A.Fl. a achitat unele din datoriile mai vechi pe care le avea față de alți comercianți.

Inculpatul U.C. a susținut cu privire la ordinul de plată din data de 22 noiembrie 2005 pentru suma de 44.000 RON, că ulterior emiterii urmau să intre în acel cont diferite sume de bani, lucru care ulterior nu s-a întâmplat, astfel că ulterior acel bilet a fost anulat, aspect care nu este real, deoarece un bilet la ordin nu poate fi anulat datorită lipsei numerarului ci, în lipsa numerarului, operațiunea respectivă nu se efectuează.

Prin adresa din 09 iulie 2010 SC V. SRL a menționat că până la data de 09 iulie 2010 valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 555.649 RON, din care suma de 109.273 RON a reprezentat diferența de preț neachitată, iar suma de 446.376 RON, a reprezentat penalități calculate conform clauzelor contractuale. Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma totală menționată.

4.Fapta comisă în dauna SC C. SA Beregsău Mare

Prin plângerea formulată la data de 23 mai 2006 și înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub. nr. 4756/P/20006, T.I., în calitate de director general al SC C. SA Beregsău Mare, jud. Timiș, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că în data de 23 februarie 2006, inculpatul U.C., după ce l-a contactat telefonic pe martorul T.I., s-a deplasat personal la sediul SC C. SA din comuna Beregsău Mare, jud. Timiș, unde a negociat și încheiat în calitate de administrator al SC A.Fl. SRL Timișoara, contractul de vânzare cumpărare din 23 februarie 2006, contract prin care cu SC C. SA vindea către SC A.Fl. SRL, cantitatea de 120.000 kg grâu pentru panificație cu prețul de 0,35+TVA RON/kg (preț situat peste prețul pieței din acel moment), suma pe care urma să o achite cumpărătorul în termen de 15 zile (respectiv în data de 10 martie 2006) fiind de 49.980 RON.

Inculpatul a garantat plata sumei anterior menționate cu fila CEC seria BM nr. C2, scadentă la 10 martie 2006, pe care a completat-o în întregime, a semnat-o și a ștampilat-o personal.

În aceeași zi în care a fost încheiat contractul și în ziua de 24 februarie 2006, U.C. a încărcat în mai multe camioane cantitatea de 111.810 kg grâu, în valoare totală de 46.568,87 RON, conform facturii fiscale din 27 februarie 2006 și avizelor de însoțire a mărfii nr. A1 din 23 februarie 2006; A2 din 23 februarie 2006; A3 din 24 februarie 2006 și A4 din 24 februarie 2006. Diferența dintre contract și cantitatea livrată de SC C. SA către SC A.Fl. SRL s-a datorat faptului că mijloacele de transport puse la dispoziție de inculpat nu au putut fi încărcate cu cantitatea de cereale prevăzută în contractul încheiat, urmând ca acea diferență să fie încărcată, potrivit înțelegerii dintre cei doi, într-un alt mijloc de transport ce urma să fie trimis ulterior de inculpat.

Martorul T.I. a susținut faptul că după semnarea contractului inculpatul U.C. „a trimis în aceeași zi primele mașini la încărcare, aspect ce denotă că acesta era pregătit dinainte pentru a încărca grâul ce dorea să îl achiziționeze, împrejurare care mi-a dat puțin de gândit, însă am acceptat încheierea contractului și livrarea bazat pe lejeritatea cu care aceasta a emis fila CEC cu care urma să achite contravaloarea grâului”.

Martorul A.N., angajat în anul 2006 la SC Au. SA, a confirmat cu ocazia audierii, că la solicitarea șefului acestuia S.C., s-a deplasat împreună cu colegul său D.I. (care nu a putut fi audiat) și a efectuat transporturile aferente avizelor anterior menționate, grâul fiind transportat de către el în județul Vâlcea la sediul SC V.P. SRL, iar de către colegul său D.I. într-o altă locație pe care martorul nu a putut să o precizeze deoarece nu o cunoștea.

Deși inițial inculpatul a garantat că va achita grâul achiziționat într-o săptămână de la livrare, inculpatul U.C. a plătit ca reprezentat al SC A.Fl. SRL suma de 6.600 RON, sumă ce a depus-o în contul având IBAN RO-xxx deschis la Banca Ț. din Timișoara pe numele SC C. SA Beregsău Mare abia la data de 10 martie 2006, ca urmare insistențelor martorului T.I., și după ce martora T.Iu. a fost contactată de inculpatul U.C. care i-a solicitat să nu introducă fila CEC în circuitul bancar. Ulterior atât martorul T.I. cât și T.Iu. au încercat să îl contacteze pe inculpatul U.C. însă nu au reușit deoarece acesta nu a mai răspuns la telefon, iar la sediul indicat nu au găsit nicio persoană.

Contabilul șef, T.Iu. și contabilul M.V., ambii angajați ai SC C. SA Beregsău Mare, au declarat că inculpatul s-a prezentat ca un om de afaceri prosper, dând nenumărate garanții de seriozitate și bună credință, astfel că a reușit să determine încheierea contractului și mai ales, livrarea grâului fără nicio garanție reală de plată. În fața instanței, martorul T.I. a precizat că inculpatul a fost un cumpărător ca oricare altul, însă nu prețul oferit de inculpat a fost factorul determinant pentru a încheia afacerea.

Ca urmare a neachitării contravalorii grâului achiziționat, după scadență, respectiv în data de 15 martie 2006, fila CEC seria BM nr. C3 a fost introdusă la plată la R. Bank - Agenția Timișoara, ocazie cu care a fost refuzată pe motivele menționate pe refuz fiind lipsa disponibilului necesar în contul debitoarei, al existenței unei interdicții bancare, al faptului că CEC-ul fusese retras din circulație, precum și al existenței unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra acelui instrument de plată.

Potrivit raportului întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, din extrasul de cont transmis de R. Bank, a rezultat că în tot cursul lunii martie 2006 SC A.Fl. SRL nu a avut disponibil în cont, contul fiind în roșu, în sumă de „- 35,73 RON”, sumă ce a reprezentat comisionul de administrare al contului care nu a fost recuperat de bancă, aspect din care rezultă indubitabil că în momentul emiterii filei CEC inculpatul nu avea disponibilul necesar în cont pentru a acoperi valoarea acelei file CEC și faptul că prin acel cont inculpatul nu a desfășurat operațiuni menite a alimenta contul în vederea acoperirii filei CEC emise.

Mai mult, după cum a rezultat din extrasul contului având IBAN RO-zzz deschis la R. Bank - Sucursala Timiș pe numele SC A.Fl. SRL, această firmă nu a desfășurat prin acel cont niciun fel de operațiuni din data de 02 august 2005, aspect din care a rezultat că SC A.Fl. SRL nu a mai folosit acel cont, astfel că indiferent de momentul în care a fost emisă fila CEC (fie în data de 23 februarie 2006, fie în data de 10 martie 2006), în acel cont nu a existat disponibilul necesar și nici nu exista posibilitatea de alimentare a acelui cont, dat fiind că era neutilizat.

Cu privire la data emiterii, deși T.I. a susținut că fila CEC seria BM nr. C3 i-a fost înmânată de inculpatul U.C. în data de 23 februarie 2006 cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare din 23 februarie 2006, pe fila CEC figurează ca dată a emiterii 10 martie 2006, aspect irelevant, deoarece la niciuna din acele date firma nu avea disponibilul necesar.

Fiind audiat, inculpatul U.C. a susținut că, deoarece factura i-a fost trimisă prin poștă, „nu îmi însușesc faptul că pe ea este menționat că plata se face cu fila CEC”, iar cu privire la neplata acelei facturi U.C. a menționat că nu a achitat acea factură întrucât acea cantitate de floarea soarelui a fost vândută la diverși clienți de la care a încasat sume mici de bani, astfel că nu a avut posibilitatea de a achita contravaloarea facturii din 27 februarie 2006.

Ulterior, inculpatul U.C. a oferit o altă motivare cu privire la neachitarea facturii anterior menționate, susținând că suma de 6.000 RON a achitat-o din banii săi personali, iar restul sumei nu a mai putut să o achite deoarece alte societăți datorau diferite sume de bani la SC A.Fl. SRL, motiv pentru care societatea a intrat în incapacitate de a achita sumele restante datorate atât către SC C. SA Beregsău Mare, cât și către SC V. SRL și către SC S.I. SRL.

Aceste apărări nu au fost însă pertinente, deoarece, cu privire la fila CEC introdusă în plată de SC C. SA Beregsău Mare, acea filă nu avea cum să ajungă în posesia reprezentantului acestei firme dacă nu îi era remisă de inculpatul U.C., iar în ceea ce privește faptul că SC A.Fl. SRL nu a încasat sumele de bani datorate de alte firme, afirmațiile inculpatului U.C. au fost contrazise de rulajul contului având IBAN RO-kkk deschis pe numele SC A.Fl. SRL la Banca T. - Sucursala Timișoara.

Prejudiciul cauzat SC C. Beregsău SA s-a ridicat la suma de 39.968,87 RON, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză și pe care inculpatul U.C. o recunoaște.

În data de 24 iunie 2010, la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara s-a prezentat G.L.S. - împuternicit al SC A.F. SRL al cărei administrator este E.R., care a declarat că în data de 14 noiembrie 2005 societatea reprezentată de acesta a încheiat cu U.C. în calitate de administrator al SC A.F. SRL contractul din 14 noiembrie 2005 prin care se obliga să livreze acestei din urmă firme cantitatea de 700 tone grâu, 350 tone după semnarea contractului, iar restul după plata primei tranșe .

Prețul stabilit era de 0.35 RON/kg, valoarea totală a contractului fiind de 245.000 RON + TVA.

Grâul se afla depozitat într-un depozit situat în localitatea S.G. ce aparținea SC Te. SRL, cantitatea de 350 tone fiind livrată în perioada 15-21 noliembrie 2005 pe cheltuiala SC A.Fl. SRL fiind emise facturile din 15 noiembrie 2005 în valoare de 61.996,03 RON pentru cantitatea de 148.850 kg, din 16 noiembrie 2005 în valoare de 33.236,70 RON pentru cantitatea de 79.800 kg, din 17 noiembrie 2005 în valoare de 13.432,13 RON pentru cantitatea de 32.250 kg, din 18 noiembrie 2005 în valoare de 29.613,151 RON pentru cantitatea de 71.100 kg și din 21 noiembrie 2005 în valoare de 5.914,30 RON pentru cantitatea de 14.200 kg.

Transportul a fost asigurat de inculpatul U.C., după cum rezultă din declarațiile martorilor C.S., B.P., C.N., N.V.