ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2014

Asupra cauzei de față,

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în Dosarul nr. 3070/63/2006*. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A. și T.I.C., pentru infracțiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 și pentru infr. prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.S.I.A. pentru infr. prev. de art. 328 C. pen.

În

baza disp. art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. b) C. pen., au fost condamnați aceeași inculpați la câte 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații M.V.C., C.G., C.F. și T.I.C., la câte 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților M.V.C., C.G., C.F. și T.I.C., urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis tuturor inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.I., M.O. și N.S.I.A., M.V.C., C.G. și R.C.V. a duratei reținerii și arestării preventive astfel: de la

18

aprilie

2006 la 25 septembrie 2006 pentru inculpatul M.I.; de la 18 aprilie 2006 la 19 iunie 2006 pentru inc. M.O., N.S.I.A.; de la 18 aprilie 2006 la 21 octombrie 2006 pentru inc. M.V.C., C.G. și R.C.V.

În

baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. și T.I.C.

S-a luat act că părțile vătămate L.A.M., B.M.D., I.I.J., D.A.C., C.L.D. și P.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost admise în parte acțiunile civile promovate de părțile civile C.I. și A.E.P. și obligați inculpații în solidar, la câte 5.000 RON despăgubiri civile pentru daune morale către fiecare dintre cele două părți civile.

A fost ridicat sechestrul asigurător asupra imobilelor aparținând inc. M.I., M.O., C.G. și C.F. A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin decizia penală nr. 67 din 16 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații M.I., M.O., M.V.C., R.C.V., C.G., C.F., N.S.I.A. și T.I.C. împotriva sentinței penale nr. 53 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3070/63/2008, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Dolj, cheltuielile judiciare - reprezentând onorariu apărător oficiu în sumă de 300 RON pentru fiecare apărător oficiu, către Baroul Dolj, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel Craiova au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3070/63/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpații: M.I. (fost R.C.M.); M.O.; M.V.C.; C.G.; C.F.; R.C.V.; N.S.I.A.; T.I.C. pentru infracțiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 și pentru infr. prev. de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.S.I.A. pentru infr. prev. de art. 328 C. pen.

În

baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare.

În

baza art. 13 allin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații M.V.C., C.G., C.F. și T.I.C., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților M.V.C., C.G., C.F. și T.I.C., respectiv aceea de 3 ani închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații M.I., M.O., R.C.V. și N.S.I.A., și de 3 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații M.V.C., C.G., C.F. și T.I.C., pe durata unui termen de încercare de 4 respectiv 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen., iar în baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul M.I. a fost arestat preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 25 septembrie 2006, inculpatele M.O. și N.S.I.A. au fost arestate preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 19 iunie 2006, iar inculpații M.V.C., C.G. și R.C.V. au fost arestați preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 21 octombrie 2006 și, conform dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. și T.I.C.

S-a luat act că părțile vătămate L.A.M., B.M.D., I.I.J., D.A.C., C.L.D. și P.A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal; s-au admis în parte acțiunile civile promovate în procesul penal de părțile vătămate C.I. și A.E.P. și au fost obligați inculpații, în solidar, către fiecare dintre cele două părți civile, la plata sumei de câte 5.000 RON despăgubiri civile pentru daune morale.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală în prezenta cauză.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de către 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezentând onorarii apărători oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova nr. 4D/P/2006, au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv inculpații M.V.C., C.G., R.C.V., M.I., M.O., N.S.I.A. și - cu dispunerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara - inculpatele T.I.C. și C.F., toți inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate; trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane; trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și proxenetism prev. de art. 329 C. pen., precum și cu privire la inculpata N.S.I.A. și sub aspectul infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen.

În

fapt, instanța de fond a constatat că după anul 1990, soții M.I. și M.O. au mers în Germania pentru a munci, ei fiind însoțiți de M.V.C. - fratele lui M.I., numiții C.G. și C.I. - care sunt frații lui M.O., precum și de C.F. - actualmente soția lui C.G.

Aceste aspecte au fost atestate întâmplător de martorul J.I.C., care locuiește în aceeași zonă cu cei menționați anterior. După anul 2002, martorul J.I.C. a declarat că a constatat că soții M. nu mai erau în țară, deoarece plecaseră în Italia, iar pe uliță se zvoneau „povești” referitoare la activitățile din Italia ale „M. și C.”.

După plecarea în Italia a soților M., precum și a persoanelor rude ale acestora, situația socio-economică s-a schimbat substanțial, stârnind nedumerirea vecinilor, dând naștere la unele „bârfe” cu privire la modul în care familiile M. și C. își cumpăraseră și schimbaseră case, mașini, dar și traiul zilnic.

Probatoriul administrat în cauză a confirmat fără echivoc faptul că familiile M. și C., precum și cei apropiați lor, au fost preocupați încă de la bun început să-și creeze în Italia o ședere legală, solicitând și obținând de la autoritățile italiene permis de ședere pentru muncă. Mai mult, unii din membrii celor două familii au înființat societăți cu profil agricol, ori s-au asociat cu cetățeni italieni la înființarea unor astfel de societăți agricole, creând autorităților italiene aparența unor activități cinstite, absolut necesare pentru prelungirea șederii în Italia și, totodată, oferind în mod nereal imaginea unor bani legal obținuți. Și activitățile agricole desfășurate în Italia, zona Andria, se efectuau tot cu cetățeni români care erau transportați în Italia de autoturismele familiilor M. ori C., sau ale persoanelor cunoscute de aceștia, uneori împreună cu tinere care însă nu lucrau în agricultură. Această activitate de transport a persoanelor care urmau să lucreze în agricultură, a avut menirea să contribuie din punct de vedere real la crearea unei aparențe de muncă cinstită în Italia pentru membrii familiilor M. și C., constituind totodată și un paravan pentru fetele transportate în Italia în vederea exploatării sexuale.

Cu toate măsurile de precauție luate de membrii celor două familii, activitatea aparent legală desfășurată în Italia de familiile M. și C. a intrat în atenția autorităților italiene, astfel că la data de 11 aprilie 2006, la solicitarea autorităților române, autoritățile italiene au comunicat faptul că numiții M.I., M.O. și M.V.C. sunt rezidenți în Italia, zona Andria, unde au permis de ședere pe motiv de muncă, precizându-se și faptul că au fost verificați de mai multe ori pe teritoriul Italiei, fără a se lua măsuri împotriva lor. Totodată, autoritățile italiene au comunicat și faptul că numitul C.I. a fost cercetat începând cu 13 octombrie 2004 de către Poliția din Andria, împreună cu C.G. și C.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, favorizarea imigrației clandestine și proxenetism, victimele care au depus plângere împotriva acestora fiind L.A.M. și C.V. În acest sens a fost emis și un mandat de arestare pe numele lui C.I., care a fost arestat și încarcerat în Penitenciarul Trani. În finalul documentelor înaintate de autoritățile italiene, s-a menționat că numita D.A., a fost arestată la data de 17 februarie 2005 de către Poliția din Roma, în timpul unei acțiuni antiprostituție, deoarece nu a respectat un ordin de expulzare emis pe numele ei pentru ședere ilegală.

Acest document cu regim special intră sub incidența Legii nr. 677/2001, astfel că materializarea sa este rezumată în procesul-verbal din dosar, care face parte comună cu adresa din 10 martie 2006 a B.C.C.O. Craiova.

În

perioada în care era minoră, victima parte-vătămată L.A.M. din Craiova, a mers într-o excursie în străinătate, ocazie cu care a fost impresionată de ceea ce a văzut și la data de 28 noiembrie 2003, când încă era minoră, victima a acceptat cu ușurință deplasarea în Italia împreună cu C.I., pentru a munci. Potrivit relatării victimei, după ce a ajuns în Italia, nu i s-a găsit loc de muncă și la acea vreme nici nu s-a prostituat, astfel că a revenit în țară la puțin timp, ulterior pierzându-și pașaportul.

Câteva luni mai târziu, victima parte vătămată L.A.M. a căutat din nou să plece în străinătate pentru a munci. Între timp victima împlinise vârsta de 18 ani, astfel că plecarea în străinătate era îngreunată doar de pașaportul pe care îl pierduse anterior. Din această cauză, potrivit relatării sale, printr-o persoană cu numele de M. - neidentificată până în prezent - l-a cunoscut pe inculpatul C.G., care i-a spus că „are posibilități de angajare” în Italia. În acest context, victima a fost invitată să locuiască în irnobilul inculpatului C.G. din Craiova, până când aceasta urma să plece în Italia. Deoarece la acea vreme victima L.A.M. avea pașaportul pierdut, a procedat la declararea ca pierdut a vechiului pașaport, iar ulterior, la depunerea documentelor pentru eliberarea unui nou pașaport, în toate activitățile fiind sprijinită de inculpat.

Cu puțin timp înainte de eliberarea noului pașaport, victima L.A.M. a fost informată de inculpatul C.G. că el trebuia să plece urgent în Italia, întrucât avea probleme care necesitau prezența sa, spunând totodată acesteia că „...urma să plec cu altcineva cu mașina...” și că „...voi fi. luată de mașina condusă de un om de-al său, de la domiciliul său, unde locuiam la acea vreme”. Așa cum o informase pe victimă, inculpatul C.G., „după câteva zile de la eliberarea pașaportului pe care l-am ridicat personal de la Serviciul Pașapoarte Dolj, am fost luată de la locuința lui C.G. de un autoturism marca C., culoare albă, condus de o persoană cu numele de C.I., despre care am aflat ulterior că era fratele lui G.”. Această relatare a victimei L.A.M. s-a coroborat perfect cu actele care atestă ieșirea din țară a acesteia, mai ales că aceleași acte confirmă din plin și precizarea părții vătămate conform căreia „Imediat ce am fost luată eu în autoturismul condus de C.I., acesta a mai oprit mașina în apropiere de unde au mai urcat încă trei persoane, 2 bărbați și o femeie, unul dintre bărbați înțelegând că ar fi fost fiul lui C.I., pe nume A. Ulterior, după ce am plecat din Craiova, de la locația unde mai urcaseră 2 bărbați și o femeie, am constatat că împreună cu autoturismul în care mă aflam eu mai erau încă 2 autoturisme marca C., de culoare oliv, și încă una de culoare roșie ...toate locurile din cele două autoturisme erau ocupate de diverse persoane iar pe traseu, până la ieșirea din țară am constatat că ambele erau conduse de doi bărbați, ulterior aflând că unul se numea R.C.V., iar celălalt aflând că se numea S.R.”.

Astfel, potrivit situației ieșirii din țară a victimei L.A.M., aceasta a ieșit din țară în ziua de 30 iunie 2004 prin P.T.F. Turnu cu autoturismul condus de numitul C.I., iar în autoturism se mai aflau 2 bărbați și o femeie, respectiv C.A.C., I.S.R.M. și C.S.

După unele dificultăți la trecerea frontierei de stat, cele trei autoturisme au ieșit din țară și au ajuns în Italia, zona Andria, unde victima L.A.M. a fost despărțită de ceilalți pasageri. Potrivit relatării victimei, „...eu am fost cazată într-un imobil al lui C.G., loc unde mi s-a luat pașaportul de către soția lui C.G. pe nume F....”. Cu această ocazie victima L.A.M. a cunoscut-o pe „...colega mea de cameră, o persoană cu numele de C.V.”.

În

ziua următoare celei în care ajunsese în Italia, victimei L.A.M. i s-a spus de către soții C.G. și F. că „...deplasarea mea în Italia costase 350 euro...” și că „...locul de muncă consta în a merge cu bărbați pentru a întreține relații sexuale, urmând ca banii să-i ia el”. Deși a încercat să le explice că nu așa se înțeleseseră, victima parte vătămată L.A.M. a realizat că acceptase cu ușurință oferta înșelătoare a unor traficanți de persoane, conștientizând totodată și faptul că „...numita C.V. pe care o cunoscusem în casa lui C.G., fusese momită în același fel ca și mine, sau într-un mod asemănător, însă își începuse calvarul ceva mai înaintea mea”. Fiind pusă într-o situație fără alegere, lipsită de părinți șr prieteni, fără acte și pe un teritoriu străin, victima L.A.M. a fost nevoită să își „însușească” noul statut, astfel că C.F. i-a explicat ce trebuia să facă cu clienții, tariful pentru care trebuia să întrețină raporturi sexuale - adică suma de 50 euro, precum și modalitatea de a agăța clienții prin intermediul telefonului care se afla la C.F.

Din relatarea victimei a rezultat că atât ea, cât și C.V. erau însoțite permanent de C.F. la unele activități colaterale, aceasta fiind conștientă că cele două persoane erau mai greu de „educat”.

Potrivit relatării victimei L.A.M. „Eu personal am fost obligată să întrețin relații sexuale cu diverși bărbati de către C.G. și C.F. o perioadă de o lună, o lună și ceva, până am reușit să scap de ei, timp în care, după unele calcule făcute de mine, le-am dat celor doi sume de 13.500 euro, fără a pune la socoteală banii pe care-i datoram de la început, cei 350 euro, precum și unele cheltuieli mărunte în casă. Menționez că toți acești bani au fost luați de C.F. care avea grijă să nu oprim niciun ban”. Fără a insista pe aspectele relatate de victima L.A.M., declarația acesteia oferă suficiente elemente care confirmă din plin faptul că ea și C.V. erau exploatate sexual atât din punct de vedere juridic, cât și uman „...imediat ce veneam de la un client, C.F., care avea telefonul în mână, mă trimitea la alt client, lucru care se întâmpla și cu colega mea C.V.... Din unele calcule făcute de mine, eu aduceam zilnic în casă suma de 500-600 euro.” Totodată, declarația victimei a configurat din punct de vedere real adevăratele „activități” zilnice ale soților C.F. și C.G., prima având ca activitate plasarea celor două victime, iar cel de-al

doilea „mâncarea și băutura, iar uneori îi plăcea să povestească cât muncise vreo două zile și el, dar nu putuse întrucât îl durea spatele”.

Situația în care ajunseseră cele două tinere avea să se sfârșească tocmai atunci când acestea au trebuit să suporte stresul suplimentar al locuirii doar cu inculpatul C.G. Astfel, rămânând doar cu inculpatul C.G. deoarece soția acestuia plecase, temporar, în țară, cele două victime au fost lăsate nesupravegheate o scurtă perioadă de timp și de acesta. În acest context, știind și faptul că învinuita C.F. nu luase pașapoartele lor atunci când plecase temporar cele două tinere le-au căutat și găsit sub un dulap.

După ce au luat pașapoartele lor, victima L.A.M. și C.V. au părăsit imobilul soților C.G. și F. Abia atunci cele două tinere au avut posibilitatea să se destăinuiască una alteia, L.A.M. aflând de la C.V. că și ei i se promiseseră lucruri asemănătoare, menționând faptul că „...diferența dintre noi fiind aceea că atunci când ajunsese în Italia era minoră, din câte spunea ea, abia împlinise vârsta de 16 ani”. Această relatare a victimei L.A.M. este parțial adevărată în sensul că numita C.V. a părăsit teritoriul României la data de 20 iunie 2004 cu autoturismul, în „compania” lui C.I., fratele lui C.G. La acea vreme numita C.V. trecuse de 16 ani, dar era minoră, urmând să împlinească majoratul î

n

luna octombrie.

Deoarece nu aveau nici bani și era imperios necesar să nu ajungă din nou la soții C. ori la alți traficanți de persoane, cele două victime au cerut ajutorul unui cetățean italian pe nume G.M. care le-a găsit un loc de muncă cinstit pentru a câștiga banii necesari revenirii în țară. Interesant este faptul că cele două victime nu s-au grăbit să sesizeze faptele la Poliția Andria, lucru explicabil prin faptul că actele administrate pe parcursul cercetărilor au atestat discret o oarecare toleranță la adresa întregului grup din partea autorităților italiene. În acest sens a fost și părăsirea imobilului său de către C.G., fetele aflând că „...și plecarea lui C.G. se produsese foarte în grabă și acest lucru se datora faptului că fusese avertizat de iminența unei razii de către autoritățile italiene”.

Potrivit relatării victimei L.A.M., după ce a revenit în Italia, inculpata C.F. a reușit să le găsească pe ea și pe C.V. amenințându-le cu moartea și chiar lovind-o pe L.A.M. În acest context, deplasându-se cu C.V. și cetățeanul italian G.M. la Poliție, victima L.A.M. a depus plângere pentru lovire, la una din secțiile de poliție din Andria.

Deși deplasarea lui L.A.M. la Poliția Andria a fost determinată de lovirea sa de către C.F. și doar atât, relatarea victimei a confirmat faptul că „activitățile” desfășurate de familia C. erau în atenția autorităților italiene. Numai în acest fel se explică precizarea victimei

potrivit căreia „...am dat o declarație la poliție cu privire la lovire, iar ulterior, la insistențele autorităților polițienești italiene cu privire la motivele pentru care mă aflam eu și Valentina în Italia, am relatat Poliției din Andria că atât eu cât și C.V. fusesem aduse în Italia de C.G., C.I. și C.F. și obligate să ne prostituăm în zona Andria”. Aceste declarații de la Poliția Andria sunt plângerile menționate de autoritățile italiene, acte care au determinat cercetarea și arestarea numitului C.I. pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, favorizarea imigrației clandestine și proxenetism. Activitatea de cercetare penală desfășurată de autoritățile italiene i-a vizat și pe inculpatul C.G. și soția sa C.F., dar aceștia au părăsit la timp teritoriul statului italian, unde oricum nu aveau permis de ședere legală.

În

urma declarațiilor de la Poliția Andria, potrivit relatării victimei L.A.M., cele două tinere au fost introduse de autoritățile italiene într-un program de protecție al statului italian, iar în final cele două fete au solicitat să fie repatriate, lucru care s-a și întâmplat. Pe parcursul declarației sale, victima L.A.M. a atestat în mod real legăturile dintre persoanele care au racolat-o, transportat-o și exploatat-o sexual pe ea și C.V. și ceilalți „membri” precizând că, în Italia, i-a cunoscut pe M.I. și M.O., care, din câte cunoștea ea aveau fete care se prostituau pentru ei „...una căreia i se spunea R., iar alta C.”, precum și aspecte referitoare la munca în agricultură, legăturile apropiate ale mebrilor grupului cu R.C.V. și M.V.C.”.

Aflată inițial în situația victimei exploatată de soții M., N.S.I.A. a realizat din timp „beneficiile” unei atitudini servile față de soții M., poziție care îi asigura nu numai o protecție în cadrul grupului, ci și un câștig material sigur. Astfel, materialul probator administrat în cauză a demonstrat că inculpata N.S.I.A. zisă R. a trecut ușor peste traumele exploatării sexuale, căpătând „aptitaclinile” racolatorilor, activitate care a îmbrăcat caracter infracțional.

Încă de la nivelul anului 2004, materialul de urmărire penală administrat în cauză a atestat în mod evident faptul că activitatea infracțională desfășurată de o parte din membrii grupului se efectua „în cârdășie” cu numitul „D.”, persoană neidentificată pană în prezent.

Astfel, în primăvara-vara anului 2004, inculpatul C.G. „a remarcat-o” în comuna A.V., județul D., pe minora A.E.P., persoană care la acea vreme nu împlinise nici vârsta de 16 ani, fiind născută în 1988. Fără a conștientiza faptul că această fetiță nu era încă în măsură să muncească, iar la acea vreme ar fi trebuit încă să învețe, inculpatul C.G. a apreciat naivitatea părinților ei propunându-le să muncească în Italia unde urma să câștige un salariu de 600 euro/lună ori 25 euro/zi, în funcție de timpul lucrat. Interesant este faptul că inculpatul a realizat nevoia de a nu folosi el efectiv această copilă lucru explicabil nu prin grija față de fetele altor părinți, ci că el „moșise” copilul unei rude al familiei A. Totuși, inculpatul C.G.

a amăgit fata și părinții ei, cu scopul evident „de a fi cunoscută de D.”. Astfel, inculpatul a invitat-o pe victima A.E.P. și mama sa A.G. pe la domiciliul său din Craiova, unde cele două au cunoscut-o pe C.F., copiii soților C., dar și pe „D.”, persoană care împreună cu inculpatul C.G. au amăgit fata cu salarii bune în Italia. În acest context, martora A.G. a fost chiar încântată de condițiile salarizării, cu atât mai mult cu cât D. și G. au spus că „se vor ocupa ei de tot ce presupune deplasarea în Italia...”. După puțin timp de la acele discuții, martora A.G. și victima A.E.P. au fost contactate de „D.” care le-a spus că „...pe lângă pașaportul pe care-l avea, fiica mea trebuia să aibă și o declarație notarială pentru a putea pleca din țară, fiind minoră. În aceste condiții, D. m-a invitat pe mine și pe soțul meu A.P. și pe P., la Craiova, unde ne-am deplasat la Cabinetul Notarial Ș.F. După ce am ajuns la acel cabinet notarial, D. mi-a spus mie și soțului meu că fiica noastră, P., urmează să plece în Italia cu o mașină, în scurt timp, iar procura notarială pentru ieșirea din țară va fi făcută pe numele șoferului autoturismului care o va duce în Italia”. Acestea sunt motivele pentru care, potrivit xerocopiei solicitate și obținute de la Birou Notar Public Ș.F. la data de 01 iunie 2005. În ziua de 07 iulie 2004, la acest cabinet notarial s-a autentificat declarația potrivit căreia „Subsemnații A.P. și A.G. suntem de acord ca fiica noastră A.E.P. să plece în străinătate însoțită de domnul D.G. Declarația este necesară la vamă”. Ulterior, potrivit relatării sale, minora victimă A.E.P. a plecat în Italia cu un autoturism marcă străină, fără a reține numărul de înmatriculare, dar „...șoferului i se spunea Ș. Fiind întrebată câte persoane erau în autoturism în afară de șofer și sexul acestora, răspunsul este că erau patru femei - două mai tinere și două mai în vârstă”. Această relatare a minorei este cu atât mai credibilă cu cât, potrivit situației ieșirii din țară a victimei A.E.P., ea a părăsit pentru prima dată teritoriul României la data de 10 iulie 2004 prin P.T.F. Tura cu autoturismul în care se mai aflau femeile G.N.I., N.F. și V.G., autoturism condus de D.G., foarte probabil persoana căreia i se spunea „Ș.”.

După ce a ajuns în Italia, minora A.E.P. a fost despărțită de femeile cu care venise în autoturism, fiind lăsată la un imobil unde l-a reîntâlnit pe D. și a cunoscut două fete „...cu numele de V. și B. din Pitești și la puțin timp a venit în acel imobil și o femeie despre care am aflat că era soția lui D....”. Ulterior victima l-a reîntâlnit și pe C.G. care a venit „în vizită” la „D.”, auzind o discuție între cei doi, aceștia reproșându-și unul că „...ți-am cerut o curvă și mi-ai adus o minoră.”

Relatarea victimei minoră A.E.P. nu a convins-o că ar fi realizat la cine se refereau cei doi, însă la puține zile, „D.” i-a cerut înapoi banii „cheltuiți” cu ea pentru a o aduce în Italia, menționând suma de 400 euro, precum și faptul că „...va trebui să ies la stradă și să întrețin relații sexuale cu bărbații”. Deoarece minora nu era de acord cu ceea ce i se cerea să facă, „D.” și soția sa au insultat-o și amenințat-o cu moartea și vânzarea, iar în final, potrivit relatării minorei-victimă „...dusă într-o altă locație de către o persoană cu numele de L.... era o altă fată cu numele de G... mă luase pentru a mă educa... Imediat ce am ajuns la aceasta mi s-a spus că trebuie să ies cu bărbații pentru a face bani spunându-mi aceleași lucruri ca și D. și soția sa și folosind același ton”. În acest context, minoră, într-o țară străină, fără bani și fără prieteni, victima minoră A.E.P. a fost nevoită să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați. Potrivit relatării minorei, tariful a fost de 50 euro/client, deducându-se și faptul că, datorită vârstei sale putea obține sume mai mari dacă nu refuza unele „solicitări” ale clienților. De altfel acest lucru, alături de faptul că era mereu dispusă să anunțe poliția, minora a reușit să o determine pe „L.” să discute repatrierea sa, lucru care s-a și întâmplat până la urmă, nu înainte da a i se prezenta consecințele „încălcării” repatrierii sale: „...nu vrea ca eu să le creez probleme lor și în cazul în care voi face acest lucru m-au amenințat cu moartea, pe mine și familia mea, spunându-mi că vor trimite oameni și îmi vor da foc la casă”.

Referitor la repatrierea victimei-minore A.E.P., și această repatriere s-a făcut tot cu o persoană din cadrul grupului, lucru întâlnit și în cazul repatrierii altei victime - P.A. Astfel, potrivit relatării minorei „...în a doua parte a lunii august am fost trimisă în țară cu fratele lui C.G. - C.I., care m-a amenințat în același fel ca și L. să uit tot ceea ce mi s-a întâmplat în Italia și tot ceea ce am aflat în Italia”.

Declarația victimei minore A.E.P. a fost cu atât mai credibilă cu cât, potrivit situației intrării în țară a acesteia, ea a intrat în țară la data de 20 august 2004 prin P.T.F. Tura împreună cu C.I., acesta fiind conducătorul autoturismului. Conștienți de faptul că era imperios necesar să se păstreze tăcerea, din relatarea victimei minore A.E.P. a rezultat că: „La puțin timp după ce eu am revenit în țară am fost sunată de L., D. și G., care mi-au reamintit ce puteam să pățesc dacă mergeam la Poliție, spunându-mi să tac în legătură cu ce constatasem în Italia.” Amenințările menționate anterior, alături de traumele specifice acestui gen de infracțiuni, au avut un efect psihologic asupra victimei, mai ales că era minoră. În acest context se și deduce faptul că, ulterior, minora s-a deplasat în Italia doar la fratele și sora sa, persoane care s-au stabilit în prezent în această țară.

Revenind la amenințările prezentate, persoanele care au procedat la intimidarea victimei cunoșteau foarte bine faptul că aceasta știa nu numai aspecte legate de activitatea infracțională a celor trei care au intimidate-o, ci de mare parte a persoanelor care ajunseseră în Italia și făceau parte din acest grup infracțional organizat. Astfel, potrivit relatării minorei, aceasta aflase încă din Italia de L.A.M. și C.V., persoane exploatate sexual de C.G. și C.F. cam în aceeași perioadă, cunoștea că și M.V.C. avea o fată care se prostitua pentru el, știa că de obicei C.I. și R.C.V. se ocupau cu transportul, iar despre M.I. și M.O. știa că „...aveau mai multe fete pe care le obligau să se prostitueze pentru ei, una dintre acestea fiind cunoscută cu porecla de R. pe care am și cunoscut-o personal”.

În

ansamblul probelor administrate în cauză, relatarea victimei minore A.E.P. s-a coroborat aproape perfect cu actele care atestă ieșirea și intrarea din/în țară, cu actele oficiale emise de Biroul Notarului menționat, precum și cu relatarea victimei L.A.M., persoană exploatată în Italia cam în aceeași perioadă, însă de inculpatul C.G. și soția sa C.F. Totodată, relatarea acestei victime minore este susținută și de relatarea mamei sale A.G., persoană al cărui nume este trecut și pe o foaie de agendă, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul C.G. și învinuita C.F.

După anul 2003, timp în care trăise în zona Moldovei, numita M.M. a revenit pe raza municipiului Craiova. Deoarece avusese grijă de fiica soților M. atunci când aceasta se născuse, martora M.M. a dorit să revadă fetița, care între timp crescuse. În acest context martora a remarcat „schimbările” din viața familiei M., aspect facilitat și de faptul că inculpata M.O. i-a permis să locuiască în casa ei și a soțului său M.I., făcându-i chiar și mutație. În schimb, martora M.M. a ajutat-o la diverse activități pe M.O., constatând mobilierul și lucrurile de valoare din apartamentul situat în apropierea Complexului B.

Datorită prezenței în casă, martora M.M. a cunoscut-o personal pe „R.”, aflând de la M.O. că: „...M.O. mi-a spus că în acea perioadă era în Italia, în zona Andria, și în paralel cu grija pentru fetița ei, „R.” practicase și prostituția. De asemenea, tot M.O. mi-a spus că o parte din banii respectivi, pe care-i obținuse din prostituție R. le reveniseră lor, întrucât ei o ajutaseră pe R. să ajungă în Italia”. Totodată, M.M. a asistat la convorbiri telefonice între M.O. și O.N.I. aflând, chiar și de la „R.”, că: „...este o fată care lucrează pentru M.I. și M.O. în Italia, spunându-mi totodată că trebuie să aibă grijă de niște fete”. De altfel, inculpata M.O. îi și transmisese acesteia „...să aibă grijă de fete, și să stea cuminte până venea ea”, făcându-se referire la faptul că în Italia erau în atenția poliției și din această cauză fetele nu „făcuseră nici un ban”.

Realizând faptul că și ea putea ajunge în Italia prin intermediul lui M.O., martora M.M. a fost sprijinită de aceasta, ajungând în Italia, zona Andria, unde a muncit în agricultură. Cu această ocazie martora a avut imaginea activităților din Italia ale familiei M. respectiv preocuparea acestora de a aduce în această țară atât persoane care munceau în agricultură, aflate în grija lui M.I., cât și fete care „...practicau prostituția, banii revenind familiei M.”, continuând cu precizarea că „...aceste fete erau aduse în Italia cu mașinile de R.C.V., care mă adusese și

pe mine, precum și de numitul C.I. Aceste fete practicau prostituția în Italia, zona Andria, supravegheate de M.O., care le lua o bună parte din bani, asigurându-le în schimb cazare, prezervative și o mică pregătire pentru a învăța limba italiană. În această perioadă martora a cunoscut-o pe O.N.I., precum și pe C.M.M., aflând că acestea erau „...fetele de încredere ale familiei M., în sensul că adunau chiriile celor care lucrau în agricultură și, totodată, banii de la fetele care se prostituau”. În acest sens erau și discuțiile telefonice dintre M.O. și O.N.I., surprinse întâmplător de martora M.M.

Având mereu preocupări să aducă fete pentru prostituție în Italia și, totodată, să efectueze aceste „demersuri” cât mai departe de orice bănuială, inculpata M.O. i-a solicitat martorei M.M. să-i găsească o fată pentru a merge în Italia pentru a practica prostituția. Această situație a rezultat explicit din coroborarea declarațiilor martorei M.M. cu declarația martorului N.M., cumnatul ei, și a fost certificată fără echivoc de partea vătămată I.I.J. Astfel pe la începutul anului 2005, martora M.M. a mers în vizită la sora sa în comuna A., ocazie cu care s-a destăinuit cumnatului ei N.M. că: „...gazda sau persoana la care lucra ea, ducea fete la produs în Italia spunându-mi mie că, în cazul în care găseam fete dispuse să meargă în Italia la produs eu urma să primesc câte 300 euro de fiecare fată. Totodată, din discuție în discuție, cumnata mea M.M. spunea că persoana respectivă mai avea și persoane pe care le punea la muncă în alte domenii, mai ales în agricultură, însă preferau fete pentru produs cu atât mai mult dacă acestea erau frumușele și aranjate cât de cât”.

În

acest context, martora M.M. a observat-o și cunoscut-o pe I.I.J., vecina cumnatului ei, fiind convinsă că aceasta avea calitățile pe care le „aprecia” inculpata M.O. Potrivit declarației martorului N.M., cumnata sa a purtat o scurtă discuție cu I.I.J. pentru a lucra la o fabrică de confecții în Italia.

Deoarece martora M.M. nu a fost în măsură să o convingă pe I.I.J., probatoriul administrat în cauză a confirmat în mod cert că la domiciliul lui N.M. din comuna A. și-a făcut apariția „...un autoturism marca C. verde, din care au coborât un bărbat și două femei eu cunoscându-le imediat după nume ca fiind M.O., N.S.I.A., precum și un bărbat cu numele R.C.V., persoane care mi s-au prezentat cu numele menționate anterior”. Este indiscutabil că scopul prezenței celor menționați anterior la domiciliul lui N.M. a fost acela de a o racola și pe I.I.J., dovada constând în faptul că „discuțiile s-au purtat între femei”, M.O., N.S.I.A. și parțial M.M., respectiv potențiala victimă I.I.J.

Fără a asista la discuțiile menționate anterior, martorul N.M. a auzit când M.O. și N.S.I.A. încercau să o convingă pe I.I.J. spunându-i că „...uite eu din ce m-am prostituat am făcut și mașini și case și aur și bani..”, confirmând, într-un fel ceea ce spunea și martorul J.I.C., aspect menționat și dezvoltat în paginile anterioare.

Situația expusă mai sus a atestat nu numai faptul că inculpata N.S.I.A. fusese exploatată sexual în Italia, dar și faptul la fel de real că ea își depășise condiția de victimă, devenind între timp una din „fetele de încredere ale familiei M.”, ajutând-o pe aceasta la racolarea de alte victime, așa cum vom prezenta în continuare.

Acest aspect a rezultat și din relatarea lui I.I.J. care menționează inițial abordarea sa de către martora M.M. pentru a munci la o fabrică de confecții „aparținând lui G.” și, în timpul liber, „...în caz că vreau să câștig suplimentar ori nu vroiam să muncesc în fabrică puteam să stau în camera unde eram găzduită și mi se aduceau bărbați pentru a întreține relații sexuale cu aceștia, urmând a împărți banii cu G.”. Ulterior, I.I.J. confirmă deplasarea în comuna A. a unui autoturism marca C. din care au coborât: „...două femei și un bărbat care era șoferul”, faptul că a aflat că cele două femei erau R. și G., precum și întreaga „preocupare” de care urma să dea dovadă M.O. pentru ceea ce urma să facă în Italia I.I.J. Totodată, I.I.J. menționează că: „...pentru a mă convinge să accept, G. mi-a zis că și ea a făcut lucrul acesta, dar s-a lăsat, însă în prezent are în Italia multe fete care se ocupă cu prostituția în stradă și sunt foarte bine și mulțumite de ceea ce fac” relatându-i totodată și: „...câte lucruri își cumpărase din ceea ce făcuse”.

Departe de a avea darul de a o convinge pe I.I.J., „destăinuirile” inculpatei M.O. au oferit martorului N.M. imaginea exactă a „activităților” vizitatorilor săi mai ales că, așa cum rezultă din declarația sa: „...am surprins și eu discuții între G. și R. în sensul că erau foarte mulțumite de felul în care arăta vecina mea, îi propuseseră că-i fac și pașaport pe cheltuiala lor, că-i asigură transportul și cazarea până în Italia, numai să meargă și să facă ce zic ele...”. De altfel, „preocuparea și grija” față de acea persoană poate fi rezumată în propoziția rostită chiar de inculpata M.O. martorului N.M.: „M., ai 300 euro de la mine dac-o faci pe asta să meargă în Italia”. Interesant este faptul că inculpata M.O. dorea o „colaborare” pe termen mai lung cu N.M. în sensul că racolarea fetelor, viitoare victime, să fie făcută chiar de N.M., dovadă fiind faptul că inculpata i-a dat acestuia numărul său de telefon, precum și telefoanele pe care martorul le-a primit de la aceasta și în care i se reproșa că: „...ce, nu reușești să-mi găsești fete pentru produs...”. La acea vreme inculpata nici nu bănuia că martorul N.M. sesizase faptele de care luase la cunoștință în mod întâmplător și la care nu putea achiesa deoarece el însuși avea o fată și, potrivit relatării sale, „...nu aș vrea ca niciodată să se întâmple cu ea ceea ce pățesc alte femei”.

Interceptarea și înregistrarea telefoanelor inculpaților M.I. și M.O. a confirmat din plin activitatea infracțională a acestora, contribuind decisiv și la stabilirea faptului că la această activitate infracțională contribuiau și alte persoane apropiate familiilor M. și C., dar și faptul că inculpații beneficiau și de o oarecare toleranță din partea unor cetățeni italieni și chiar a unor polițiști români, sens în care au fost sesizate organele abilitate ale statului român. Astfel, inculpata T.I.C. din comuna V., județul Olt, a ajuns în Italia cu ajutorul lui C.I. și, potrivit relatării sale, a știut de la bun început că urma să se prostitueze la tariful de 50 euro de client, având cam 4 clienți pe zi. În acest context ea a ajuns în zona Andria cu C.I. și s-a „cazat” în imobilul acestuia și al soției sale M., unde: „...se mai aflau doi bărbați, care din câte am înțeles eu lucrau în agricultură la măsline”. Această prezență în imobilul familiei C.I. și M. i-a permis învinuitei să-i cunoască pe cei apropiați lor, respectiv C.G., M.O., M.V.C. și R.C.V., în sensul că: „...acesta a venit de câteva ori și a dormit în casă la C.I.”.

Sub aspectul exploatării sexuale de către cel care a adus-o în Italia, activitatea învinuitei T.I.C. este relativ modestă, fiind curmată de o relație afectuoasă cu un cetățean italian pe nume Z.A., precum și o relație cu însuși cel care a adus-o în Italia, motiv de supărare cu soția sa C.M. În acest context, învinuita T.I.C. a revenit în țară unde, potrivit relatării sale, urmare a solicitărilor lui M.V.C. și C.I., care îi ceruseră „să le găsească fete pentru produs”, le-a racolat pe B.M.D., C.I. și P.A., ultimele două chiar din comuna V., județul Olt. Despre P.A. se vorbea, în interceptarea telefonică dintre M.O. și R., dar racolarea acestei persoane este prezentată în paginile următoare, unde sunt prezentate și modalitățile de racolare a altor victime.

Revenind la interceptarea telefoanelor inculpaților M.I. și M.O., la data de 22 iunie 2005 - ora 11.52, este înregistrată o convorbire telefonică între M.O. și o femeie X, din care a rezultat că M.O. îi spune interlocutoarei sale următoarele: „Bine, dar sună-mă, să nu uiți. Nu uita să mă suni, ca să nu mă încurc, înțelegi, că două, trei femei, așa, deci, eu le-am spus să aibă răbdare, înțelegi. Dar, e una tot la fel, iacă vorbesc cu A.M. la Canota o bagă, știi de ce, că femeia a mai fost, a lucrat în Barleta, asta are șanse mari că știe să vorbească”. Totodată, P. își exprima nemulțumirea: „Cum, decât două femei ai de adus sau câte sunt!”, răspunzându-i-se de câtre M.O. că: „...sunt mai multe... le bag în partea cealaltă...”.

La data de 23 iunie 2005 ora 14.44, de la postul telefonic aparținând inculpaților M.I. și M.O. folosit de I. este apelat postul telefonic utilizat de inculpatul R.C.V. - și se poartă o discuție referitoare la faptul că în urmă cu o oră a cumpărat biletele de călătorie, iar a doua zi la ora 06.45 va trebui să se întâlnească la autogara din zona gării Craiova, stabilindu-se ca la ora respectivă R.C.V. să vină cu celelalte persoane.

Referitor la această discuție telefonică, precum și la personanele între care s-a purtat, confirmarea deplină a acestor aspecte se află în interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice din 25 iunie 2005, ora 08.19, coroborată cu situația în care s-a făcut și ieșirea din țară la data de 24 iunie 2005 cu autocarul în care se afla și inculpata M.O. împreună cu fiica sa, dar și alte persoane de care se vorbea la telefon, înregistrare prezentată puțin mai târziu. Materialul cu privire la situația persoanelor din acel autocar a fost atașat la dosar. Interesant faptul că, și în autocar, inculpata M.O. era preocupată de racolarea de victime, situație ce a fost atestată timid de relatarea martorei S.A.L.

Conform interceptării din data de 24 iunie 2005, ora 21.07, postul telefonic aparținând inculpatului M.I. a fost apelat de un bărbat X și se poartă o discuție referitoare la faptul că: X îl anunță că locuința sa din Italia a fost percheziționată de gardă, acest lucru aflându-l de la o persoană care locuiește în același imobil G. a întrebat de „droguri și zdrențe”. X crede că percheziția a fost efectuată din cauza lui L. întrucât în urmă cu o seară acesta a venit la locuința sa din Italia împreună cu V., A. și alte persoane.

În

dimineața zilei de 25 iunie 2005, ora 08.19, a fost înregistrată convorbirea telefonică dintre M.I. și M.O., iar din conținutul acestei discuții a rezultat că „P.” trebuia să: „ia banii de la oameni... că n-au fiecare bani și intră în ei...”. Totodată, M.I. se interesa la M.O. dăcă „...n-ai avut probleme cu nimeni, așa, la vamă” aflând de la soția sa că: „Pe asta a luat-o la întrebări, pe a Iu R.C.V., că unde merge. A fost mai tânără, înțelegi, măi..., se cunoaște I., că se uită dracu și tot, fir-ar al dracu parcă ar fi...”. Această discuție telefonică a convins din punct de vedere real că nici inculpatul R.C.V. nu era un simplu transportator, având și el fete care erau exploatate sexual în Italia, probabil în aceeași zonă Andria. La această concluzie s-a ajunge prin analiza discuției telefonice din data de 23 iunie 2005 ora 14.44, anterioară plecării autocarului, cu discuția din 25 iunie 2005, ora 08.19, ulterioară trecerii frontierei de stat a României, autocar în care se afla și inculpata M.O. alături de fiica sa, dar și alte persoane printre care și „...a Iu R.C.V.”. În nici un caz nu era fiica sa deoarece aceasta nu apare ca ieșită din țară cu acel autocar.

La data de 29 iunie 2005, ora 10.39, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. și „R.” din care a rezultat, fără echivoc, preocuparea lui „R.” ca fetele racolate să arate „corespunzător” atât din punct de vedere estetic, cât și al vieții sociale. Astfel, discutând despre o persoană racolată chiar de M.I. și care trebuia să plece în Italia împreună cu „R.”, aceasta a aflat de la M.I. că a fost măritată, are și copil, are soțul la „pușcărie”, acesta spunându-i lui „R.” că: „Important este să meargă, înțelegi”. În acest context, potrivit lui M.I. „...să o vezi și tu, să dai o părere, să îmi spui și mie dacă...” avertizând-o totodată pe R. că: „...e muncită, bă, n-auzi că dă cu sapa, dacă o vezi cum are mâinile crăpate și călcâiele. Trebuie să o punem dracu la punct, după aia un pic, când o fi..., în apropiere atunci, știi să îi iese pașaportul și aia...”.

În după-amiaza zilei de 30 iunie 2005, ora 15.21, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. și M. din Pitești, persoană neidentificată până în prezent, iar din cuprinsul discuției telefonice a rezultat „colaborarea” dintre cei doi în privința racolării și exploatării sexuale a fetelor în Italia - M.I.: „Deci bă tati, jumate, jumate, ai mă ce dracu parcă nu știi”, interesându-se la „M.” dacă fetele sunt „serioase”, dacă au pașaport și dacă acesta e alb. În finalul discuției telefonice, cei doi stabilesc că M.I. îi asigura transport gratuit cu autocarul lui „M.” care avea grijă de fetele „sale”, îl atenționează cu privire la „regulile sale” și îl lasă pe acesta să decidă cum fetele țin evidența: „La săptămână, la lună, scrie pe caiet e problema ei ce face”. Cu această ocazie M.I. află că una din fete arată bine „ca D.” și îl „încurajează” pe M.: „E bine, dacă arată bine, e norocul ei, succesul ei”.

În

seara aceleiași zile de 30 iunie 2005, ora 21.18 a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. și M.V.C., fratele său, din care rezultă că V. își făcea probleme „...Păi nu e, eu mă gândesc la o chestie decât, pe traficul..., o tinichea de a fost pe acia, mă crezi”. Pus pe gânduri de ceea ce îi spusese fratele său, inculpatul M.I. îl întreabă pe V.: „Păi și ce te-ai avut pe rele cu ea, ceva” aflând de la V. că: „...N-am avut, dar ce poți să ai încredere în cățelele astea, nu știi cum e...”. Conștient de ce îi spunea V. acesta precizează că: „...aia e acasă de vreo patru, cinci zile, știi... Asta ar fi singura...”.

Faptul că M.V.C. își făcea probleme a dovedit-o și înregistrarea convorbirii telefonice din data de 01 iulie 2005, ora 21.55, când acesta discuta telefonic cu fratele său M.I. despre „D.” despre care se știa că plecase de acasă în Italia deoarece nu se înțelegea cu părinții, dar, cu toate acestea, mama sa sesizase poliția întrucât fata nu mai venea acasă. În acest context M.I. a aflat de la V. că „ea este la L.”.

Motivele de îngrijorare ale inculpatului M.V.C. nu erau lipsite de suport real deoarece, deși mai grijuliu în racolarea victimelor decât rudele sale, inculpatul M.V.C., în baza discuțiilor avute cu învinuita T.I.C., a racolat-o împreună cu numita N. - neidentificată până în prezent, pe victima B.M.D.  Această victimă a părăsit teritoriul României la data de 19 februarie 2005, când era minoră, și a fost exploatată sexual chiar de M.V.C.

De aceea V. era îngrijorat, întrucât, cam în aceeași perioadă când s-au înregistrat convorbirile telefonice menționate, victima revenise în țară, ea fiind, potrivit lui V- „Asta ar fi singura...”. Cu privire la racolarea lui B.M.D., situația acesteia a fost relatată pe parcurs. Totuși, motivele de îngrijorare clară ale inculpatului M.V.C. nu erau determinate de B.M.D., ci de victima C.L.D. din Pitești, județul Argeș, persoană audiată pe declarație olografă deoarece în prezent a părăsit teritoriul României. Cu privire la modalitatea de racolare și exploatare sexuală a acestei victime, interesant faptul că inculpatul s-a aflat într-o relație foarte apropiată

cu aceasta, lucru dedus - explicit și din discuția telefonică prezentată, dar și din datarea martorului M.C.I., care a prezintat aspecte „referitoare la” toți membrii grupului infracțional organizat ce formează obiectul prezentei cauze, persoana care l-a rugat să-l transporte pe el și încă o persoană în Italia cu mașina sa este vorba de inculpatul M.V.C. pe care l-a luat chiar de la locuința sa, din Craiova, unde se afla cu victima C.L.D., persoana pe care trebuia să o ia din Pitești tot pentru inculpatul M.V.C., locul unde i-a transportat, precum și ce l-a rugat să facă pentru el chiar inculpatul M.V.C. Relatarea acestui martor capătă o credibilitate și mai mare întrucât ea se coroborează cu actele care atestă ieșirea din tară a inculpatului M.V.C. la data de 05 februarie 2005 cu autoturismul condus de M.C.I., iar în acel autoturism se mai aflau C.L.D. și G.A.E.. De menționat că inculpatul M.V.C. precizează la data de 06 iunie 2006 că a fost cercetat cu privire la aceste aspecte de polițistul F.C., persoană care niciodată nu a fost delegată să efectueze cercetări în această cauză.

În

dimineața zilei de 03 iulie 2005, ora 05.47, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. și A. - fiul lui C.I., primul fiind informat că: „...în urma unei razii au fost luate G. și L.”. Cu acestă ocazie M.I. confirmă că: „...a vorbit mai devreme cu G. despre același lucru”. Ulterior, la data de 06 iulie 2005, orele 22.44, pe postul telefonic fix aparținând familiei M. este purtată și înregistrată o convorbire telefonică între C.I. și o femeie X, neidentificată, care reliefează faptul că în Italia lucrurile nu mergeau deloc bine, deducându-se faptul că trebuia făcut ceva, dar nu se găsea cine „...faceți ce vorbești cu F....”. Din acest moment în discuția dintre cei doi este cerut de către C.I. să fie; „vorbim cod”, astfel că relevanța discuțiilor nu poate fi valorificată.

Este foarte probabil ca din data de 06 iulie 20