ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1134/2014

Prin Sentința penală nr. 105 din 15 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 4690/2000 s-a respins cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 211 alin. (2) lit. d), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 2 ani, 5 luni și 21 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 2198 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Tulcea, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta cauză: de 10 ani pentru art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (două pedepse), 7 ani pentru art. 211 alin. (2) lit. d), f) C. pen., 3 ani pentru art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 20 februarie 2000 la zi.

În baza art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M. zis T., la două pedepse de câte 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1 an, 11 luni și 22 zile din pedeapsa de 7 ani aplicată prin Sentința penală nr. 27/1995 a Judecătoriei Sector 4 București, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză: 10 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (două pedepse de 10 ani) și 3 ani pentru art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 20 februarie 2000 la zi.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul S.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 14 februarie 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 14 februarie 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 293 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 21 februarie 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 211 alin. (2) lit. d), f) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatei și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 14 februarie 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada arestării provizorii de la 23 noiembrie 2000 la 28 decembrie 2000.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 16 august 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 26 mai 2001 la 26 iulie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 26 mai 2001 la 26 iulie 2001.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

9

C. pen. s-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 854/1999 a Judecătoriei Sector 3 București, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 84 din 25 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În baza art. 40 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 854/1999 a Judecătoriei Sector 3 București cu pedeapsa de 6 ani aplicată prin prezenta cauză, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenția de la 25 august 2000 la 1 martie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 3 iunie 2001 până la punerea sa efectivă în libertate.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea vătămată D.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A obligat pe inculpatul I.A. la echivalentul în ROL a sumei de 500 dolari SUA către partea, vătămată R.V., domiciliat în Mizil, str. N.B., județul Prahova.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată R.V. și a obligat pe inculpații I.A., A.M., B.M., S.I., S.S., S.I.I., L.L.C., T.M.M.I., S.F., în solidar, la plata sumei de 150.000.000 ROL reprezentând daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpații A.M., S.I., S.S., S.I.I., L.L.C., T.M.M., B.M. la câte 6.250.000 ROL cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații I.A., S.F. la câte 6.600.000 ROL cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de câte 350.000 ROL pentru fiecare, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul, pe baza probelor administrate, a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 11 ianuarie 2000, inculpatul B.M. a comunicat prietenilor săi faptul că autoturismului său marca M. i-a fost spart parbrizul din spate și din interior i-a fost sustrasă o geacă din piele în care se aflau 420.000 dolari SUA, 30.000 DM, 2.000 lire sterline, 120.000.000 ROL și circa 300 grame bijuterii din aur. Totodată, inculpatul B.M. a afirmat că bănuiți ca autori ai furtului sunt partea vătămată R.V., al cărui autoturism a fost observat în apropierea locului faptei și prietenii acestuia, D.C. și M.C. Oferind o recompensă substanțială pentru recuperarea sumei de bani furate și pentru prinderea autorilor faptei, inculpatul B.M. a solicitat sprijinul inculpatului I.A. zis S.G., care era cunoscut ca o persoană respectată în cadrul lumii interlope din București, fiind cunoscut totodată ca "recuperator" și dispunând de o echipă specializată pentru acest gen de infracțiuni și organizată într-o structură de tip mafiot, subordonații acestuia având funcții de "colonel", "locotenent" sau "soldat".

În cursul serii zilei de 11 ianuarie 2000, la sediul firmei inculpatului B.M., situat în str. P. din București, în afară de inculpatul I.A. și echipa sa, s-au mai prezentat inculpații A.M., S.S., S.I., S.I.I., inculpații T.M.M.I, T.A.Ș., S.F., P.I.Ș. și R.Ș., precum și martorii B.F. și N.A.V. După spusele acestuia din urmă, la sediul firmei inculpatul B.M., ca de altfel și la discoteca acestuia D., se aflau cel puțin 50 - 60 persoane, angajați ai inculpatului B.M., care așteptau să primească ordine de la acesta. în urma unor convorbiri telefonice purtate între inculpații B.M. și A.M. cu martorul D.C., inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș. cu martorul D.C., precum și între D.C. și prietenul acestuia, partea vătămată R.V., partea vătămată a fost atrasă la sediul firmei inculpatului B.M. în vederea clarificării situației privind banii furați.

În jurul orelor 22,00 - 22,30, partea vătămată R.V. s-a deplasat la sediul firmei inculpatului B.M., în str. P. din București, cu autoturismul său personal despre care se afirmase că fusese observat în apropierea locului faptei de furt în aceeași zi.

Partea vătămată a fost întâmpinată de inculpații B.M., A.M. și I.A., a fost introdusă într-unul din birourile societății unde a fost supusă agresiunilor fizice și morale, pentru a fi determinată să restituie suma de bani presupus furată de partea vătămată de la inculpatul B.M. În timp ce partea vătămată era supusă agresiunilor fizice, inculpații I.A., T.A.Ș. și P.I.Ș. au purtat mai multe convorbiri telefonice cu martorul D.C. căruia i-au comunicat faptul că partea vătămată se afla la sediul firmei inculpatului B.M. și nu va fi eliberată până în momentul în care va restitui banii furați. Totodată, martorului D.C. i s-a cerut să discute telefonic cu partea vătămată pentru a o determina să restituie suma de bani presupus furată.

Pentru a nu mai fi supus agresiunilor fizice și morale, partea vătămată R.V. a afirmat în fața celor prezenți că ar fi participat la săvârșirea furtului împreună cu partea vătămată D.C., cunoscând faptul că acesta este conducător auto la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și sperând totodată că va reuși să creeze o temere în conștiința agresorilor, prin invocarea instituțiilor publice. Partea vătămată a constatat că invocarea instituțiilor publice nu este de natură să schimbe atitudinea agresorilor săi, fapt confirmat de însăși împrejurarea că aceștia i-au cerut să îi conducă la domiciliul părții vătămate D.C. Înainte de plecarea la domiciliul părții vătămate D.C., inculpatul I.A. și-a însușit din portmoneul părții vătămate R.V. suma de 500 dolari, afirmând, după spusele părții vătămate că suma respectivă reprezintă "plată pentru deranjul său". Partea vătămată R.V. a afirmat că în portmoneu a avut suma de 2.000 dolari SUA, fapt confirmat și de concubina sa, martora N.M.

În cursul nopții de 11/12 ianuarie 2000, în jurul orelor 4,00, partea vătămată R.V. a fost transportată la domiciliul părții vătămate D.C., cu autoturismul aparținând inculpatului B.M., condus de acesta, în autoturism aflându-se H.A. și A.M. Ajunși în fața imobilului în care domicilia partea vătămată D.C., partea vătămată R.V. a purtat o discuție telefonică cu acesta, folosind telefonul său mobil și a rugat-o să coboare în fața blocului, sub pretextul că are nevoie să îi restituie o sumă de bani pe care i-o înmânase cu o zi înainte. Partea vătămată D.C. a coborât în fața blocului fiind îmbrăcat cu o pijama peste care îmbrăcase un trening și a fost imediat flancată și lovită de cei trei inculpați, după care a fost introdusă în autoturismul inculpatului B.M. în care se afla și partea vătămată R.V., cele două părți vătămate au fost transportate înapoi la sediul firmei inculpatului B.M. În perioada în care cei sus-menționați erau plecați la domiciliul părții vătămate D.C., martorul D.C. împreună cu M.C. și alți 4 - 5 prieteni, s-au deplasat la sediul firmei inculpatului B.M. unde au aflat de la învinuiții P.I.Ș. și T.A.Ș. că partea vătămată R.V., împreună cu inculpații B.M., I.A. și A.M. erau plecați la domiciliul părții vătămate D.C., odată cu aceștia plecând și martorul B.F. Totodată învinuiții i-au comunicat martorului D.C. că partea vătămată R.V. a recunoscut că este autorul furtului, împreună cu partea vătămată D.C.

Observând că la sediul firmei inculpatului B.M. există circa 30 - 40 persoane și o stare foarte tensionată, martorul D.C. s-a reîntors acasă, rugându-l pe martorul M.C. să aștepte întoarcerea inculpaților și a părților vătămate și să-i comunice acest lucra.

După plecarea sa, martorul D.C. a fost înștiințat telefonic despre reîntoarcerea inculpaților și a părților vătămate, de către prietenul său M.C., acesta afirmând că a fost amenințat cu pistolul de către inculpatul I.A. și oamenii acestuia care aveau cagule pe față și erau înarmați fiind obligat să părăsească împrejurimile firmei inculpatului B.M., în caz contrar fiind amenințat cu moartea. Părțile vătămate R.V. și D.C. au fost agresate fizic și moral de către inculpații B.M., I.A. și A.M., cerându-li-se să restituie banii furați. Partea vătămată a încercat încă o dată să scape de agresiunile fizice la care era supus, afirmând că furtul banilor a fost săvârșit de el, împreună cu prietenii săi D.C. și M.C. După această afirmație, martorul D.C. a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpații I.A. și A.M., care i-au cerut să restituie banii furați, fiind totodată amenințat cu moartea. Pentru a scăpa de eventualele agresiuni, martorul D.C. a părăsit municipiul București, plecând în Ploiești unde a locuit la prietenul său, S.G.C.

D.C. a aflat în zilele următoare că locuința părinților săi din localitatea Greceanca, județul Buzău, a fost incendiată, fapt confirmat telefonic de inculpatul B.M. și alte persoane din anturajul acestuia, care nu au fost nominalizate, explicându-i-se faptul că incendierea reprezintă doar un "avertisment". În perioada 11 - 13 ianuarie 2000, D.C. a fost sunat telefonic și de martorul B.F. care i-a confirmat faptul că partea vătămată R.V. este sechestrată de oamenii inculpatului B.M. și ai inculpaților I.A. și A.M., este supus agresiunilor fizice și va fi reținut de aceștia până în momentul în care vor fi recuperați banii sustrași de la inculpatul B.M. În grupul care se ocupa de recuperarea banilor a apărut și învinuitul R.G. zis D. care, la rândul său, a exercitat agresiuni fizice și morale asupra părților vătămate în vederea determinării acestora să restituie suma de care erau acuzați că au sustras-o.

Agresiuni fizice asupra părții vătămate R.V. au fost exercitate și de inculpatul S.F. care, drept răzbunare pentru o cauză civilă dedusă judecății în care au fost adversari, i-a fracturat părții vătămate degetul mic de la mâna stângă.

Cele două părți vătămate au fost păzite în permanență de inculpații S.I., S.S. și S.I.I., precum și de inculpații T.M.M.I, T.A.Ș., P.I.Ș. și S.F. Totodată, în locurile în care părțile vătămate au fost sechestrate, s-a prezentat și inculpata L.L.C., prietena inculpatului S.S., aceasta acceptând tratamentul dureros aplicat părților vătămate de către inculpați, constând în agresiuni fizice și morale, părțile vătămate fiind lovite, cu pumnii și picioarele, precum și cu diferite obiecte contondente (răngi de fier, cozi de lopată) sau fiind arși cu bări de oțel înroșite în foc.

În ziua de 18 ianuarie 2000, martorul D.C. a sesizat organele de poliție din București cu faptul că partea vătămată R.V. este lipsită de libertate în mod ilegal, același lucru fiind făcut și de martora N.M., concubina aceleiași părți vătămate la data de 20 ianuarie 2000.

Partea vătămată R.V. a fost mutată și lipsită de libertate în mod ilegal în mai multe imobile aparținând inculpatului B.M., de pe raza municipiului București, în speță, la discoteca D. și la un imobil de pe str. I.G., până în ziua de 7 februarie 2000, în aceste imobile fiind uneori prezentă și partea vătămată D.C., cele două părți vătămate fiind în permanență agresate fizic și moral.

În intervalul 12 - 19 ianuarie 2000, într-o zi care nu a putut fi stabilită, cele două părți vătămate au fost transportate la o biserică părăsită, care ulterior a fost identificată ca fiind biserica din cimitirul Giulești-Sârbi, unde inculpații B.M., I.A., S.I., S.S., precum și inculpatul R.G. le-au agresat din nou fizic și moral, producându-le acestora mai multe leziuni, amenințându-le cu moartea și înscenând o executare prin spânzurătoare părții vătămate R.V., părțile vătămate afirmând că agresorii erau înarmați cu pistoale și obiecte contondente.

Partea vătămată R.V. a afirmat că atât ea cât și partea vătămată D.C. au fost examinate din punct de vedere medical de o persoană care s-a prezentat ca fiind medic, acesta prezentând agresorilor consecințele sale și stabilind îngrijirile medicale de care cele două părți vătămate aveau nevoie. Datorită apariției în paginile ziarelor a unui comunicat privind dispariția părții vătămate D.C. și stabilindu-se că aceasta nu a participat la săvârșirea furtului, inculpatul B.M. a eliberat-o în ziua de 19 ianuarie 2000, amenințând-o că în cazul în care va sesiza organele de poliție, va fi omorâtă împreună cu familia sa. Pentru a cumpăra tăcerea părții vătămate D.C., inculpatul B.M. i-a achitat acesteia ratele la autoturismul personal D. în valoare de 18.000.000 ROL și i-a asigurat un sejur la munte de 2 zile, împreună cu o persoană de sex feminin de moravuri ușoare.

Totodată, inculpatul B.M. a angajat partea vătămată, D.C. la firma sa, deoarece acesteia îi fusese desfăcut contractul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, ca urmare a absențelor nemotivate în perioada 12 - 19 ianuarie 2000. Partea vătămată D.C. nu a povestit familiei sale cele întâmplate.

În ziua de 12 ianuarie 2000, deoarece hainele cu care era îmbrăcată partea vătămată R.V. erau murdare de sânge, datorită agresiunilor fizice la care aceasta fusese supusă, inculpatul B.M. i-a cerut părții vătămate să se dezbrace de hainele cu care fusese îmbrăcat, oferindu-i haine de schimb, pe care inculpatul le cumpărase special pentru aceasta. Fiind de față în acel moment, inculpata L.L.C. a afirmat că hainele părții vătămate sunt de calitate și le dorește pentru sine și profitând de neputința părții vătămate de a se opune, inculpata și-a însușit hainele acesteia, pe care le-a transportat la subunitatea Crângași aparținând SC N. SA București, solicitând ca acestea să fie curățate și plătind suma de 123.500 ROL. Pe bonul eliberat de unitatea N. au fost stipulate obiectele de vestimentație lăsate la curățat cu mențiunea că acestea prezentau urme de sânge.

La rândul său și partea vătămată D.C. a fost obligată să schimbe hainele sale murdare de sânge, fiind îmbrăcată cu haine achiziționate în acest scop de inculpatul B.M.

În perioada 19 ianuarie - 7 februarie 2000 inculpații I.A. și A.M., precum și R.G. au mai participat sporadic la lipsirea de libertate a părții vătămate R.V., în final aceștia retrăgându-se din această acțiune, deoarece inculpatul B.M. nu își respectase promisiunile făcute cu privire la plata unor recompense, acesta din urmă amânând aceste plăți până la momentul recuperării efective a banilor furați.

În ziua de 4 februarie 2000, inculpatul B.M. s-a deplasat în localitatea Breaza, județul Prahova, la vila sa, unde s-a întâlnit cu martorul R.P., persoana care deținea cheile vilei și se ocupa de îngrijirea acesteia. În timpul discuțiilor, inculpatul B.M. a comunicat acestuia că la vila sa va veni un grup de prieteni ai inculpatului pentru a petrece câteva zile, cerându-i totodată martorului să îi înmâneze cheile de la vilă.

În ziua de 7 februarie 2000, inculpații S.I., S.S. și L.L.C. au transportat partea vătămată R.V. la vila inculpatului B.M. din localitatea Breaza, unde aveau obligația să îl păzească și să îl ascundă totodată, deoarece în București demaraseră cercetările de căutare a părții vătămate.

În perioada 7 - 14 februarie 2000, partea vătămată R.V. a fost lipsită de libertate în mod ilegal în vila inculpatului B.M. de la Breaza, de către cei trei inculpați arătați mai sus, partea vătămată nemaifiind supusă aceluiași gen de agresiuni, ci, în principal, agresiunile exercitate asupra acesteia au fost de ordin moral, inculpații ieșind în exteriorul vilei doar în timpul nopții, pe rând, fără partea vătămată, pentru a se ascunde de privirile eventualilor martori. De regulă, împrejurimile vilei erau cercetate de inculpata L.L.C., aceasta neavând posibilitatea să păzească singură partea vătămată.

În noaptea de 14 februarie 2000, în jurul orei 3,00, profitând de un moment de neatenție al inculpaților S.I., S.S. și L.L.C., care se aflau sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată și-a recuperat actele de identitate care se aflau la cei trei inculpați și a părăsit vila în care se afla sechestrat, escaladând o fereastră care nu era asigurată cu sistem de încuiere.

Recunoscând împrejurările și topografia localității Breaza, partea vătămată a fugit din vilă prin grădina aflată în spatele acesteia, a sărit gardul împrejmuitor și și-a continuat alergarea pe pajiștea învecinată cu terenul vilei, reușind să ajungă la complexul A. din localitatea Breaza, care era păzit de gardianul public B.A. Partea vătămată R.V. a solicitat gardianului public să îl ascundă, povestindu-i pe scurt motivele pentru care îi solicita acest lucru. B.A. a anunțat Corpul Gardienilor Publici din localitatea Breaza care, la rândul lor, au sesizat organele de poliție din Breaza, cerând sprijinul urgent al acestora. Din declarația lui B.A., a rezultat că partea vătămată R.V. era epuizată fizic, rănită pe brațe, acuzând chiar o fractură la brațul stâng, starea psihică a părții vătămate fiind aceea a unui om hăituit, avea privirea rătăcită, vorbea incoerent, era foarte speriată și solicita în permanență să fie ascuns, cerând insistent gardianului să fie împușcat în cazul în care cei care l-au sechestrat reușesc să-l găsească.

La scurt timp după evadarea părții vătămate, inculpații S.S., S.I. și L.L.C. au sesizat lipsa părții vătămate și imediat au plecat în căutarea acesteia cu autoturismul cu care efectuaseră deplasarea, inculpații străbătând circa două ore suprafețe din Breaza unde considerau că partea vătămată s-ar fi putut afla. Momentul plecării și reîntoarcerii celor trei inculpați a fost sesizat de același martor R.P. al cărui domiciliu de învecinează cu vila inculpatului B.M. După reîntoarcerea la vilă, cei trei inculpați au încercat să șteargă urmele prezenței părții vătămate în vila, iar în jurul orei 10,00, au părăsit vila cu intenția de a se reîntoarce la București. În dimineața zilei de 14 februarie 2000, au fost formate echipe operative de către organele de poliție și parchet, cei trei inculpați fiind identificați și reținuți pe raza localității Breaza de către un echipaj de poliție. În localitatea Breaza s-au deplasat în cursul dimineții de 14 februarie 2000 și martorii D.C. și M.C. cu un autoturism condus de S.G.C.

La verificarea respectivului autoturism, s-a constatat că în portiera stângă fața a acestuia se afla un pistol semiautomat marca S. și 12 cartușe calibru 7,65 mm, pistolul prezentând cartuș pe țeavă. Împreună cu partea vătămată R.V., organele de poliție au refăcut traseul parcurs de către acesta în sens invers, începând cu complexul A. și terminând cu locul în care se afla situată vila inculpatului B.M. Fără a pătrunde în locuință, partea vătămată a relatat cu lux de amănunte în fața martorului R.P., aspectul interior al vilei (mobilier, dotări interioare, topografie etc.), precum și locuri în care partea vătămată, în mod intenționat și-a aplicat impresiuni digitale. Cele relatate de către partea vătămată au fost confirmate în momentul efectuării percheziției domiciliare la vila inculpatului B.M., percheziție efectuată în prezența martorului R.P. și a inculpatei L.L.C. Partea vătămată R.V. a fost examinată din punct de vedere medico-legal la I.M.L. M.M. București, constatându-se că aceasta prezintă leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 20 - 30 zile îngrijiri medicale. Leziunile existente pe corpul părții vătămate au fost evidențiate în certificatul medico-legal, printre acestea fiind de remarcat: "fractură 1/3 medie inferioară cominativă cu deplasare de cubitus stâng", partea vătămată fiind supusă unei intervenții chirurgicale la data de 21 februarie 2000; "entorsă genunchi drept"; "multiple cicatrice în toate zonele corpului," apreciindu-se că leziunile existente au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, prin acțiunea unor obiecte dure ascuțite și prin acțiunea unor obiecte agenți traumatici fizic cu temperatură înaltă. În urma examinării urmelor papilare și ale mucurilor de țigări din interiorul vilei aparținând inculpatului B.M., s-a constatat că în interiorul acesteia s-au aflat atât inculpații S.S., S.I., L.L.C., cât și partea vătămată R.V. În urma relatărilor părților vătămate R.V. și D.C. au fost identificate imobile din București aparținând inculpatului B.M., în care cele două părți vătămate au fost sechestrate și supuse unor agresiuni fizice și morale, precum și biserica părăsită din cimitirul Giulești-Sârbi unde cele două părți vătămate au fost transportate.

Din imobilul situat pe str. G., s-au ridicat urme papilare care au fost analizate tehnico-științific, constatându-se că acestea aparțin inculpatului S.I.I., inculpatul negând că ar fi fost prezent vreodată în acel imobil.

Din declarațiile părții vătămate R.V. a rezultat faptul că T.M.M., pentru a induce în eroare organele de poliție și familia părții vătămate, în ziua de 8 februarie 2000 a trimis prin mandatul telefonic suma de 4.000.000 ROL mamei părții vătămate R.M., înscriind la rubrica "expeditor" numele părții vătămate, mandatul fiind trimis din județul Argeș.

Tot din declarațiile părții vătămate R.V., în noaptea de 12 ianuarie 2000, din ordinul inculpatului B.M., a fost mutat din locul de parcare situat în fața firmei inculpatului, autoturismul părții vătămate, în vederea disimulării locului în care partea vătămată era sechestrată. Autoturismul a fost identificat de organele de poliție din București, fiind în stare de funcționare.

Din declarațiile părților vătămate, coroborate cu probele existente la dosarul cauzei, a rezultat că în perioada în care acestea au fost sechestrate, violențele fizice și morale au fost exercitate timp de mai multe ori pe zi și uneori noaptea, de inculpații I.A., B.M., A.M., S.I., S.S., precum și de inculpatul R.G. În timpul în care părțile vătămate erau lăsate să își revină de pe urma violențelor exercitate asupra lor, erau lăsate să doarmă, paza acestora efectuându-se în ture, zi și noapte, de inculpații S.I., S.S. și de T.M.M.I, T.A.Ș., P.I.Ș. și S.F. În fiecare zi, la violențele exercitate asupra părților vătămate a asistat și inculpata L.L.C., aceasta aflându-se în relații intime cu inculpatul S.S. În momentul identificării inculpatului I.A. a fost percheziționat autoturismul acestuia care era condus de martorul G. (I.) R.M., în interior fiind depistate o vestă antiglonț, trei măști, un pistol cu gaze marca N. calibru 9 mm, 50 cartușe cu încărcătură iritant-lacrimogenă, un cuțit cu lamă rabatabilă în lungime de 18 cm, un castet telescopic elastic în lungime de 45 cm, toate obiectele găsite aparținând inculpatului I.A.

La momentul identificării inculpatului S.I.I., acesta și-a declinat o identitate falsă în fața organelor de poliție, afirmând că se numește S.R.G. și oferind date de stare civilă necorespunzătoare adevărului. Prin verificarea urmelor dactiloscopice, s-a dovedit adevărata identitate a inculpatului S.I.I., datele de stare civilă false oferite de acesta aparținând fratelui său, S.S.G.

În ce îi privește pe inculpații T.A.Ș. și P.I.Ș. instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu pot duce la concluzia vinovăției acestor inculpați, nefiind întrunite elemente constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a apreciat, referitor la infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, că, prezența acestora la sediul firmei inculpatului B.M. nu s-a datorat intenției la infracțiunile de a lipsi părțile vătămate de libertate.

În speță, celor doi inculpați le-a lipsit reprezentarea că în urma acțiunii sau inacțiunii lor victimele au fost lipsite în mod ilegal de libertate, dorind sau măcar acceptând producerea acestor urmări.

Ca urmare s-a constatat că lipsește intenția de a lipsi părțile vătămate de libertate și s-a dispus achitarea inculpaților pentru cele două infracțiuni de lipsire de libertate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Același temei al achitării a fost avut în vedere și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. constatându-se, că cei doi inculpați nu au făcut parte dintr-o grupare cu caracter organizat și nu au acționat conform unui program inițiat de inculpatul B.M.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, invocând, printre altele și greșita achitare a inculpaților T.A.Ș. și P.I.Ș.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea l-a apreciat ca neîntemeiat, arătând că în mod corect prima instanță a reținut nevinovăția celor doi inculpați.

În acest sens s-a argumentat că probele administrate în cauză nu au format convingerea instanțelor că cei doi inculpați au avut intenția să participe la lipsirea de libertate a părților vătămate și că făceau parte dintr-o grupare constituită tocmai pentru a recupera o eventuală sumă de bani sustrasă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs, alături de inculpații condamnați, și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând soluția de achitare a inculpaților T.A.Ș. și P.I.Ș. susținându-se în motivele de recurs că instanțele au comis o gravă eroare de fapt.

Prin Decizia penală nr. 4447 din 13 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul formulat de procuror, a casat hotărârile primelor două instanțe cu privire la achitarea inculpaților și a pronunțat o nouă hotărâre pe fond, prin care a dispus condamnarea la 7 ani închisoare a inculpatului P.I.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal [faptă prevăzută și sancționată de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.] și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni [faptă prevăzută și sancționată de art. 323 alin. (1) C. pen.].

Ca urmare a contopirii pedepselor aplicate, inculpatul P.I.Ș. a fost condamnat să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pedepse identice i-au fost aplicate și coinculpatului T.A.Ș.

Pentru a pronunța hotărârea de condamnare, instanța de ultim control judiciar a arătat că probele administrate în cauză atestă în mod indubitabil că faptele comise de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.

Astfel, inculpații T.A.Ș. și P.I.Ș. au determinat telefonic pe partea vătămată R.V. să se prezinte la adresa din str. P. unde a fost sechestrată asigurându-l că nu i se va întâmpla nimic.

De asemenea, s-a arătat că cei doi inculpați au făcut parte din grupul condus de inculpatul B.M. și au participat la lipsirea de libertate a părților vătămatei.

S-a făcut referire la declarația martorului B.F. care a declarat că inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș. au primit un telefon, inculpatul B.M. cerându-le să se deplaseze la firma sa pentru a discuta m legătură cu R.V.

A fost avută în vedere și declarația martorei N.M., concubina părții vătămate R.V., care a precizat că acesta din urmă, în noaptea de 11 ianuarie 2000 a primit telefon de la trei persoane și, din discuțiile purtate a înțeles că se numeau A., (porecla inculpatului T.A.Ș.), M. și S., cei trei acuzând pe partea vătămată R.V. că ar fi sustras o sumă mare de bani și i-au solicitat să se întâlnească cu ei într-un anumit loc. A mai susținut martora că ulterior partea vătămată a avut o convorbire telefonică cu D.C., iar din discuția acestora martora a reținut că inculpatul T.A.Ș. îi cerea părții vătămate R.V. să se întâlnească, acuzând-o de furtul unei sume foarte mare de bani.

Martorul D.C., în depoziția sa a declarat că în seara zilei de 11 ianuarie 2000 și respectiv în dimineața zilei de 12 ianuarie 2000 a primit telefon, în mai multe rânduri de la inculpații I.A., (zis S.G.), de la A. (porecla inculpatului T.A.Ș.) și P.I.Ș. care, după ce i-au făcut cunoscut că partea vătămată R.V. este la ei, i-au cerut să-l convingă să le dea banii furați pentru a înceta agresiunile exercitate asupra acestuia.

Inculpații i-au spus martorului "că îl vor ține pe V. la ei" până le va restitui banii, iar dacă nu o va face "îl vor omorî".

Același martor a mai afirmat că, deplasându-se la biroul inculpatului B.M., a aflat de la inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș. că inculpatul plecase împreună cu I.A. și A.M. să-l aducă pe partea vătămată D.C. pentru că V.R. ar fi recunoscut săvârșirea furtului împreună cu acesta.

Pe de altă parte, partea vătămată R.V. a declarat că inculpatul T.A.Ș. i-a comunicat telefonic că se află pe str. P. împreună cu inculpații P.I.Ș. și B.M. și în urma convorbirilor telefonice avute cu T.A.Ș. și P.I.Ș., părții vătămate i s-a solicitat să se întâlnească cu aceștia și a fost asigurat că nu se va întâmpla nimic și va fi lăsat să plece acasă, dacă se va confirma faptul că nu este el autorul furtului.

Ulterior, partea vătămată R.V. a relatat că s-a dus să se întâlnească cu cei trei la firma inculpatului B.M. unde a fost băgat într-o cameră în care se aflau inculpații A.M., I.A., T.A.Ș., P.I.Ș. și B.M., iar apoi a fost luat cu forța și coborât în subsolul imobilului de către inculpatul I.A. În subsol au coborât și inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș.

În timp ce partea vătămată R.V. era supusă agresiunilor fizice, cei doi inculpați T.A.Ș. și P.I.Ș. au purtat convorbiri telefonice cu martorul D.C. căruia i-au cerut să-l lămurească pe partea vătămată să restituie suma de bani, spunându-i martorului că R.V. este vinovat și va fi reținut până când problema se va rezolva de către ei.

În plus, partea vătămată R.V. a relatat că inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș. i-au cerut să facă tot posibilul să-l scoată afară din casă pe D.C. (C.) și să stabilească un loc de întâlnire, precizând că pe perioada lipsirii sale de libertate și a celeilalte părți vătămate D.C., cei doi inculpați au asigurat paza.

Din analiza acestor probe, Curtea Supremă a concluzionat că inculpații P.I.Ș. și T.A.Ș. au avut un rol bine determinat în derularea activității infracționale în ansamblul său, acționând cu intenția manifestată de a lipsi de libertate părțile vătămate.

În mod constant partea vătămată R.V. a relatat cum a fost ademenit de inculpatul T.A.Ș. să se deplaseze la sediul firmei inculpatului B.M., unde se afla și inculpatul P.I.Ș. și unde a fost sechestrat și agresat.

Așa fiind a fost considerată evidentă participarea inculpaților la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal a părților vătămate și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.

S-a arătat că, pentru existența infracțiunii de lipsire de libertate este irelevant tratamentul la care este supusă victima și mijloacele pe care le-a folosit inculpatul, fiind suficientă și inducerea în eroare a victimei, așa cum este cazul în speță, respectiv ademenirea acesteia pentru a veni în locul în care a fost ulterior sechestrată.

Sub aspectul laturii subiective, s-a menționat că, din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că inculpații T.A.Ș. și P.I.Ș. au avut reprezentarea atât a activității lor infracționale cât și a celorlalți inculpați, în cadrul grupării din care au făcut parte având un rol determinat.

Pentru aceste considerente Curtea Supremă de Justiție a constatat că se impune condamnarea inculpaților pentru infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) din C. pen., și că, neprocedând astfel, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale sub acest aspect, dispunându-se condamnarea inculpaților la pedepsele anterior menționate.

Având în vedere soluția instanței de recurs și epuizarea căilor interne de atac, condamnatul P.I.Ș. a formulat cerere, în temeiul art. 34 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, împotriva Statului Român invocând încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, constând în faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cauza și i-a înrăutățit situația fără să îl asculte sau să îi permită să aducă probe în apărare. Mai mult, urmare a acestei proceduri expeditive în care nu i s-a permis pregătirea apărării și prezentarea acesteia în fața instanței de ultim grad, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată la 10 aprilie 2012, definitivă în condițiile art. 44 § 2 din Convenție, a stabilit că a avut loc încălcarea dispozițiilor art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 (c) și (d) din Convenție, reținând că, prin casarea hotărârilor de achitare pronunțate de primele două instanțe, Tribunalul București și, respectiv, Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit două acuzații în materie penală împotriva reclamantului, condamnându-l fără să îl asculte.

Lipsa ascultării inculpatului în persoană este și mai dificil de conciliat cu cerințele unui proces echitabil în circumstanțele specifice ale acestei cauze, unde instanța de recurs a efectuat o evaluare a laturii subiective a pretinsei infracțiuni, respectiv intenția reclamanților de a comite infracțiunile, și a fost prima instanță care i-a condamnat în acțiunea introdusă pentru a stabili o acuzație în materie penală împotriva lor.

Prin cererea de revizuire formulată de petentul condamnat P.I.Ș., în temeiul art. 408

1

C. proc. pen. s-a solicitat desființarea Deciziei nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4681/2002 și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de revizuire în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 408

1

C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că aceasta este întemeiată, arătându-se că unicul remediu apt a înlătura consecințele încălcării dreptului la un proces echitabil, constatat prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, îl reprezintă desființarea hotărârii instanței de recurs și dispunerea rejudecării cauzei de către această instanță, cu respectarea drepturilor revizuentului.

Ca atare, prin Decizia penală nr. 27 din 11 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, completul 5 judecători, a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I.Ș., a desființat Decizia nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4681/2002, numai în ceea ce îl privește pe revizuentul P.I.Ș. și a dispus trimiterea cauzei la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

S-a arătat că, în rejudecarea recursului, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 385

14

raportat la art. 385

16

C. proc. pen., respectiv să procedeze la ascultarea inculpatului și la administrarea probelor, așa cum s-a statuat prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 10 aprilie 2012, în parag. § 51 și § 52.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 martie 2013, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 24 septembrie 2013.

Înalta Curte a apreciat că, din punct de vedere procedural, nu mai este necesară pronunțarea unei noi decizii prin care să se caseze hotărârea instanței de apel cu reținerea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care asupra necesității administrării de probe, respectiv ascultarea inculpatului intimat și a martorilor, s-a pronunțat deja completul de 5 judecători atunci când a desființat Decizia nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală și a dispus rejudecarea recursului promovat de către parchet.

S-a procedat la ascultarea inculpatului P.I.Ș., a părții vătămate D.C. și a martorilor N.M., D.C., B.G.F., B.M., M.C., S.S., A.M. și I.A., pentru a verifica nemijlocit temeinicia criticilor formulate de către parchet și incidența cazului de casare invocat. Toți aceștia au relatat pe larg faptele la care au participat atât în noaptea de 11 ianuarie 2000, cât și evenimentele petrecute ulterior acestei date, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

Referitor la partea vătămată R.V., s-a dispus citarea sa și emiterea unui mandat de aducere, sora sa, numită G.C., comunicând că aceasta locuiește în prezent în Statele Unite ale Americii, necunoscând însă adresa exactă, la solicitarea Înaltei Curți fiind pusă la dispoziția instanței o adresă de poștă electronică a acesteia.

Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus citarea părții vătămate prin intermediul poștei electronice, punându-i-se în vedere să comunice o adresă pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, pentru audierea sa prin videoconferință sau pentru efectuarea unei comisii rogatorii.

Partea vătămată R.V. nu a răspuns în niciun fel acestei solicitări, iar apărarea și Ministerul Public au învederat că nu formulează alte cereri referitoare la alte posibile demersuri care ar putea fi făcute pentru a realiza ascultarea intimatului parte vătămată, Înalta Curte constatând imposibilitatea administrării probei.

Pentru inculpatul P.I.Ș., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, constând și în transcrierea înregistrării unui interviu acordat de către partea vătămată, în cuprinsul căruia aceasta face referiri la modul în care s-au petrecut faptele din data de 11 ianuarie 2000, precum și înregistrarea video a acestuia.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs al parchetului se circumscrie cazului de casare prevăzut de: dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., arătându-se că soluția de achitare a inculpatului P.I.Ș. este rezultatul unei grave erori de fapt, probatoriul administrat în cauză susținând vinovăția acestuia.

În susținerea criticilor formulate, s-a făcut referire la declarațiile martorei N.M., ale părții vătămate R.V. și ale martorului D.C. S-a arătat că partea vătămată a relatat cum a fost determinată de către inculpatul T.A.Ș. care i-a comunicat telefonic că se află pe str. P., împreună cu inculpații P.I.Ș. și B.M., după care, primii doi inculpați i-au solicitat să se întâlnească, asigurându-l că nu se va întâmpla nimic și va fi lăsat să plece acasă dacă se va confirma că nu el este autorul furtului. De asemenea, s-a învederat că partea vătămată a atestat prezența permanentă a inculpaților T. și P. în preajma sa, atât în momentul în care a fost introdus în camera de la sediul firmei inculpatului B., cât și la momentul în care a fost luat și coborât la subsolul imobilului de către inculpatul I.A.

Ministerul Public a mai arătat că, și în ipoteza în care inculpatul P.I.Ș. nu ar fi agresat-o pe partea vătămată, activitatea acestuia ar fi îmbrăcat condițiile complicității la săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât prin activitatea sa, alături de cea a coinculpatului T.A., s-au creat condițiile favorabile pentru comiterea acestei fapte, iar pe plan intelectiv, inculpatul a avut reprezentarea faptului ca actele sale vor avea ca rezultat înlesnirea activității celorlalți.

S-a făcut referire la jurisprudență care a statuat că "există complicitate indiferent de forma sub care se înfățișează înlesnirea săvârșirii infracțiunii, nefiind necesar ca actul de ajutorare să fie indispensabil autorului - Tribunalul Suprem, secția penală, Decizia nr. 69/1974 în R.R.D. 6/1974" și, de asemenea că "pentru existența complicității nu este necesar sub aspect subiectiv o înțelegere prealabilă a complicelui cu autorul infracțiunii, fiind suficient ca el să aibă cunoștiință despre săvârșirea acesteia și să știe că prin activitatea sa ajută la comiterea ei - Tribunalul Municipiului București, secția a II-a penală, Decizia nr. 127/1982".

Concluzionându-se, s-a arătat că, cel puțin sub aspectul complicității, probatoriul administrat atestă, fără niciun echivoc, activitățile indirecte și mediate ale inculpatului P.I.Ș. (alături de inculpatul T.A.) la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Apărarea inculpatului a învederat faptul că în cauză nu se poate reține o gravă eroare de fapt, în sensul dezvoltat de doctrină și jurisprudență, parchetul solicitând doar o reapreciere a mate