ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3153/2014

Asupra recursului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1.788 din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC L.A.T. SRL și s-a respins acțiunea formulată de SC L.A.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta Banca C.R. Asigurări V.I.G., pentru lipsa calității procesuale active. S-a respins excepția prematurității acțiunii invocată de Banca C.R. Asigurări V.I.G., ca rămasă fără obiect. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca C.R. Asigurări V.I.G., ca nefondată. S-a admis excepția netimbrării cererii de intervenție a intervenientei Banca C. SA și s-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție formulată de Banca C. SA.

În conformitate cu prevedere art. 137 C. proc. civ. vechi instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Examinând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC L.A.T. SRL invocată de pârâta SC O.V.I.G. SA instanța a constatat că excepția invocată este întemeiată. Polița de asigurare facultativă a vehiculelor - Casco a fost încheiată în data de 27 mai 2011 între asigurătorul SC Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA și asigurătorul SC L.A.T. SRL. La rubrica din contract intitulată mențiuni speciale se prevede că „Polița se cesionează în favoarea Băncii C.". Această cesiune s-a făcut pentru garantarea creditelor luate de reclamantă de la intervenienta Banca C. SA prin contractele de credit pentru investiții din 01 iunie 2006 și din 03 noiembrie 2006, credite garantate cu ipotecă imobiliară și cu gaj fără deposedare asupra autobuzului D., autocarul în litigiu.

Potrivit clauzelor contractuale drepturile împrumutatului la despăgubirile ce i se cuvin în cazul producerii riscului asigurat pentru bunurile aduse în garanție vor fi cesionate în favoarea Băncii C. pe toată durata derulării contractului. În consecință în cauză are calitate procesuală activă intervenienta Banca C. și nu reclamanta. În aceste circumstanțe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a introduce prezenta acțiune în justiție este fondată și în concluzie acțiunea a fost respinsă pentru acest considerent. În aceste condiții excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamantă a rămas fără obiect și a fost respinsă ca atare.

În ședința publică din data de 9 aprilie 2013 instanța a calificat înscrisul depus de Banca C. intitulat „note de ședință", ca fiind în realitate o cerere de intervenție în interes propriu deoarece prin acest act se solicită instanței să dispună „obligarea asigurătorului (pârâtul) să achite despăgubirile solicitate de asigurat (reclamantul), în favoarea Băncii până la concurența sumelor ce reprezintă acoperirea integrală a creanței garantate, conform contractelor de credit. În această situație instanța a dispus intervenientei Banca C. să-și timbreze cererea de intervenție în interes propriu la cuantumul pretențiilor precizate de reclamantă la valoarea de 723.515,32 RON și anume cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 11346,15 RON și cu timbru judiciar de 5 RON.

Deoarece intervenienta nu a înțeles să dea curs solicitării instanței cererea de intervenție a fost anulată ca netimbrată în conformitate cu disp. art. 20 din Legea nr. 146/1997. Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție depusă de Banca C., pârâta SC O.V.I.G. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Instanța de fond a respins excepția invocată, deoarece chiar dacă reclamanta nu are calitate procesuală activă, pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece are calitatea de asigurător față de care se pot solicita despăgubirile ce formează obiectul prezentei cauze. Având în vedere aspectele reținute instanța de fond a constatat că nu se mai poate trece la analizarea pe fond a raporturilor juridice dintre părți.

Pentru considerentele menționate, tribunalul văzând că în cauză nu sunt întrunite condițiile pmvăzute de dispozițiile art. 109 C. proc. civ. vechi, a admis excepțiile lipsei calității procesuale active și a netimbrării cererii de intervenție, a respins excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea introductivă fără să acorde cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. S.P.R.L. și intervenienta în nume propriu Banca C. Prin decizia civilă nr. 57/2014 din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC L.A.T.

SRL prin lichidator judiciar U. S.P.R.L împotriva sentinței civile nr. 1.788 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4066/112/2012 al Tribunalului Bistrița-Năsăud și s-a respins ca lipsit de interes apelul declarat de intervenienta în nume propriu Banca C. împotriva aceleiași sentințe.

În motivarea hotărârii instanța de apel a reținut următoarele considerente: S-a dovedit în fața instanței de fond că reclamanta a încheiat cu pârâta polița de asigurare facultativă a vehiculelor - CASCO din 27 mai 2011. Potrivit mențiunii cuprinsă în acel contract, polița va fi cesionată în favoarea apelantei Banca C. SA Mențiuni cu privire la cesionarea poliței sunt cuprinse și în contractul încheiat între reclamantă și Banca C. SA, respectiv contractul de credit, art. 7 pct. 4 unde se arată că: „drepturile împrumutatului la despăgubirile ce i se cuvin în cazul realizării riscului asigurat pentru bunurile aduse în garanție vor fi cesionate în favoarea Banca C. SA". Instanța de apel a constatat că intenția reclamantei de cesionare a creanței născute din polița de asigurare a fost făcută publică față de terțul contractant, asigurătorul O. prin înscrierea mențiunii referitoare la cesiune pe însăși polița de asigurare (contractul de asigurare).

Faptul cesiunii a fost cunoscut și recunoscut ulterior chiar și în apel de către intervenienta Banca C., obligația de cesionare fiind asumată de reclamantă în baza contractelor de credit cu destinația de investiții în scopul achiziționării a două autocare (art. 7.2 din contractul de credit din anul 2007 și art. 7.4 din contractul de credit din anul 2006). Curtea de apel a reținut că toate cele3 părți implicate, reclamanta - cedent, pârâta - debitor cedent și Banca C. - cesionar au cunoscut faptul cesiunii de creanță, nemaifiind deci necesară analiza îndeplinirii cerințelor legale de valabilitate, invocarea unei eventuale nerespectării a dispozițiilor legale fiind superfluă, în contextul stabilirii faptului că toate cele 3 părți implicate au cunoscut (și recunoscut) faptul cesiunii.

Cu privire la contractul de asigurare, instanța de apel a reținut că în faza ulterioară încheierii lui, executarea obligației de despăgubiri este generată (condiționată) de îndeplinirea unei condiții suspensive, respectiv producerea riscului asigurat. Potrivit art. 1407 noul C. civ., îndeplinirea condiției determină obligația de plată din partea creditorului. În situația obligațiilor afectate de condiția suspensivă, până la realizarea condiției, obligația are o existență sumară, reclamanta în calitate de creditor al obligației de plată a despăgubirii va avea, până la realizarea evenimentului un drept „eventual" de a obține despăgubirea aferentă.

În acest interval, creditorului îi sunt recunoscute mai multe posibilități (acte de admin strare sau de dispoziție) referitoare la creanța sa (art. 1409, 1410) și deci inclusiv dreptul de a cesionată (art. 1408 alin. (1). În situația realizării condiției transmiterii de drepturi, consimțite înainte de realizarea acesteia, actele juridice de transmitere sunt validate. În speță este certă intenția de cesiune a creanței, recunoscută în mod direct de toate cele 3 părți implicate. Până la data realizării evenimentului asigurat, atât obligația de despăgubire, cât și cesiunea, se aflau pe un plan secundar. Realizarea evenimentului a impus activarea atât a obligației de despăgubire cât și a celorlalte obligații asumate de părți (cesiunea).

S-a arătat că nu se poate aprecia că cesiunea a privit doar suma, despăgubirea ce va fi încasată de către reclamantă de la asigurător, și că doar de la acel moment ar deveni valabilă cesiunea menționată pe polița de asigurare. Intenția de cesionare a fost manifestată încă de la data încheierii contractului de asigurare, dată la care, în mod cert, părțile din contractul de asigurare nu aveau cum să cunoască că evenimentul asigurat se va produce sau nu. Referitor la apelul declarat de intervenienta în nume propriu Banca C., Curtea de Apel a constatat că acesta a fost susținut în vederea clarificării poziției sale în cauză (postura din care participă la litigiu).

În același timp s-a arătat de către Banca C. că nu consideră că în această etapă, când se urmărește obligația pârâtei asigurătoare la plata creanței născute ca urmare a producerii evenimentului asigurat, că ar putea pretinde, în nume propriu, în calitate de creditor - cesionar contravaloarea despăgubirii, acest drept aparținând doar SC L.A.T. SRL. Au fost evidențiate anterior motivele pentru care instanța de apel a apreciat soluția instanței de fond ca fiind corectă, reclamantei SC L.A.T. SRL lipsindu-i calitatea procesuală activă. În acest context, s-a apreciat că nu se mai impune a se analiza care ar fi poziția procesuală corectă a Băncii C. în prezentul litigiu, cu consecințele aferente asupra timbrajului unei eventuale cereri de intervenție principală.

În consecință, față de cele menționate, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL, iar apelul intervenientei în nume propriu Banca C. se a fost respins ca lipsit de interes, păstrându-se în întregime hotărârea apelată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL, la dosar fiind depuse două declarații de recurs motivate, prima formulată de avocat D.O.M. cu mandat convențional acordat de către societate și cea de-a doua formulată de lichidatorul judiciar U. SRL. La acest termen de judecată, s-a statuat față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 că numai recursul declarat prin lichidator are funcție sesizatorie, întrucât dreptul de administrare al reclamantei a fost ridicat.

În motivarea acestui recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. s-a arătat că din definiția dată de art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările rezultă că, contractantul asigurării este parte a contractului de asigurare, iar din aceasta calitate are dreptul de a formula cereri de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat, chiar dacă despăgubirea urmează a se plăti în contul unei terțe persoane, în speța de față Banca C. SA, persoana care și-a însușit acțiunea asiguratului - reclamant. Consideră recurenta că din definiția reținută de instanța de apel rezultă că beneficiar al poliței este persoana îndreptățită să încaseze despăgubirea; nu rezultă din contractul de asigurare că acesteia i-au fost cesionate și alte drepturi cum ar fi cel de a întreține bunul asigurat în bune condiții, de a lua măsuri pentru limitarea pagubei în cazul producerii asigurării, de a formula acțiunea împotriva asigurătorului.

De asemenea, recurenta arată că toate aceste drepturi și obligații alături de cea de a plăti primele de asigurare sunt în sarcina asiguratului, conform art. 25, 26 și următoarele din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România. Recurenta apreciază că instanța de epel a interpretat greșit textul de lege și a considerat că asiguratul nu este parte în contractul de asigurare sau că acesta nu are capacitatea juridică de a solicita plata despăgubirilor către beneficiar. Legea privind asigurările îi conferă asiguratului toate celelalte drepturi mai puțin cel de a încasa contravaloarea despăgubirilor când încasarea despăgubirilor este cesionată către o terță persoană.

Ținând cont că cesiunea poliței s-a făcut pentru garantarea unui credit este greu de presupus că beneficiarul sumei ar putea să urmărească toate evenimentele care au loc în ceea ce privește bunurile aflate în garanția acestora și acesta este motivul pentru care și-au reținut doar dreptul de a încasa sumele aferente polițelor de asigurare ale bunurilor aflate în garanție iar celelalte drepturi și obligații s-au menținut în sarcina asiguratului.

Se mai arată și faptul că producerea evenimentului asigurat a avut loc la data de 04 noiembrie 2011, dată la care s-a născut și dreptul la despăgubiri, iar recurenta a solicitat asigurătorului plata despăgubirilor și acesta a invocat existența unui dosar penal și nicidecum faptul că aceasta nu are calitatea de a cere despăgubirile aferente poliței, în condițiile în care plata acestora trebuia să se facă în contul beneficiarului, Banca C. având ca destinație stingerea creditului a cărui garantare o constituia bunul sustras, care era și obiectul asigurării. Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru ca acesta să se pronunțe pe fondul cauzei.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor succede: Cu titlu preliminar, este de observat că motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. au fost invocate numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezelor pe care aceste motive le reglementează -hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii ori interpretarea greșită a actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) dedus judecății. Înalta Curte găsește nefondate criticile recurentei referitoare la greșita soluționare a cauzei pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, critici care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin cesionarea poliței de asigurare facultativă a vehiculelor Casco încheiată la data de 27 mai 2011 între SC O.V.I.G. SA București și SC L.A.T. SRL, calitatea de beneficiar al poliței s-a transmis Banca C., singura în măsură de a solicita și plata despăgubirii. Susținerile recurentei în sensul că potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 are calitate procesuală activă în prezenta cauză și ar fi îndreptățită să încaseze despăgubirea rezultată din contractul de asigurare nu pot fi reținute. Din norma invocată rezultă că părțile contractului de asigurare pot conveni ca în condițiile plății primei, la producerea riscului asigurat, despăgubire să fie plătită fie asiguratului, fie beneficiarului, fie terțului păgubit în limitele și termenele convenite.

Prin urmare, în cazul raportului juridic generat prin încheierea convenției asiguratul este exclus de la despăgubire dacă a convenit cu asigurătorul ca despăgubirea să fie achitată în cazul producerii riscului asigurat unei alte persoane și anume beneficiarului asigurării. Instanța de apel a constatat în mod corect că raportul de asigurare nu-i conferă dreptul recurentei-reclamante de a fi despăgubită întrucât nu are calitatea de beneficiar al poliței de asigurare, nici cea de cesionar al acesteia. Așadar excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a primit o judicioasă dezlegare, instanța de apel stabilind cadrul procesual al cauzei cu interpretarea și aplicarea corectă a raporturilor juridice existente între părțile în litigiu.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL împotriva deciziei civile nr. 57/2014 din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.