ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2205/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2205/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față,
Din
examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 352 din 15
martie 2011, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția lipsei calității
procesual active a reclamantei SC T.P. SRL, excepție invocată de pârâta Banca C.R.,
instanța reținând în esență că în polița de asigurare din 27 august 2008 sunt
prevăzute expres părțile contractului de asigurare încheiat, respectiv
reclamanta SC T.P. SRL în calitate de asigurat, pârâta Banca C.R. în calitate
de asigurător și Banca O.T.P., sucursala O. în calitate de beneficiar, că
reclamanta este beneficiara a două credite de investiție a căror garanție este
gaj asupra două mijloace fixe reprezentând mașini de ascuțit și rectificat
scule, asigurate conform poliței de asigurare din data de 27 august 2008,
polița fiind cesionată în favoarea Băncii O.T.P., sucursala O. și înscrisă în A.E.G.R.M.,
că potrivit adresei din 31 iulie 2009 al Băncii O.T.P., sucursala O. acordarea
de despăgubiri de către pârâtă, ca urmare a clauzelor din contractele de credit
încheiate, poate fi efectuată doar cu acordul beneficiarului Banca O.T.P., sucursala
O. și doar în conturile specificate de beneficiar, reclamanta prevalându-se de
clauzele contractului de credit încheiat între reclamantă și Banca O.T.P., sucursala
O. conform cărora în cazul pieirii sau distrugerii bunurilor ce constituie
garanția plății, eventualele sume obținute cu titlu de despăgubire vor fi
virate în contul reclamantei deschis la Banca O.T.P., sucursala O., urmând ca
prin aceste sume să fie stinsă sau compensată obligația de plată a ratelor
contractuale, aspect confirmat și de către Banca O.T.P., sucursala O. prin
adresa din 7 martie 2011.
A considerat instanța
de fond că prin inserarea unui beneficiar al primei de asigurare, reclamanta nu
și-a pierdut dreptul de a solicita plata unor despăgubiri în contul bunului asigurat,
neexistând nici o dovadă în acest sens, din contră, conform mențiunilor adresei
din 7 martie 2011, reclamanta având obligația de a vira suma rezultată din despăgubirea
ce s-ar acorda în baza poliței de asigurare din 27 auigust 2008, într-un cont IBAN
în euro/RON deschis la Banca O.T.P., sucursala O., reprezentând stabilirea unui
beneficiar al poliței de asigurare, ca și în cazul de față, reprezentând o stipulație
pentru altul, în cadrul acesteia, creditorul stipulației, reclamata SC T.P. SRL
putând solicita debitorului obligației Banca C.R. executarea obligației asumate
față de terțul beneficiar.
Prin sentința
din 7 februarie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată
și precizată de reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Banca C.R. precum
și cererea de intervenție formulată de pârâta Banca C.R. în contradictoriu cu intervenientul
principal Banca O.T.P., sucursala O.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei
calității procesual active a reclamantei SC T.P. SRL, excepție invocată de pârâta
Banca C.R., că prin încheierea din 15 martie 2011 a respins ca nefondată excepția
lipsei calității procesual active a reclamantei SC T.P. SRL.
În ceea ce privește
fondul cauzei, instanța în baza probelor administrate în cauză a reținut în esență
și în raport de art. 6.2.4 din Condițiile generale de asigurare că reclamanta nu
a respectat clauzele contractuale care o obligau să păstreze bunul avariat pentru
a permite angajaților pârâtei să evalueze paguba, iar mașinile de ascuțit asupra
cărora în polițele de asigurare s-a inserat clauze de cesiune în favoarea Banca
O.T.P., sucursala O. erau găsite în stare de funcțiune.
Instanța de fond
nu a putut reține apărarea reclamantei în sensul că utilajul avariat nu există un
astfel de utilaj în evidența contabilă a societății reclamante, din înscrisuri chiar
cele întocmite de reclamantă și comunicate către Banca O.T.P. rezultând că s-a încheiat
poliță de asigurare pentru utilajele din data de 19 noiembrie 2004 și din data de
4 august 2006.
Respingând acțiunea
reclamantei față de pârâtă, instanța a dispus și respingerea ca lipsită de obiect
și a cererii formulată de pârâta Banca C.R.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamanta SC T.P. SRL Oradea, solicitând modificarea
ei în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată, precum și
pârâta Banca C.R., solicitând schimbarea în tot a încheierii din 15 martie 2011,
precum și a sentinței din 7 februarie 2012, în sensul respingerii acțiunii reclamantei,
ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, cu cheltuieli
de judecată.
În motivarea apelului
său, reclamanta SC T.P. SRL a invocat greșita interpretare de către instanța de
fond a probatoriului administrat raportat la clauzele contractului de asigurare.
Apelanta Banca
C.R., în motivarea apelului său arată că reclamanta și-a dovedit interesul în promovarea
prezentei acțiuni, dar nu și dreptul și calitatea procesuală activă, prin adresele
din 31 iulie 2009 și din 7 martie 2011, dovedindu-se dreptul Banca O.T.P., sucursala
O. de a solicita despăgubirea, aceasta fiind titulara indemnizației de asigurare.
Curtea de Apel
Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia
nr. 65 din 12 septembrie 2012, a respins ca nefondat, apelul reclamantei și a admis
apelul pârâtei, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins
acțiunea ca fiind formulată de o parte fără calitate procesuală activă, apelanta
reclamantă fiind obligată să plătească apelantei pârâte 4,15 RON cheltuieli de judecată
în apel.
În fundamentarea
acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta nu este nici
beneficiarul, nici cesionarul asigurării, aceasta neavând calitatea procesuală activă
de a formula acțiune în despăgubiri, întemeiată pe această poliță, împotriva asigurătorului,
transferând acest drept în favoarea Băncii O.T.P., sucursala O.
A mai reținut
instanța de apel că, referitor la calitățile de intervenient al pârâtei Banca C.R.
și de intervenient principal al Băncii O.T.P., sucursala O., aceste părți au doar
calitate de pârâte, neexistând la dosar nici o cerere de intervenție.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC T.P. SRL solicitând admiterea recursului
declarat, respingerea excepției lipsei calității procesuale active, casarea hotărârii
atacate cu trimiterea dosarului la instanța de apel în vedere judecării în fond
a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă
formulează o singură critică pe care și-o subsumează motivului de nelegalitate reglementat
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reproșând instanței de apel interpretarea și aplicarea
greșită a legii în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active.
În argumentarea
acestei critici recurenta reclamantă arată că prin cesionarea poliței nu și-a pierdut
calitatea de parte contractantă în raportul de asigurare stabilit prin încheierea
poliței, având în continuare calitatea de „asigurat”, prin cesionare fiind cedată
doar calitatea sa de „beneficiar” al asigurării, că în conformitate cu contractul
de credit încheiat cu Banca O.T.P., bunurile asigurate au fost constituite ca și
garanții pentru garantarea restituirii creditului garantat iar polița de asigurare
a fost cesionată în conformitate cu prevederile contractului de credit pentru ca
banca să fie sigură de achitarea ratelor și în cazul pieririi bunurilor gajate și
în cazul producerii unui eveniment asigurat, instanța de apel limitându-se la analizarea
superficială a mențiunii de cesiune inserate pe polița de asigurare fără a verifica
motivele și condițiile cesiunii, prevăzute în contractul de creditare încheiat cu
unitatea bancară. Consideră recurenta reclamantă că, în condițiile în care, în calitate
de persoană asigurată a achitat primele de asigurare, este cel puțin ciudată susținerea
instanței conform căreia în cazul producerii unui eveniment asigurat, aceasta nu
are calitatea procesuală activat să solicite achitarea despăgubirilor aferente,
că dacă s-ar accepta poziția pârâtei adoptată și de instanța de apel, ar însemna
ca toate demersurile pentru achitarea despăgubirilor trebuiau efectuate de către
unitatea bancară, beneficiară a asigurărilor, deși aceasta nu deține în mod direct
nicio informație cu privire la evenimentul asigurat.
Recurenta reclamantă
subliniază că întreaga procedură de deschidere și administrare a dosarului de daune
a fost efectuată de către recurentă și societatea de asigurare, iar pârâta nu a
invocat niciodată că aceste proceduri ar fi trebuit să fie întreprinse de către
unitatea bancară, beneficiar al asigurării, că până la achitarea despăgubirilor
este nevoită să achite ratele contractuale către Banca O.T.P., deși s-a produs un
eveniment asigurat prin polița de asigurare încheiată de către recurentă a căror
prime de asigurare au fost achitate tot de către noi.
Recurenta apreciază
că prin admiterea excepției au fost lezate drepturile sale dobândite prin încheierea
poliței de asigurare existând riscul creării unui precedent periculos care să permită
societăților să se sustragă de la achitarea obligațiilor asumate prin contractele
de asigurare.
Prin întâmpinarea
formulată intimata pârâtă Banca C.R. a invocat excepția nulității recursului în
raport de art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. iar, în subsidiar a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Excepția nulității
recursului nu este întemeiată față de existența criticii de nelegalitate, ce vizează
greșita aplicare și interpretare a legii de către instanța de apel în soluționarea
excepției lipsei calității procesuale active, singura dealtfel formulată în cadrul
cererii de recurs, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticii formulate, constată că recursul
este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin cesionarea
poliței din 27 august 2008 calitatea de beneficiar al poliței s-a transmis Banca
O.T.P., sucursala Oradea, singura în măsură de a solicita și prin plata despăgubirii.
Instanța de apel
nu a negat existența în cauză a interesului recurentei-reclamante, dar din perspectiva
calității sale de pârâte în cadrul raportului de asigurare care însă nu-i conferă
dreptul de a fi despăgubită întrucât nu are calitatea de beneficiar al poliței de
asigurare, nici cea de cesionar al acesteia.
Așadar excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantei a primit o judicioasă dezlegare,
instanța de apel stabilind cadrul procesual al cauzei cu interpretarea și aplicarea
corectă a raporturilor juridice existente între părțile în litigiu.
În considerarea
celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurata nu este susceptibilă
de a fi cenzurată din perspectiva criticii formulate, în temeiul art. 312 C.
proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de recurenta-reclamantă SC T.P. SRL împotriva deciziei nr. 65/C/A din 12
septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 4 iunie 2013.