ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1795/2014

Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă SC A. SA împotriva deciziei penale nr. 333/A din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatei B.L.V., cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior, în dauna părții vătămate SC A. SA Brăila.

În baza art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptă săvârșită la data de 24 mai 2006, în dauna părții vătămate SC A. SA Brăila, iar în temeiul art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 57 C. pen. anterior, s-a dispus executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei principale aplicată inculpatului.

S-a constatat că inculpatul B.G. este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea responsabilă civilmente SC S.P.P. SRL a fost radiată la data de 18 iulie 2011.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior și art. 346 C. proc. pen. anterior, în referire la art. 998 C. civ. anterior, a fost obligat inculpatul B.G. să plătească părții civile SC A. SA Brăila suma de 312.300,09 RON, reprezentând plăți în avans pentru marfa nelivrată.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului B.G. până la data punerii în executare și a plății despăgubirii în sumă de 312.300,09 RON către partea civilă SC A. SA Brăila.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior, s-a ridicat măsura asiguratorie dispusă prin ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatei B.L.V.

În baza art. 193 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul B.G. să plătească părții civile SC A. SA Brăila cheltuieli judiciare în sumă de 17.600 RON reprezentând onorariu avocat.

A fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brăila a reținut următoarele:

Prin încheierea din 1 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 7007/113/2010, în baza dispozițiilor art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. anterior, s-a admis plângerea formulată de petenta SC A. SA Brăila împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 12009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a desființat în parte ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila menținută prin ordonanța nr. 181/11/2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, doar în ceea ce-i privește pe făptuitorii B.G. și B.L.V. și s-a reținut cauza spre judecare sub aspectul săvârșirii de către fiecare dintre aceștia a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior.

S-a menținut ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila în ceea ce-l privește pe făptuitorul C.B.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În fapt, s-a reținut că la data de 24 mai 2006, între SC S.P.P. SRL reprezentată de B.L.V. și SC A. SA Brăila reprezentată de C.B.C. s-a încheiat actul adițional la contractul din 6 ianuarie 2006, conform căruia furnizorul, SC S.P.P. SRL, se angaja să livreze către cumpărătorul SC A. SA Brăila, în săptămâna 17-24 mai 2006, cantitatea de 60 tone inele tablă, în valoare de 180.000 RON. Pentru garantarea obligațiilor de executat s-a instituit, în favoarea SC A. SA Brăila, un gaj electronic pe următoarele cantități de fier: 184.450 kg bară, ce aparțineau SC S.P.P. SRL, aflate în depozitul SC L. SA și 124.740 kg bară, aflate în depozitul SC S.P.P. SRL din municipiul Ploiești.

Gajul instituit a fost înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, prin Cabinet Notar Public V.V., având ca descriere garantarea obligațiilor asumate de SC S.P.P. SRL față de SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 și actul adițional încheiat la data de 24 mai 2006.

Tribunalul Brăila a reținut că B.G. și B.L.V., soți și administratori ai SC S.P.P. SRL, aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile ce decurgeau din contractul din 6 ianuarie 2006 încheiat cu SC A. SA, la data de 24 mai 2006 au încheiat în deplină cunoștință de cauză un act adițional cu această societate prin care s-a prelungit durata contractului și totodată au garantat datoria cu anumite cantități de laminate din oțel care aparțineau altei societăți (SC R.K. SRL Galați) și asupra cărora cunoșteau că nu au nici un drept, inducând astfel în eroare pe reprezentanții SC A. SA, prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase, astfel că aceștia din urmă dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar mai fi încheiat actul adițional. Ca urmare a acestei activități infracționale s-a cauzat o pagubă SC A. SA de peste 300.000 RON, astfel încât în cauză s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior.

În cauză, în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de partea civilă SC A. SA înregistrată sub nr. 138/P din 4 februarie 2008 la Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila; actul constitutiv, contractul de societate și certificatul de înregistrare fiscală pentru SC A. SA; împuternicirea dată la data de 6 ianuarie 2006 de administratorul SC S.P.P. SRL Brăila, B.L.V., lui B.G. să reprezinte societatea în toate relațiile comerciale și în fața tuturor autorităților publice și jurisdicționale din România; contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător și SC A. SA în calitate de cumpărător și actul adițional la contractul din 6 ianuarie 2006; CEC-ul pentru suma de 200.000 RON, emis de SC S.P.P. SRL în favoarea SC A. SA și refuzul de plată dat de Banca R.D., Sucursala Brăila; fișa afacerilor comerciale desfășurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006 și copii de pe extrase de cont și file CEC depuse de partea civilă SC A. SA; acte contabile depuse de SC A. SA; adresa din 21 februarie 2008 a Biroul Notarial „V. și A.”; minuta încheiată la data de 18 iulie 2006 între SC R.K. SRL Galați și SC L. SA Brăila; precizări făcute în scris de SC R.K. SRL Galați la solicitarea organelor de urmărire penală; procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 și din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galați în calitate de proprietar și SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galați de la SC A.D. SA, facturile fiscale de cumpărare a acestor produse, precum și procesele-verbale de preluare de către proprietar a produselor lăsate în custodie; adresele din 21 iulie 2006 și din 1 august 2006 emise de SC L. SA Brăila către SC A. SA; raportul din 29iunie 2007 întocmit de Comisia de cenzori de la SC A. SA; raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de expert contabil S.P.A.; adresa din 18 aprilie 2011 prin care SC A. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 312.300,09 RON reprezentând plăți în avans pentru marfă care nu a fost livrată conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006, sumă care a fost garantată prin constituirea unui drept de gaj, înscris în arhiva electronică de garanții imobiliare la data de 24 mai 2006; declarațiile martorilor: B.M., C.B.C., V.S., B.V.L., M.B.M., Z.G., D.F., B.A.; declarațiile inculpaților: B.G. și B.L.V.; biletul de ieșire din spital din 14 noiembrie 2005 pentru inculpata B.L.V.; procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală; fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, Tribunalul Brăila a reținut în fapt următoarele:

Inculpații B.G. și B.L.V. au fost căsătoriți și, în anul 2001, împreună au înființat SC S.P.P. SRL care avea ca obiect de activitate comercializarea de materiale de construcție și produse metalurgice. Inculpata B.L.V. era administrator la această societate, iar inculpatul B.G. ocupa funcția de director comercial. Printr-o împuternicire din data de 6 ianuarie 2006, B.G. a fost mandatat de administrator să reprezinte societatea în toate relațiile comerciale și în fața tuturor autorităților publice și jurisdicționale din România.

De la momentul constituirii SC S.P.P. SRL a avut relații comerciale cu SC A. SA și anume, această societate cumpăra oțel beton de la SC S.P.P. SRL, fiind cel mai important client al acestei societăți. De relațiile comerciale cu SC A. SA din partea SC S.P.P. SRL, în general se ocupa inculpatul B.G. Până în anul 2005 relațiile comerciale dintre cele două societăți au decurs bine, în sensul că SC S.P.P. SRL livra marfa către SC A. SA iar ulterior, aceasta făcea plata.

În anul 2005, inculpata B.L.V. a fost diagnosticată cu hernie de disc și dislocare de fragment osos, a mers la spital în București, a făcut investigații medicale și a suferit o intervenție chirurgicală de hernie de disc. După intervenție a făcut gimnastică medicală și fizioterapie o perioadă de aproximativ un an. În aceste condiții, B.L.V., administratorul SC S.P.P. SRL i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfășura activitățile de administrare a societății.

La data de 6 ianuarie 2006 între SC A. SA, reprezentată de C.B.C. și SC S.P.P. SRL, reprezentată de B.L.V. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006. Acesta a fost semnat de către administrator B.L.V., în calitate de vânzător și C.B.C., administrator, în calitate de cumpărător.

Obiectul acestui contract l-a constituit vânzarea-cumpărarea de produse din profilul de activitate al furnizorului SC S.P.P. SRL, conform comenzilor emise de cumpărător, respectiv SC A. SA și avea următoarele clauze: termenele de livrare a produselor au fost stabilite ca fiind cele prevăzute în comenzile emise de cumpărător, dar nu mai târziu de 31 martie 2006; valoarea contractului a fost stabilită la 1.600.000 RON; cumpărătorul avea obligația efectuării plății prețului produselor în termen de 30-45 zile de la data livrării; cumpărătorul garanta executarea obligațiilor asumate prin contract prin emiterea de file cec și bilete la ordin în valoare de 800.000 RON.

Încheierea acestui contract a fost urmarea negocierilor de la sfârșitul anului 2005 dintre inculpatul B.G., director comercial la SC S.P.P. SRL, care i-a comunicat intimatului C.B.C. despre existența în portul Constanța a unei nave încărcate cu oțel beton, util pentru derularea unei afaceri între cele două societăți comerciale. Chestiunea care s-a ivit a fost aceea că trebuiau plătite taxe vamale și TVA pentru preluarea mărfii prin SC S.P.P. SRL, bani de care importatorul SC G.S. SRL Constanța nu dispunea.

După încheierea contractului, contrar clauzelor stabilite, conform cărora cumpărătorul SC A. SA avea obligația plății mărfurilor în termen de 30-45 zile de la livrarea produselor, reprezentantul acestei societăți, C.B.C. a efectuat o serie de plăți în avans, în contul partenerului de afaceri, fără ca unitatea să beneficieze de produsele cuvenite. Prima livrare a produselor de către SC S.P.P. SRL s-a efectuat la data de 27 ianuarie 2006 și reprezenta marfă de 162.562,57 RON, în timp ce aceeași unitate comercială figura deja cu un credit de 336.711,30 RON.

În perioada 9 martie 2006-11 aprilie 2006, reprezentantul SC A. SA, C.B.C., a dispus plata, în avans, către SC S.P.P. SRL, a unor sume totalizând 504.281,74 RON. Plata sumelor în avans s-a realizat astfel: suma de 50.000 RON plătită la data de 9 martie 2006, prin ordin de plată; suma de 152.140,87 RON plătită la data de 13 martie 2006, prin ordin de plată; suma de 50.000 RON plătită la data de 16 martie 2006; suma de 50.000 RON plătită la data de 23 martie 2006; suma de 50.000 RON plătită la data de 30 martie 2006; suma de 77.140,87 RON plătită la data de 16 martie 2006; suma de 75.000 RON plătită la data de 16 martie 2006. Scopul virării sumelor de bani în avans, potrivit afirmațiilor martorului C.B.C., a fost acela ca relația comercială să decurgă cât mai bine.

Față de aceste plăți în avans, furnizorul SC S.P.P. SRL nu a putut să acopere prin produse contravaloarea tuturor sumelor încasate, figurând cu un sold debitor de 312.300,10 RON.

Dată fiind situația arătată, reprezentanții celor două societăți au convenit, în urma unor discuții, ca valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat să se prelungească până la data de 31 august 2006, în condițiile în care SC S.P.P. SRL se angaja să garanteze executarea obligațiilor prin gajarea cu o cantitate de profiluri metalice, respectiv laminate din oțel, care-i aparțineau și se aflau în depozitele societății (depozit în municipiul Ploiești) și în depozitele aparținând SC L. SA Brăila.

La discuțiile dintre inculpatul B.G., persoană ce reprezenta în fapt SC S.P.P. SRL și martorul C.B.C., administrator al SC A. SA Brăila, a mai participat și martorul V.S., acționar în cadrul societății păgubite, care a declarat că reprezentantul partenerului de afaceri a dat asigurări că unitatea sa își va respecta angajamentul asumat, având la îndemână, în caz de nevoie, drept garanție, cantitatea de fier ce putea fi valorificată.

La data de 24 mai 2006, între reprezentanții celor două societăți s-a încheiat actul adițional la contractul din 6 ianuarie 2006, conform căruia furnizorul, SC S.P.P. SRL, se angaja să livreze către cumpărătorul SC A. SA, în săptămâna 17-24 mai 2006, cantitatea de 60 tone inele tablă, în valoare de 180.000 RON. Pentru garantarea obligațiilor de executat s-a instituit, în favoarea SC A. SA Brăila, un gaj electronic pe următoarele cantități de fier: 184.450 kg bară, ce aparțineau SC S.P.P. SRL, aflate în depozitul SC L. SA; 124.740 kg bară, aflate în depozitul SC S.P.P. SRL din municipiul Ploiești. Acest gaj a fost înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, prin Cabinet Notar Public V.V., având ca descriere garantarea obligațiilor asumate de SC S.P.P. SRL față de SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 și actul adițional încheiat la data de 24 mai 2006.

Reprezentanții SC A. SA nu au vizualizat marfa propusă drept garanție la încheierea actului adițional, fiind convinși de făptuitorul B.G. că aceasta există și aparține SC S.P.P. SRL.

S-a menționat că din partea SC S.P.P. SRL, actul adițional încheiat la data de 24 mai 2006 a fost semnat de către inculpata B.L.V., iar la momentul încheierii acestui act cât și ulterior în fața notarului, ambii soți B. au fost prezenți. S-a precizat că, ulterior, reprezentanții SC S.P.P. SRL nu și-au respectat obligațiile asumate prin contractul de bază, cât și prin actul adițional, motiv pentru care reprezentanții SC A. SA au inițiat procedura executării silite a bunurilor gajate electronic, întrucât filele cec lăsate garanție au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.

În urma demersurilor efectuate pentru executarea silită a gajului aflat în custodia SC L. SA, această societate a refuzat livrarea mărfii, întrucât marfa nu aparținea SC S.P.P. SRL, ci SC R.K. SRL Galați. Prin adresa din 3 martie 2008, SC L. SA a comunicat că SC S.P.P. SRL nu a avut bunuri în custodia sa, iar cantitatea de 164.710 kg aparținea SC R.K. SRL Galați. Totodată, SC R.K. SRL a comunicat și dovedit cu facturi fiscale că este proprietar asupra acestei cantități de fier, achiziționată de la SC A.D. SA (procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 și din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galați în calitate de proprietar și SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galați de la SC A.D. SA și facturile fiscale de cumpărare a acestor produse).

În cursul urmăririi penale s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă. În concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil S.P.A. se arată următoarele: pe toată perioada de derulare a contractului din 6 ianuarie 2006, din luna ianuarie până în luna septembrie, termenul de plată de 30-45 de zile nu a fost respectat, plățile fiind efectuate în avans; contractul de vânzare-cumpărare s-a derulat pe creditul clientului SC A. SA; plățile efectuate de SC A. SA au fost efectuate în avans, iar nu la termenele prevăzute în contract; pentru perioada 6 ianuarie 2006-5 septembrie 2006 valoarea plăților făcute în avans fără justificare de SC A. SA Brăila este de 1.165.197,26 RON, iar valoarea plăților fără acoperire de marfă la data de 30 septembrie 2006 este de 306.350,09 RON; la data de 5 septembrie 2006 SC S.P.P. SRL figura cu un debit de 405.906,08 RON față de SC A. SA Brăila; la data încheierii actului adițional SC S.P.P. SRL figura cu un debit de 428.013,23 RON față de SC A. SA Brăila; ordinul de plată din 19 ianuarie 2006 în sumă de 160.000 RON reprezintă plata nejustificată în avans efectuată de SC A. SA către SC S.P.P. SRL.

La obiectivele solicitate de SC A. SA, expertul a stabilit că răspunzători pentru derularea păguboasă a relației comerciale sunt inculpații B.G. și B.L.V. din partea SC S.P.P. SRL și C.B.C., reprezentantul SC A. SA în perioada interesată în cauză.

Reprezentanții SC S.P.P. SRL, B.G. și B.L.V., au solicitat să se stabilească dacă banii obținuți de SC R.K. SRL Galați dintr-un credit au fost folosiți pentru achiziționarea mărfurilor gajate. Expertul nu a putut răspunde la acest obiectiv întrucât documentele necesare se aflau în arhiva Băncii R.D., Sucursala Galați.

În apărare, în cursul urmăririi penale, inculpații au invocat că, așa cum rezultă din punctul doi al actului adițional, intenția reală a părților a fost aceea de a încheia în viitor un contract de garanție reală mobiliară, iar în aceeași zi (numai) reprezentanți ai SC A. SA s-au prezentat la notar pentru înscrierea garanției în Arhiva Electronică.

S-a arătat că această apărare nu poate fi primită, deoarece prin decizia civilă nr. 60 din 18 martie 2009 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 449/2009 a Curții de Apel Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea SC S.P.P. SRL de constatare a nulității absolute a înscrierii garanției reale mobiliare în Arhiva Electronică. Aceste împrejurări constituie chestiuni prealabile în înțelesul dispozițiilor art. 44 C. proc. pen. anterior, iar hotărârea definitivă a instanței civile în acest sens are autoritate de lucru judecat, potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen. anterior. În cuprinsul considerentelor celor două hotărâri judecătorești se arată că: „atât contractul, corespondența, cât și actul adițional sunt semnate fără obiecțiuni sau rezerve de către reclamantă și conduc la concluzia certă că voința reală a părților a fost ca reclamanta să garanteze cu bunurile enumerate îndeplinirea obligațiilor, mai ales în condițiile în care a încasat bani în avans și nu a furnizat nicio marfa din cele contractate de către pârâtă. În consecință, din interpretarea actului în întregul său, coroborat cu corespondența părților, tribunalul va constata că acrul adițional este un veritabil contract de garanție reală mobiliară și în mod corect a fost înscris în Arhiva Electronică”.

S-a reținut că nici susținerea inculpatului B.G. că doar reprezentanți ai SC A. SA s-au prezentat la notar pentru înscrierea garanției în Arhiva Electronică nu este reală, întrucât, prin adresa din 21 februarie 2008, Biroul Notarial „V. și A.” a comunicat că la data de 24 mai 2006 s-au prezentat la sediul biroului notarial atât reprezentanții SC A. SA, cât și reprezentanții SC S.P.P. SRL pentru înscrierea în Arhiva Electronică a actului adițional din 24 mai 2006 prin care se garanta plata obligațiilor SC S.P.P. SRL față de SC A. SA cu bunurile mobile prevăzute în cele două acte.

Din declarația martorului V.S. rezultă de asemenea că la notar, în vederea înscrierii garanției, au fost prezenți atât B.G. și B.L.V. din partea SC S.P.P. SRL, cât și C.B.C. din partea SC A. SA. Din aceeași declarație mai rezultă că cantitățile de fier gajate au fost declarate ca aparținând SC S.P.P. SRL.

S-a precizat că din declarația martorul C.B.C. rezultă că față de imposibilitatea de executare a obligațiilor de către SC S.P.P. SRL, la sediul SC A. SA s-au purtat discuții între B.G. și patronul italian al SC A. SA, iar acesta din urmă a fost de acord cu prelungirea contractului printr-un act adițional în condițiile în care se garantează datoria. B.G. a declarat că acele cantități de fier îi aparțin și poate institui gaj asupra lor. Totodată, martorul a arătat și el că, la notar, au fost prezenți ambii soți B. care au completat un formular, au citit toate înscrisurile ce li s-au prezentat și chiar au constatat încurcarea calităților de creditor și debitor pe care l-au adus la cunoștință funcționarilor, iar aceștia au refăcut actele.

Tribunalul Bărila a apreciat că toate aceste probe se coroborează și duc la o singură concluzie, și anume aceea că inculpatul B.G., administratorul în fapt al SC S.P.P. SRL aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile ce decurgeau din contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat cu SC A. SA, la data de 24 mai 2006 a încheiat în deplină cunoștință de cauză un act adițional cu această din urmă societate prin care s-a prelungit durata contractului și totodată a garantat datoria cu anumite cantități de laminate din oțel care aparțineau unei alte societăți (SC R.K. SRL Galați) și asupra cărora cunoștea că nu are nici-un drept, inducând astfel în eroare pe reprezentanții SC A. SA prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase, astfel că aceștia din urmă, dacă ar fi cunoscut realitatea, nu ar mai fi încheiat actul adițional. Ca urmare a acestei activități infracționale s-a cauzat o pagubă SC A. SA de 312.300,09 RON.

Inculpații B.G. și B.L.V. au fost audiați în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, prezentând următoarele apărări:

Inculpatul B.G. a arătat că SC S.P.P. SRL a început să aibă dificultăți financiare în anul 2006, deoarece livrase către SC I. SA Ploiești produse în valoare de 680.000 RON, iar această societate nu a făcut plata. În aceste condiții SC S.P.P. SRL a fost nevoită să solicite de la SC A. SA plata în avans pentru a putea să-și desfășoare activitatea. La un moment dat SC S.P.P. SRL datora acestei societăți suma de 580.000 RON, moment în care conducerea SC A. SA a refuzat să mai achiziționeze un anumit produs care nu corespundea calitativ. În aceste condiții, inculpatul B.G. s-a întâlnit cu conducerea SC A. SA, au discutat și au stabilit o modalitate de plată a datoriei. Inculpatul a precizat că a oferit drept garanție o cantitate de produse din oțeluri speciale cumpărate împreună cu SC R.K. SRL Galați și care se aflau în depozitele sale. Inculpatul susține că SC S.P.P. SRL era proprietar pe acele produse din oțeluri speciale.

Inculpatul a precizat că nu a avut intenția să înșele SC A. SA și după încheierea actului adițional a mai livrat către această societate produse în valoare de aproximativ 200.000 RON. În perioada 2007-2008 SC S.P.P. SRL a intrat în incapacitate de plată, procedura fiind declanșată de creditoarea SC R.K. SRL Galați.

A mai precizat inculpatul că B.L.V. nu a avut legătură cu desfășurarea relațiilor comerciale pe care SC S.P.P. SRL le-a avut cu SC A. SA în acea perioadă B.L.V. a fost operată de hernie de disc și a stat 3-4 săptămâni în spital, el fiind cel care s-a ocupat de afacere, în baza unei împuterniciri dată de soția sa.

S-a precizat că susținerea inculpatului B.G. că SC S.P.P. SRL era proprietar pe acele produse din oțeluri speciale pe care a constituit un drept de gaj în favoarea SC A. SA nu corespunde realității fiind înlăturată pe baza documentelor contabile depuse de SC R.K. SRL Galați în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 și din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galați în calitate de proprietar și SC S.P.P. SRL în calitate de custode și facturile fiscale de cumpărare a acestor produse de către SC R.K. SRL Galați de la SC A.D. SA.

S-a arătat că faptul de a garanta un credit bancar obținut de altă persoană cu un bun, nu-ți conferă nicidecum vreun drept asupra bunurilor achiziționate cu acel credit. Acele bunuri sunt și rămân proprietatea celui care le-a achiziționat, iar acest lucru este lesne de înțeles că este știut și de inculpat.

S-a reținut, din declarația martorului D.F., administrator al SC R.K. SRL Galați, că societatea sa a achitat integral acel credit către Banca R.D., anulându-se toate ipotecile, iar SC R.K. SRL nu avea nici o datorie față de SC S.P.P. SRL sau față de B.G.

Inculpata B.L.V. a declarat că a lucrat ca administrator la SC S.P.P. SRL de la înființare. De relațiile comerciale pe care SC S.P.P. SRL le-a avut cu SC A. SA s-a ocupat soțul ei, inculpatul B.G. În anul 2005 a fost diagnosticată cu hernie de disc și dislocare de fragment osos, a mers la spital în București, a făcut investigații medicale și a suferit o intervenție chirurgicală de hernie de disc. A stat internată în spital 14 zile și după intervenție a făcut gimnastică medicală și fizioterapie o perioadă de aproximativ un an de zile. În aceste condiții, fiind în imposibilitate să se mai ocupe de administrarea societății, i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfășura activitățile de administrare a societății.

La solicitarea inculpatului B.G. a mers la notar și a semnat actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător și SC A. SA în calitate de cumpărător, însă nu cunoștea situația economică a societății, nu cunoștea dacă SC S.P.P. SRL este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj și a avut încredere în soțul ei, care i-a spus că societatea are marfă pe stoc pentru a plăti datoria către SC A. SA.

Inculpata se consideră nevinovată deoarece nu s-a ocupat de relațiile comerciale dintre SC S.P.P. SRL și SC A. SA și la momentul când a semnat actul adițional nu cunoștea că SC S.P.P. SRL nu este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj.

S-a arătat că situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: Contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător și SC A. SA în calitate de cumpărător și actul adițional la contractul din 6 ianuarie 2006, fișa afacerilor comerciale desfășurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006, copii de pe extrase de cont, file CEC și acte contabile depuse de partea civilă SC A. SA, procesele-verbale de custodie încheiate între SC R.K. SRL Galați în calitate de proprietar și SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galați de la SC A.D. SA, facturile fiscale de cumpărare a acestor produse, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de expert contabil S.P.A., împuternicirea dată la data de 6 ianuarie 2006 de administratorul SC S.P.P. SRL Brăila, B.L.V., lui B.G. să reprezinte societatea în toate relațiile comerciale și în fața tuturor autorităților publice și jurisdicționale din România, declarațiile martorilor: B.M., C.B.C., V.S., B.V.L., M.B.M., Z.G., D.F., B.A., bilet de ieșire din spital din 14 noiembrie 2005 pentru inculpata B.L.V. și declarațiile inculpaților: B.G. și B.L.V. în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților B.G. și B.L.V., reprezentanți legali ai SC S.P.P. SRL care, la momentul încheierii actului adițional la contractul din 6 ianuarie 2006, l-au indus în eroare pe reprezentantul legal al SC A. SA, garantând executarea obligațiilor ce rezultau din contract cu un drept de gaj electronic pe bunuri pe care le-au prezentat, în mod mincinos ca fiind proprietatea SC S.P.P. SRL, când de fapt ele aparțineau unei alte societăți, respectiv SC R.K. SRL Galați, producând astfel părții civile SC A. SA un prejudiciu în sumă de 312.300,09 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior.

Instanța a reținut că, faptei săvârșite de inculpata B.L.V. îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv inculpata nu a avut intenția să înșele SC A. SA, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a dispus achitarea acesteia sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în anul 2005 inculpata a fost diagnosticată cu hernie de disc și dislocare de fragment osos, a mers la spital în București, a făcut investigații medicale și a suferit o intervenție chirurgicală de hernie de disc. Inculpata a stat internată în spital 14 zile și a fost externată la data de 14 noiembrie 2005, potrivit biletului de ieșire din spital din 14 noiembrie 2005. După intervenție a făcut gimnastică medicală și fizioterapie o perioadă de aproximativ un an. În aceste condiții, la data de 6 ianuarie 2006 B.L.V., administratorul SC S.P.P. SRL i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfășura activitățile de administrare a societății.

După data de 6 ianuarie 2006 (data când a dat împuternicire soțului) inculpata B.L.V. a îndeplinit doar formal calitatea de administrator al SC S.P.P. SRL, iar de întreaga activitate comercială s-a ocupat inculpatul B.G., care era administratorul de fapt al societății. Totodată, instanța a reținut că toate activitățile comerciale desfășurate de SC S.P.P. SRL, care duc la acumularea unei datorii de peste 300.000 RON către SC A. SA s-au desfășurat după această dată, când societatea era administrată de inculpatul B.G. în baza împuternicirii. Această situație rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil S.P.A. precum și din fișa afacerilor comerciale desfășurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006 și copii de pe extrase de cont și file CEC depuse de partea civilă SC A. SA.

S-a arătat că, ocupând funcția de administrator la SC S.P.P. SRL, B.L.V. a mers la notar și a semnat actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător și SC A. SA în calitate de cumpărător, însă nu cunoștea situația economică a societății, nu cunoștea dacă SC S.P.P. SRL este sau nu proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj, deoarece datorită intervenției medicale suferite nu s-a mai ocupat de administrarea societății.

Așa cum a susținut majoritatea martorilor, dar și inculpatul B.G., inculpata nu s-a ocupat de relațiile comerciale dintre SC S.P.P. SRL și SC A. SA și la momentul când a semnat actul adițional nu cunoștea că SC S.P.P. SRL nu este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj și a avut încredere în soțul ei, care i-a spus că societatea are marfa pe stoc pentru a plăti datoria către SC A. SA.

S-a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.G., că acesta a săvârșit nemijlocit o parte din actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune a părții vătămate SC A. SA.

Chiar dacă instanța a reținut că inculpata B.L.V. nu a cunoscut anumite aspecte esențiale de care depinde caracterul infracțional al faptei, fiind determinată să semneze actul adițional de soțul ei, încadrarea juridică pentru B.G. rămâne aceeași, înșelăciune în formă consumată, iar nu participație improprie la această infracțiune, deoarece autoratul fiind o formă de participație principală, absoarbe celelalte forme ale participației.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.G. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere precum și mobilul activității infracționale.

Instanța a reținut că infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior este o infracțiune de o gravitate deosebită care afectează relațiile sociale cu caracter patrimonial, relații ce implică încrederea și buna credință. Prin cuantumul prejudiciului produs, infracțiunea a a afectat grav patrimoniul părții civile SC A. SA.

Totodată au fost avute în vedere și împrejurările referitoare la persoana inculpatului B.G., care are 44 de ani,  a absolvit 10 clase și școala profesională, în prezent fără ocupație, este căsătorit, este cercetat și în altă cauză penală, însă nu are antecedente penale și a avut o atitudine în parte sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.

Conduita sinceră pe care inculpatul a avut-o în fața organelor de cercetare penală precum și în fața instanței de judecată, de recunoaștere și de regret a faptei comise, a fost reținută ca circumstanță atenuantă, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. anterior și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins în persoana inculpatului B.G. numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.

Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen. anterior instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că scopul social educativ-preventiv al pedepsei nu va putea fi atins în persoana inculpatului B.G. fără executarea efectivă a pedepsei principale aplicată, în regim de detenție.

Sub aspectul laturii civile, prin adresa din 18 aprilie 2011 SC A. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 312.300,09 RON reprezentând plăți în avans pentru marfă care nu a fost livrată conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006, sumă care a fost garantată prin constituirea unui drept de gaj, înscris în arhiva electronică de garanții imobiliare la data de 24 mai 2006.

Fiind audiat în cauză pe latură civilă, inculpatul B.G. a declarat că este de acord să plătească părții civile, în întregime suma de 312.300,09 RON.

Având în vedere considerentele expuse mai sus precum și principiul disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile a cauzei și manifestarea de voință a inculpatului, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. anterior și art. 346 C. proc. pen. anterior în referire la art. 998 C. civ. anterior, instanța a admis pretențiile civile formulate în cauză și a obligat pe inculpatul B.G. să plătească părții civile SC A. SA suma de 312.300,09 RON, reprezentând plăți în avans pentru marfa nelivrată.

Potrivit dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior, instanța a menținut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului B.G., până la data punerii în executare și a plății despăgubirii în sumă de 312.300,09 RON către partea civilă SC A. SA, și a ridicat măsura asiguratorie asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatei B.L.V.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul B.G.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în încadrarea juridică dată faptei trebuia reținut și alin. (2) al art. 215 C. pen. anterior, că nu se impunea condamnarea inculpatului B.G., ci achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, că nu au fost identificate bunurile supuse sechestrului asigurător.

Inculpatul B.G. a arătat că în cauză există un litigiu comercial, solicitând achitarea în temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior și respingerea pretențiilor părții vătămate. În subsidiar, a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Curtea de Apel Galați a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat, iar apelul declarat de inculpatul B.G. fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea a constatat că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică cu privire la încadrarea juridică, soluția de condamnare a inculpatului B.G. și neindividualizarea bunurilor supuse sechestrului.

Cu privire la încadrarea juridică, având în vedere că, în fapt, s-a reținut că inculpatul B.G., la momentul încheierii actului adițional la contractul din 6 ianuarie 2006, a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate, garantând executarea obligațiilor ce rezultau din contract cu un drept de gaj electronic pe bunuri care nu-i aparțineau, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 312.300,09 RON, în măsura în care constituirea gajului pe cele două cantități de oțeluri speciale și înscrierea acestuia în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare, prin Cabinetul Notarului Public V.V., a creat convingerea părții vătămate că relația contractuală va continua și că societatea administrată de inculpat își va onora obligațiile asumate prin contractul inițial și prin actul adițional ulterior, constituirea garanției mobiliare are caracterul unui mijloc fraudulos, în sensul prevăzut de alin. (2) al art. 215 C. pen. anterior, situație în care trebuia să se rețină în încadrarea juridică dată faptei și acest text de lege.

Prin urmare încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior, pentru care trebuia schimbată încadrarea juridică din infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul B.G.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului B.G., Curtea a constatat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că acesta a comis cu vinovăția cerută de lege fapta pentru care a fost cercetat. Astfel, s-a constatat că relațiile comerciale dintre partea vătămată SC A. SA și SC S.P.P. SRL, societatea administrată în fapt de inculpatul B.G., s-au desfășurat normal și fără incidente începând cu anul 2003 și până în anul 2006. În anul 2006 părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în valoare totală de 1.600.000 RON. Pentru derularea acestui contract, partea vătămată a făcut plăți în avans, în perioada ianuarie-septembrie 2006, în valoare de 1.165.197,26 RON, iar SC S.P.P. SRL i-a livrat produse în valoare de 858.847,17 RON, rămânând neacoperită suma de 306.350,09 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, inculpatul acoperind cu produse circa 74% din sumele avansate de către partea vătămată. De asemenea, inculpatul a livrat părții vătămate produse în valoare de circa 243.228 RON și după data 24 mai 2006, dată reținută de către instanța de fond ca fiind cea a desfășurării activității infracționale.

Dacă inculpatul B.G. ar fi intenționat să înșele partea vătămată ar fi putut să sisteze orice fel de livrare la momentul în care plățile făcute anticipat se ridicau la circa. 500.000 RON.

Pentru plățile în avans inculpatul nu a făcut vreo manevră dolosivă pentru a determina partea vătămată la efectuarea plăților, acestea fiind efectuate pentru buna desfășurare a relațiilor comerciale, respectiv pentru ca SC S.P.P. SRL să plătească marfa importatorului SC G.S. SRL, pentru ca acesta, la rândul său, să plătească taxele vamale și TVA-ul aferent mărfurilor ce urmau să ajungă la SC A. SA, conform declarațiilor martorului C.B.C. și declarațiilor inculpatului B.G.

În ceea ce privește oțelurile speciale asupra cărora inculpatul B.G. a instituit un gaj în favoarea părții vătămate, într-adevăr, în drept, acestea nu aparțineau S.C.

SC S.P.P. SRL ci SC R.K. SRL, administrată de martorul D.F., însă, în fapt, inculpatul B.G. a considerat că are un drept, cel puțin parțial, asupra acestor produse, având în vedere împrejurările în care s-a pregătit achiziționarea lor și contribuția sa efectivă la aceasta.

Astfel, inițial, discuția privind achiziționarea oțelurilor speciale de la SC A.D. SA s-a purtat între inculpatul B.G. și martorii D.F., L.A.C. și S.F.E., toți administratori de firme, pentru a se asocia și a cumpăra marfa respectivă, fiecare urmând să contribuie la achiziționarea și revânzarea acesteia, precum și la împărțitul profitului. Condiția pusă de vânzătorul SC A.D. SA a fost de a se achiziționa tot stocul de oțeluri speciale, care se ridica la valoarea de circa 1.000.000 RON, sumă de care nu dispunea niciunul din cei arătați mai sus și care a determinat încercarea de asociere. Martorii L.A.C. și S.F.E. nu au dorit să participe la această afacere rămânând să o continue inculpatul B.G. și martorul D.F.

Oțelurile speciale de la SC A.D. SA au fost cumpărate prin SC R.K. SRL, prețul fiind achitat parte din surse proprii și parte dintr-un împrumut bancar în valoare de 440.000 RON, credit ce a fost garantat de inculpatul B.G. cu imobile proprietatea sa și a unor rude apropiate. Aceste produse metalurgice au fost depozitate în trei locații, două aparținând SC S.P.P. SRL, la Ploiești și Brăila, iar a treia aparținând SC L. SA Brăila. Pentru depozitarea mărfii la SC L. SA Brăila martorul D.F. a împuternicit pe martorul B.V.L., care era angajat al SC S.P.P. SRL.

De găsirea clienților pentru vânzarea oțelurilor speciale urma să se ocupe, în principal, inculpatul B.G., care avea cunoștințe în domeniu, iar vânzarea efectivă se făcea cu girul martorul D.F. În acest sens, din factura din 16 iunie 2006 rezultă că SC S.P.P. SRL a vândut către SC S. SA produse metalurgice, de genul celor achiziționate de la SC A.D. SA, în valoare de aproximativ 199.000 RON.

Martorul M.B.M., gestionarul SC S.P.P. SRL, a arătat că a livrat oțelurile speciale cu acordul inculpatului B.G. și a martorului D.F., precum și faptul că înțelesese că acele produse erau proprietate comună a celor două societăți.

Din declarația martorului D.F. mai reiese că marfa pe care s-a pus garanția, ce era depozitată la SC L. SA Brăila, nu se ridica la o valoare mai mare de 4 miliarde ROL vechi, care reprezintă aproximativ creditul contractat de către SC R.K. SRL și garantat de inculpatul B.G.

Chiar dacă fapta de a garanta un credit bancar obținut de altă persoană cu un bun, nu conferă garantului vreun drept asupra bunurilor achiziționate cu acel credit, în speță, având în vedere înțelegerea dintre inculpat și martorul D.F. de a achiziționa împreună oțelurile speciale, de a le revinde și împărți profitul, contribuția esențială a inculpatului la obținerea creditului pentru achiziționarea bunurilor, implicarea sa în depozitarea și valorificarea mărfurilor, inculpatul B.G. a avut reprezentarea că, cel puțin în parte, acele bunuri îi aparțin.

Totodată, în aceeași perioadă, societatea administrată de inculpat avea la rândul său de primit diferite sume de bani de la SC I. SRL, SC M. SRL, în total circa 260.000 RON, apropiate de sumele datorate părții vătămate.

Este adevărat că, din punct de vedere strict obiectiv, garantarea executării unei obligații cu bunuri care nu-i aparțin, de drept, constituie o prezentare deformată a realității însă, în plan subiectiv, inculpatul nu a urmărit să înșele partea vătămată și să obțină un folos material injust, ci să continue relația comercială și să-și achite obligațiile contractuale.

Față de aceste considerente, cererea inculpatului de achitare, pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală ci de natură comercială, nu a fost primită întrucât, așa cum s-a arătat anterior, latura obiectivă există însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective.

În consecință, se impune achitarea inculpatul B.G. pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.

În ceea ce privește latura civilă, în mod corect a fost obligat inculpatul B.G. la acoperirea prejudiciului suferit de partea vătămată, având în vedere că acesta are o anumită culpă în producerea acestuia și a fost de acord să achite despăgubirile solicitate.

Față de cele prezentate la alineatul precedent, precum și temeiul achitării, s-a apreciat că este nefondată cererea inculpatului de înlăturare a obligației către partea civilă.

În ceea ce privește sechestrului asigurător, în mod corect s-a dispus menținerea acestuia asupra bunurilor inculpatului B.G., însă s-a omis a se indica bunurile asupra căruia poartă măsura asiguratorie.

În apel, Primăria Municipiului Brăila a comunicat, prin adresa din 18 septembrie 2013, că inculpatul B.G. figurează cu următoarele bunuri: un tractor, un autoturismul D. și cota parte ce revine acestuia din imobilul, format din clădiri și teren în suprafață de 316,66 mp, situat în localitatea Brăila, deținut împreună cu B.S., B.C. și P.M., aceleași bunuri pe care le avea și în cursul urmării penale și care trebuiau indicate a fi supuse sechestrului asigurător.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 333/A din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și de inculpatul B.G., a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 27 din 15 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Brăila și, în rejudecare, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost cercetat inculpatul B.G. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior.

A fost individualizată măsura sechestrului asigurător în sensul că bunurile inculpatului B.G. asupra cărora s-a dispus această măsură sunt: tractor, autoturism D. și cota parte ce revine inculpatului din imobilul, format din clădiri și teren în suprafață de 316,66 mp, situat în localitatea Brăila.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.

Suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a se vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă SC A. SA,

calea de atac nefiind însă motivată.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Situația juridică nu s-a schimbat în ceea ce privește partea civilă SC A. SA, suma la care a fost obligat inculpatul prin dispozitivul instanței de fond, împotriva căruia partea civilă nu a formulat o cale de atac, fiind menținută în apel.

Diferențele între sentință și decizie au în vedere individualizarea bunurilor asupra cărora s-a dispus sechestrul asigurător.

Astfel, prin decizia pronunțată de instanța de apel, pentru acoperirea unui debit către partea civilă de 312.300,09 RON (despăgubiri), respectiv 17.600 RON (cheltuieli judiciare) s-a instituit sech