ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 390/F/l 7 aprilie 2014 a Tribunalului Galați, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulate de condamnatul M.G. în conformitate cu art. 595 C. proc. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013, având ca obiect aplicarea art. 6 C. pen. în privința pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 53 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila definitivă la 16 octombrie  2013 prin Decizia penală nr. 231 din 26 septembrie  2013 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul M.G. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 187/2012 ridicată de condamnatul M.G.

În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul M.G.

Înainte de soluționarea pe fond a contestației promovate, condamnatul M.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia penală nr. 513/C din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, instanța a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, excepție invocată de condamnatul M.G.

A admis contestația declarată de condamnatul M.G., în prezent deținut în Penitenciarul Galați.

A desființat în parte sentința penală nr. 390/F din 17 aprilie 2014 a Tribunalului Galați și în rejudecare.

A admis cererea formulată de condamnatul M.G. privind aplicarea art. 6 C. pen.

A descontopit în pedepsele componente pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 53 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 231/A din 26 septembrie  2013 a Curții de Apel Galați.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a C. pen. și art. 320 C. proc. pen. de la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) și c) C. pen. la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (corespunzătoare infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Noul C. pen.).

A constatat că pedeapsa principală aplicabilă urmare a refacerii situației antecedentelor penale ale condamnatului M.G., conform dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni și recidiva postcondamnatorie din Noul C. pen., depășește pedeapsa rezultantă principală aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 53 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila.

A menținut pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată condamnatului M.G. prin sentința penală nr. 53 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 231/A din 26 septembrie  2013 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare la judecata în fond și în contestație au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, a fost virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Referitor la excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel Galați a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, astfel că prevederile legale în materie nu permit invocarea unei excepții de neconstituționalitate în privința unei decizii judecătorești, fie și una pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cum este cazul Deciziei nr. 1/2014, astfel că excepția de neconstituționalitate invocată de condamnat cu privire la această decizie este inadmisibilă.

Împotriva dispoziției cuprinsă în Decizia penală nr. 513/C din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, privind excepția de neconstituționalitate invocată în apel, condamnatul M.G. a formulat apel, apreciind că excepția invocată este admisibilă, urmând a fi sesizată Curtea Constituțională.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., dar și în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

Din textul de lege precizat rezultă că, pentru verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: invocarea excepției să aibă loc în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, iar excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că excepția invocată de condamnatul M.G. se referă la o decizie judecătorească, respectiv la Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, act neregăsit printre cele pentru care se poate sesiza Curtea Constituțională, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

În consecință, față de considerentele invocate, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. cu referire la art 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 va respinge ca nefondat, apelul formulat de condamnatul M.G. împotriva dispoziției cuprinsă în Decizia penală nr. 513/C din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind excepția de neconstiruționalitate invocată în apel.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul M.G. împotriva dispoziției cuprinsă în Decizia penală nr. 513/C din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind excepția de neconstiruționalitate invocată în apel.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2014.