ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1015/2014

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penala nr. 203 din data de 02 decembrie 2011 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare, s-a admis în parte excepția nulității proceselor verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, numai cu privire la perchezițiile efectuate de către alți lucrători decâbcei anume desemnați prin ordonanța de delegare a procurorului.

S-a respins excepția nulității convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

În baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnată inculpata D.N.M., inspector vamal - Biroul Vamal Halmeu, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență (pct. 2 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei drepturile-prevăzute de art. 64alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul F.L., om de afaceri, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (pct. 1 din Rechizitoriu) la pedeapsa de: 6 ani și 6 luni închisoare;

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență(pct. 2 din Rechizitoriu) la pedeapsa de: 4 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul F.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni, și în final va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării'pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 03 februarie 2011 până la data de 01 august 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 121 din 25 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 3043/83/2011/a7.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul S.I., consultant financiar aspirant la SC A.T. SA, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (pct. 1 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:3 ani și 6 luni închisoare;

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (pct. 2 din Rechizitoriu) la pedeapsa de: 3 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul S.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 3 luni, și în final va executa pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 03 februarie 2011 până la data de 28 iunie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar, dispusă prin Decizia penală nr. 594 din 28 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 3043/83/2011/a5.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul N.I.R., administrator la SC X.B. SRL, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență (pct. 1 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:4 ani închisoare;

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență (pct. 2 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul N.I.R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 3 luni, și în final va executa pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 03 februarie 2011 până la data de 11 iulie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă prin Decizia penală nr. 603 din 11 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 5217/83/2011.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul F.F.D., administrator la SC P. SRL, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență (pct. 1 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:4 ani închisoare;

În baza ari 26 C. pen. raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență (pct. 2 din Rechizitoriu) la pedeapsa de:4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul F.F.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 3 luni, și în final va executa pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea penală nr. 132 din 19 august 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 3043/83/2011/a8.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. și art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații F.L. și S.I. a sumei de 130.000 euro, în echivalent lei.

În baza art. 6

1

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpații D.N., N.I.R. și F.F.D. a sumei de 300.000 euro, în echivalent lei.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului S.I., dispus în cursul urmăririi penale până la concurența sumei de 130.000 euro, în echivalent lei.

In baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei totale de 15.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 3000 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, isntanța de fond a reținut următoarele :

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea emis în Dosar nr. 18/P/2010 al acestei unități de parchet, la data de 15 martie 2011, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: F.L., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea în condițiile concursului real, a două infracțiuni de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, S.I., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea în condițiile concursului real, a două infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, N.I.R., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea în condițiile concursului real, a două infracțiuni de complicitate la cumpărare de influență, prev.și ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în stare de libertate a inculpatului F.F.D., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea în condițiile concursului real a două infracțiuni de complicitate la cumpărare de influență, prev.și ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei D.N.M., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea unei infracțiuni de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicări. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin același rechizitoriu s-a dispus, sub pct. 3, neînceperea urmăririi penale față de inculpata D.N.M. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de cumpărare de influență, prev.de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că există o cauză de nepedepsire, prev.de art. 6

1

alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la starea de fapt, în actul de sesizare, s-au reținut, în esență, următoarele:

În cursul anului 2009, prin intermediul inculpatului F.F., învinuita D.N. l-a cunoscut pe inculpatul F.L. - om de afaceri clujean, cu importante legaturi atât in sfera administrative cat si politica. Cunoscând acest lucru, învinuita D.N., motivând ca are un conflict cu șeful ei, martorul K.M., i-a solicitat inculpatului F.L., ca prin prisma relațiilor sale, sa o ajute in aplanarea conflictului. La scurta vreme, inculpatul F.L. i-a propus învinuitei D.N. sa fie delegata chiar in funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu, promitandu-i ca poate sa o ajute in acest sens, în baza relațiilor pe care le are. Fiind de acord, in cursul lunii septembrie 2009, inculpatul F.L. i-a facilitat învinuitei D.N., prin intermediul învinuitului P.E. - membru al P.D.L. București, o discuție cu invinuitul M.R.T. -sef al A.N.V. si vicepreședinte al A.N.A.F., chiar in biroul acestuia. Cu privire la invinuitul P.E. facem precizarea ca, deși acesta nu deține nicio funcție - de conducere în cadrul P.D.L. București, acesta are conform probelor, puternice conexiuni și o influenta foarte mare asupra multor funcționari cu funcții de conducere din instituțiile centrale, inclusiv asupra învinuitului M.R.T.

Conform promisiunii făcute de invinuitul M.R.T. învinuitei D.N., in prezenta învinuitului P.E., in trei-patru zile de la data întâlnirii, mai precis in data de 22 septembrie 2009, a fost emis Ordinul nr. 2465 prin care învinuita a fost delegata, începând cu data de 23 septembrie 2009, pana la 31 decembrie 2009 în funcția publică, de conducere de șef birouvamal la Biroul Vamal Halmeu, iar conform Ordinului nr. 3767 din 31 decembrie 2009, delegarea în aceeași funcție a fost prelungita din 01 ianuarie 2010 pana în 23 februarie 2010, în lipsa unui interviu sau a unui concurs public.

Legat de influența exercitată de inculpatul F.L., arătam ca anterior emiterii Ordinului nr. 2465 din 22 septembrie 2009, acesta a pretins de la învinuita D.N. o suma de bani, fără a preciza cuantumul, spunandu-i acesteia ca vor discuta după delegare. Cu toate ca nu i s-a precizat suma exacta, învinuita D.N. declara „eu eram conștienta ca acesta (n.n. inculpatul F.L.) pretinde o suma de bani și eram conștienta ca trebuie să dau bani pentru influenta promisă, însă nu am crezut niciodată ca această suma va fi asa de mare".

La doua zile după emiterea Ordinului nr. 2465 din 22 septembrie 2009, inculpatul F.L. s-a întâlnit cu învinuita D.N. și i-a comunicat „prețul" influenței sale exercitate asupra invinuitului M.R.T. prin intermediul invinuitului P.E., respectiv 130.000 euro. Așa cum rezulta și din declarația învinuitei D.N., suma de 130.000 euro a fost pretinsa de către inculpatul F.L., direct, pentru P.D.L. si pentru Învinuitul M.R.T. - șef al A.N.V. si vicepreședinte al A.N.A.F., persoana asupra căruia si-a exercitat influenta prin intermediul învinuitului P.E., in vederea delegării învinuitei în funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu.

Conform probelor de la dosar, influenta promisa de către inculpatul F.L. învinuitei D.N., a fost una reala, afirmațiile sale fiind dublate de activități concrete, de determinare a invinuitului P.E., sa intervină la rândul lui, la învinuitul M.R.T., in vederea delegării și ulterior numirii învinuitei in funcția de sef al Biroului Vamal Halmeu.

Pentru ca la momentul la care i s-a precizat de către inculpatul F.L., ca suma pe care trebuie sa i-o dea este de 130.000 Euro, învinuita D.N. i-a comunicat ca nu deține aceasta suma, s-a convenit de comun acord, ca aceasta suma sa-i fie remisa în tranșe. Totodată, inculpatul F.L. a convenit cu învinuita D.N., sa desemneze fiecare cate o persoana, prin care urma sa tina legătura și prin care sa se dea, respectiv sa se primească banii. Astfel, învinuita D.N. l-a desemnat pe inculpatul N.l.R. vânzător la un magazin D.F. din Vama Halmeu, ca persoana care sa dea banii in numele ei, iar inculpatul F.L. l-a desemnat pe inculpatul S.I., ca persoana care sa ia banii. Relevante in acest sens, sunt numeroasele discuții telefonice purtate de învinuita D.N. si inculpatul N.l.R. pe de-o parte, inculpații N.l.R. și S.I. pe de alta parte și nu în ultimul rând inculpații S.I. și F.L. Facem precizarea ca, așa cum rezulta și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, inculpatul F.L. a evitat pe cat posibil un contact telefonic direct cu învinuita D.N., mesajele fiindu-i transmise prin intermediul inculpaților S.I., N.l.R. sau F.F. În puținele cazuri în care inculpatul F.L. a comunicat telefonic direct cu învinuita D.N., a facut-o folosindu-se de posturi telefonice atribuite altor persoane.

Pentru ca învinuita D.N. nu deținea întreaga suma de 130.000 euro, pretinsa de inculpatul F.L. în cursul lunii septembrie 2009, aceasta a apelat la ajutorul inculpaților N.l.R. si F.F., cel care de altfel i-a făcut cunoștința cu inculpatul F.L. Din discuția purtata de inculpații N.l.R. și F.F., in data de 05 martie 2010, ora 21:54 (fila 191, vol. ll), rezulta ca aceștia nu au ajutat-o pe învinuita D.N., dezinteresat,în colectarea sumei de 130.000 euro, ci au urmărit ca in urma delegării invinuitei in funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu, să aiba foloase pecuniare, constând in introducerea in tara de tigari, de la magazinul D.F., prin activități de contrabandă.

Pe langa ajutorul primit de la inculpații N.l.R. si F.F., învinuita D.N. si-a amanetat bijuteriile, si a contractat un credit pentru nevoi personale, astfel incat a reușit sa strângă in decurs de 5 luni, suma de 130.000 euro pretinsa de inculpatul F.L.

Cu ocazia percheziției domiciliare, învinuita D.N. a pus la dispoziție inscrisuri (documente bancare, contracte de împrumut sau garanție imobiliara) din care rezulta fara echivoc ca aceasta a apelat la diverse imprumuturi pentru acoperirea unei parți din suma de 130.000 euro. Însa, principalul sprijin a venit din partea inculpaților N.l.R. și F.F., care cunoscând destinația banilor, au acceptat sa o ajute pe învinuita D.N., fie prin acordarea direct a unei sume de bani (21.000 euro - inculpatul N.l.R.) sau indirect prin obținerea banilor de la alte persoane (10.000 euro - inculpatul N.l.R. și 42.000 euro - inculpatul F.F.).

Spre deosebire de inculpatul F.F. care recunoaște ca știa pentru ce sunt banii strânși de învinuita D.N., inculpatul N.I.R. susține ca i-a dat banii invinuitei fara să știe pentru ce.

Așa cum s-a arătat, și așa cum rezulta și din probele existente la dosar, suma de 130.000 euro a fost remisa de către învinuita D.N. inculpatului F.L., în mai multe transe, in perioada octombrie 2009-februarie 2010, prin intermediul inculpaților N.l.R. și S.I., predarea banilor facandu-se de cele mai multe ori la Cluj sau la localul „P.R." din jud.Sălaj, loc unde de altfel inculpații s-au intalnit in mai multe rânduri. Ultima tranșă de bani a fost dată inculpatului F.L. în data de 21 februarie 2010, cu două zile înainte de expirarea delegării, când învinuita D.N. a fost asigurată că totul este în regula.

Relevante sub aspectul vinovăției inculpaților F.L., S.I., N.l.R. și F.F., sunt discuțiile dintre aceștia, fie intre ei, fie cu învinuita D.N., din data de 22-23 februarie 2010, atunci când aceasta si-a dat seama ca, deși i-a dat inculpatului F.L. suma de 130.000 euro, îi va inceta delegarea și nu va fi numită în funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu. Deși, învinuita D.N. a fost chemata la Cluj de către inculpatul F.L., prin intermediul inculpaților S.I. și N.l.R., aceasta realizând în ce încurcătura a intrat, a refuzat să meargă la intalnire.

Facem precizarea că inculpatul F.L. i-a justificat învinuitei D.N. un refuz de prelungire a delegării sau numirii in funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu, de către învinuitul M.R.T., bazat pe existenta unui dosar penal in care aceasta era cercetata de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, condiționând numirea sa de obținerea unei adeverințe din care să rezulte ca nu s-a inceput urmărirea penală în cauza.

În data de 26 ianuarie 2011, invinuita D.N. a depus la D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, un autodenunț in care a relatat aspectele de natura infracționala mai sus descrise, declarația acesteia de recunoaștere coroborandu-se cu alte probe. Având în vedere faptul ca la data autodenuntului, D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea nu se sesizase cu privire la aceasta infracțiune, in cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, urmând a se dispune fata de invinuita D.N., neînceperea urmăririi penale.

Și de aceasta data, influența promisa invinuitei D.N., de către inculpatul F.L. a fost una reala, dovada fiind convorbirea telefonica dintre inculpat si invinuitul P.E., din data de 16 martie 2010 ora 15:39, când cel din urma, a amânat momentul numirii în funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu a invinuitei.

În aceeași data, 16 martie 2010 ora 18:07, inculpatul F.L. i-a cerut inculpatului S.I. să ia legătura cu invinuita D.N. pentru a-i transmite mesajul sau, în urma discuțiilor avute la București cu invinuitul P.E.

Cu privire la suma de 300.000 euro, invinuita D.N. recunoaște ca suma i-a fost pretinsa de la inculpatul F.L., pentru a-și exercita influenta asupra invinuitului M.R.T., prin intermediul invinuitului P.E., in vederea numirii sale definitive in funcția de sef al Biroului Vamal Halmeu: Arat ca eu nu am avut de unde să fac rost de aceasta suma, comunicandu-i acest lucru inculpatului. În aceste condiții, inculpatul F.L. mi-a propus in mod direct, sa găsesc persoane care ar putea sa pună pentru mine aceasta suma de 300.000 euro, iar el, in schimbul acestei sume, urma sa garanteze cu un teren lângă fabrica „N." din județul Cluj, teren despre care știu că ii aparținea, însă nu pe numele lui, ci pe numele inculpatului S.I."

Declarația de recunoaștere a invinuitei D.N. este susținuta si de alte probe, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice in principal dar si de declarații in apărare ale inculpaților.

În cadrul aceleiași discuții din 16 martie 2010 ora 18:07, inculpatul F.L., anticipând probabil ca invinuita D.N. nu dispune de aceasta suma, ii comunica inculpatului S.I. strategia de obținere a sumei de 300.000 euro.

Folosindu-se de aceeași metoda de care a uzat invinuita D.N. la obținerea sumei de 130.000 euro, luarea unor sume de bani de la diferite persoane prin obținerea unor garanții personale, inculpatul F.L. i-a cerut invinuitei, să-i dea de data aceasta suma de 300.000 euro, „și poate ăla (n.n. învinuitul P.E.) mișcă lucrurile mai repede" (n.n. numirea în funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu), propunandu-i sa apeleze din nou la diferite persoane, de regula cămătari, pentru obținerea sumei, oferindu-le potentiator ,,creditori" ca și garanție un teren intravilan, în suprafața de aproximativ 2,8 ha, situat in comuna Bontida, sat. Răscruci, jud. Cluj.

Învinuita D.N. a acceptat pretinderea sumei de 300.000 euro de către inculpatul F.L., facand demersuri, si de data aceasta, prin intermediul inculpaților N.l.R. si F.F. sa găsească persoane dispuse sa-i dea suma de 300.000 euro, oferindu-le în schimb ca si garanție, terenul intravilan pus la dispoziție de către inculpatul F.L.

Relevante in acest sens, sub aspectul vinovăției si participatiei, sunt procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de învinuită și inculpați în aceasta perioada.

Daca pentru suma de 130.000 euro s-au găsit persoane care sa-i dea invinuitei bani, pentru suma de 300.000 euro, nu s-a găsit nimeni sa-i dea invinuitei aceasta suma, deși inculpații F.L., S.I., N.l.R. si F.F., secondați de învinuita D.N. au făcut demersuri pentru identificarea unor „ creditori" care sa le pună la dispoziție banii.

În condițiile in care învinuita D.N. nu a putut sa-i dea inculpatului F.L. suma de 300.000 euro pretinsa, nu a mai avut loc nici numirea sa in funcția de sef al Biroului Vamal Halmeu.

Facem precizarea ca și de această data, legătura între inculpatul F.L. și învinuita D.N. s-a făcut de cele mai multe ori prin intermediul inculpaților S.I., N.I.R. și F.F., persoane care, cu știință, s-au implicat în ajutarea celor doi să identifice resurse pentru strângerea și a sumei de 300.000 euro.

În rechizitoriu se mai reține și faptul că, pe parcursul urmării penale, învinuita D.N. a denunțat în Dosarul nr. 18/P/2010 fapta sa de cumpărare de influență, respectiv de trafic de influență comisă de inculpatul F.L., cu complicitatea inculpaților S.I., N.I.R. și F.F., dat și alte fapte penale de competența D.N.A., așa încât se apreciază că învinuitei i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Trecând la soluționarea cauzei pe baza actelor și lucrărilor aflate în Dosar nr. 18/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, precum și pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Starea de fapt ce rezultă din probele administrate

Inculpata D.N., în vârstă de 32 ani, a fost încadrată în sistemul vamal din anul 1998, ocupând inițial postul de secretar dactilograf în cadrul Biroului Vamal Satu Mare, după ce tatăl acesteia D.N., controlor vamal din cadrul Biroului Vamal Petea, a suferit un accident grav la locul de muncă, respectiv a fost lovit cu mașina de către un cetățean maghiar care a refuzat să achite o taxă pentru carburant, forțând astfel ieșirea din țară și fiind astfel nevoit să se pensioneze.

Începând din anul 2002, după ce a participat cu succes la un concurs, a ocupat funcția de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Satu Mare, iar din anul 2005 s-a transferat la Biroul Vamal Halmeu, jud.Satu Mare.

La sfârșitul anului 2008, după ce s-a constatat că ar fi fost efectuate tranzacții fictive însemnate cu usturoi (80 camioane) prin punctul vamal Halmeu, pe baza unui material scris întocmit de către șeful punctului vamal Halmeu, martorul K.M., D.R.V. Cluj a formulat o sesizare către D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea și, ulterior, s-a dispus mutarea temporară în interesul serviciului, pe o perioadă de 3 luni, a inculpatei D.N. la Biroul Vamal Satu Mare, împreună cu alți colegi ai acesteia, începând cu luna martie 2009. Ulterior, această dispoziție a fost prelungită printr-un alt ordin, cu încă 3 luni.

În aceeași perioadă, începând cu anul 2008, inculpata D.N. întreținea o relație de prietenie cu martorul A.R.V., ofițer în cadrul D.F.P. Satu Mare.

Prin intermediul prietenului ei, inculpata D. l-a cunoscut pe inculpatul F.F.D., verișor cu A.R.V. și care era un tânăr om de afaceri din mun. Satu Mare.

Acesta din urmă, respectiv inculpatul F.F.D. era prieten încă din copilărie cu inculpatul N.I.R. și îl cunoștea pe inculpatul F.L., prosper om de afaceri din mun. Cluj Napoca, fiind în relații apropiate cu copiii acestuia, după ce a derulat unele afaceri cu unul dintre ginerii omului de afaceri.

În acest context, cunoscând „problemele de serviciu" ale inculpatei D., inculpatul F.F.D., din proprie inițiativă, i-a cerut inculpatului F.L. să o ajute, respectiv „să pună o vorbă bună" pentru aceasta, încă în vara anului 2009. După o anumită perioadă de timp, motivând că nu poate să bată la uși pentru o problemă minoră, inculpatul F. i-a comunicat inculpatului F. că va face demersuri în cazul în care „cunoștința" sa este interesată să ocupe o funcție de conducere.

După acest moment, inculpatul F.F.D., i-a pus în legătură pe cei doi inculpați, respectiv inculpații F. și D., oferindu-le numărul de telefon al fiecăruia.

După câteva discuții telefonice purtate între cei doi inculpați în a doua jumătate a lunii septembrie 2009, inculpatul F.L. i-a transmis inculpatei D.N. să se prezinte la București pentru a participa la „interviul" pentru ocuparea funcției de șefia Vama Halmeu.

La data de 18 sau 19 septembrie 2009, inculpata D.N. s-a deplasat la București, însoțită de prietenul acesteia, A.R.V. Aici s-a întâlnit la o cafea cu inculpatul F.L. în cadrul restaurantului de la Hotelul M. În cadrul acestei întâlniri, la care a participat singură (prietenul ei așteptând-o în mașină), inculpata D. l-a întrebat în ce condiții va avea loc numirea sa, respectiv ce obligații va avea pentru acest ajutor, iar inculpatul F. i-a răspuns că vor discuta acest aspect după numire. Cu aceeași ocazie, inculpatul F. l-a contactat telefonic pe învinuitul P.E., solicitându-i sprijinul în a o conduce pe inculpata D. la sediul A.N.V. în vederea realizării interviului cu șeful acestei instituții, învinuitul M.R.T.

În continuare inculpata D.N. s-a întâlnit cu învinuitul P.E., care a condus-o până la sediul A.N.V. (A.N.V.).

La câteva zile de la această vizită a inculpatei D.N. la sediul A.N.V., a fost emis Ordinul nr. 2465 din 22 septembrie 2009, prin care s-a dispus promovarea temporară până la data de 31 decembrie 2009 în funcția de șef birou vamal la Biroul Vamal Halmeu a inculpatei. Ordinul a fost semnat de către învinuitul M.R.T., în calitate de vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat al A.N.A.F. (A.N.A.F.) și care conduce A.N.V.

Odată cu numirea inculpatei D.N. în funcția de conducere la Biroul Vamal Halmeu, a fost numit și martorul Ț.P.O. în funcția de șef de tură, în același punct vamal.

După alte câteva zile de la numirea în funcția de conducere, inculpata D.N. s-a întâlnit la Cluj, cu inculpatul F.L., la solicitarea acestuia din urmă, ocazie cu care au convenit asupra sumei de bani pe care inculpata urma să o plătească în schimbul ajutorului oferit în vedere numirii în funcție. Cu aceeași ocazie, cei doi inculpați au convenit ca în continuare să țină legătura și să comunice prin intermediari. Aceeași modalitate a fost convenită și în legătură cu predarea banilor.

În perioada imediat următoare acestei întâlniri, inculpata D.N. inițiază demersuri pentru strângerea sumei de bani și predarea acesteia către inculpatul F.L., fiind sprijinită de inculpații N.l.R. și F.F.

Astfel, la data de 07 octombrie 2009, inculpata D.N. se împrumută prin intermediul părinților săi, D.N. și D.M. cu suma de 5.500 euro de la numitul P.V.D., recomandat de inculpatul N.l.R., garantând restituirea împrumutului cu un teren în suprafață de 1.104 mp, situat în com. Pâulești, jud. Satu Mare, ce aparținea părinților săi.

La solicitarea inculpatei D.N., la data de 21 octombrie 2009, inculpatul F.F. se împrumută de la martorul C.L. cu suma de 33.000 euro, bani pe care i-a predat inculpatei. Restituirea împrumutului este garantată cu un apartament de 4 camere ce aparținea inculpatei D.N. și care era situat în mun. Satu Mare. Scadența acestui împrumut a fost stabilită peste 4 luni, respectiv la 21 februarie 2010, iar în primele 3 luni inculpatul F. s-a angajat să plătească câte o dobândă de 3.000 euro/lună cu scadențe la 21 noiembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 21 ianuarie 2010.

Concomitent, inculpata D.N. a intermediat angajarea inculpatului N.l.R. la un magazin tip „D.F." ce avea punct de lucru în Vama Halmeu. în acest sens, în calitate de șef al Punctului Vamal l-a chemat în birou pe martorul N.C., administrator al acestui magazin începând din luna ianuarie a anului 2009, ce aparținea SC E.T. SA, și cu care se cunoșteau anterior încă din perioada în care era doar lucrător vamal, prezentându-l ca un „verișor" sau „prieten apropiat" al acesteia.

Martorul N.C. acceptă angajarea inculpatului N.l.R. care va lucra efectiv în cadrul magazinului de tip D.F. din punctul vamal Halmeu până în vara anului 2010, când urmare a unor acte normative, activitatea acestor magazine a fost restrânsă.

După angajarea inculpatului N.l.R. în modalitatea mai sus arătată și la solicitarea inculpatului F.L., inculpata D.N. îi facilitează și inculpatului S.I.el, un apropiat al inculpatului F. (fost angajat al acestuia), prezența în punctul vamal Halmeu, prin angajarea fictivă a acestuia la un alt magazin de tip D.F., care funcționa, de asemenea, în acest punct vamal. în acest sens, prin intermediul inculpatului N., inculpata D. îl invită în birou său de șef al punctului pe numitul F. (persoană rămasă neidentificată), șeful acestui magazin și îi cere să-i ofere un loc de muncă la magazinul său, inculpatului S.I. Inculpatul S.I., care a lucrat în mod formal la acest magazin timp de aproximativ 2 luni, de la sfârșitul anului 2009, fără a fi încadrat în muncă în mod legal (fără carte de muncă).

În aceeași perioadă, inculpatul N.l.R. realizează diferite împrumuturi cu sume de bani, cu scopul de a o ajuta pe inculpata D.N. Unele dintre aceste împrumuturi au fost garantate cu un camion pe care inculpatul N. îl deținea. De la martorul K.I. Levente, inculpatul N.l.R. se împrumută cu suma de 10.000 euro, cu scopul de a o ajuta pe aceeași inculpată. In total, inculpatul N.l.R. i-a predat inculpatei D.N. suma de 21.000 euro, fără a întocmi acte scrise în acest sens.

Totodată, inculpata D.N. se împrumută prin intermediul părinților săi, mai exact a mamei sale, D.M. (tatăl fiind paralizat) cu suma de 10.000 euro de la numitul S.D. (verișor al mamei) și cu suma de 9.000 euro de la o altă verișoară a mamei, rămasă neidentificată, fără a întocmi acte scrise în acest sens, date fiind relațiile de rudenie între aceștia. De asemenea, părinții inculpatei D.N. îi pun la dispoziția acesteia suma de 12.000 euro, pe care o dețineau în casă ca urmare a vânzării anterioare a unei garsoniere proprietatea lor.

După numirea în funcția de conducere, inculpata D.N., colecta diferite sume de bani în valută, prin intermediul inculpatului N.l.R. și de la locul de muncă, respectiv de la martorul N.C. (administratorul magazinului de tip D.F., unde lucra inculpatul N.), de la martorul Ț.P.O. (șef de tură la Vama Halmeu) dar și de la alți angajați (Ț., alt șef de tură, P., O.N. - persoane rămase neidentificate). In acest context, în scurt timp între inculpatul N.l.R. și martorul Ț.P.O. se strâng relații de prietenie, ajungând chiar la începutul lunii decembrie 2009 ca aceștia să discute despre prelungirea numirii temporare a inculpatei D.N. în funcția de conducere, care ar trebui sprijinită „din interior" și nu „de sus", dacă „nu vor fi probleme", cel mai probabil cu referire la anumite sume de bani.

Tot în cursul lunii decembrie 2009, inculpata D.N. nu are probleme financiare în a plăti, prin intermediul inculpatului F.F. suma de 3.000 euro, reprezentând dobânda la împrumutul efectuat de acesta în cuantum de 33.000 euro și de a restitui împrumutul de 5.500 euro către numitul P.V.D.

Banii strânși în modalitățile mai sus arătate, au fost predați de către inculpata D.N. inculpatului F.L., prin intermediari, respectiv prin intermediul inculpaților N.I.R. și S.I.

Prin Ordinul nr. 3767 din 23 decembrie 2009, inculpata D.N. a fost promovată în funcția publică de conducere de șef birou vamal la Biroul Vamal Halmeu, începând cu 01 ianuarie 2010 și până la data de 23 februarie 2010, respectiv până la expirarea perioadei de mutare temporară a titularului postului, martorul K.M. Și acest ordin a fost semnat de către conducătorul A.N.V., învinuitul M.R.T.

Practic prin acest ordin a fost prelungită perioada de numire temporară a inculpatei D.N. în funcția de conducere la Vama Halmeu.

În cursul lunii ianuarie 2010, inculpata D.N. a strâns bani și a plătit prin intermediul inculpatului N.I.R. două tranșe către inculpatul F.L. prin intermediul inculpatului S.I.el, precum și către martorul C.L., dobânda scadentă la 21 ianuarie 2010 la împrumutul de 33.000 euro, prin intermediul inculpatului F.F.

Inculpatul N.I.R. a fost implicat în strângerea sumelor de bani atât pentru dobândă, cât și pentru inculpații din Cluj. Pentru respectarea „scadențelor" stabilite, inculpatul N. are dificultăți, așa încât îi cere inculpatului S. (aflat la Cluj), la data de 17 ianuarie 2010 să pună el bani în locul inculpatei D. (15 din alea, adică 15.000 euro) pe care îi recuperează de la inculpatul N. la 20 ianuarie 2010, când vine la Satu Mare. Pentru strângerea sumelor necesare, inculpata D. îi cere inculpatului N. să apeleze la alți lucrători vamali (C.E. - 20 ianuarie 2010, altă persoană neidentificată - 21 ianuarie 2010).

La data de 21 ianuarie 2010 inculpatul F.F., după ce primește cu greu banii de la inculpatul N., se întâlnește la notar cu martorul C.L. și îi achită scadența de 3000 euro, stabilită în contractul de împrumut.

La data de 27 ianuarie 2010, inculpatul N.I.R. se deplasează la Cluj Napoca, unde la aeroport înmânează soției inculpatului S.I.el, un colet ce conține „hârtii" și suma de 5.000 euro, destinați inculpatului F., care sunt preluați apoi de la București, de martorul Ț.P.O., rugat în acest sens de inculpatul N. și predați mai departe a doua zi.

Și în cursul lunii februarie 2010, mai înainte de data expirării numirii sale în funcția de conducere, inculpata D.N. se întâlnește la Cluj cu inculpatul F.L., deplasându-se fie însoțită de inculpatul N.I.R. (06 februarie), fie singură (la 21 februarie).

Cu ocazia întâlnirii de la Cluj din data de 21 februarie 2010, inculpata D.N. plătește ultima tranșă din suma convenită cu inculpatul F.L., pentru ajutorul dat, respectiv ultima sută de mii. Cu această ocazie, primește asigurări că îi va fi prelungită numirea în funcție, sens în care urmează să meargă din nou la București peste o săptămână. Totodată, inculpatul F.L. îi pune în vedere că va avea nevoie de o adeverință de la D.N.A. din care să rezulte că nu este cercetată în vreun dosar penal, pentru a obține o nouă numire, adeverință solicitată de șeful A.N.V., învinuitul M.R.T.

Tot la 21 februarie 2010 inculpata D. îi cere martorului Ț.P.O. să-l contacteze pe un anume avocat din Oradea, M.I. (D.), fost angajat al D.N.A.- Serviciul Teritorial Oradea (probabil fost ofițer), pentrua afla condițiile în care poate obține această adeverință.

În seara zilei de 21 februarie 2010, inculpata D. află că numirea ei nu mai este atât de sigură, aspect care-l comunică și inculpatului N.I.R., care la rândul său îl comunică inculpatului F.F.

Inculpata D.N. obține amânarea rambursării împrumutului de 33.000 euro, scadent la 21 februarie 2010, cel mai probabil până la 21 mai 2010.

În același timp inculpata D.N. află că martorului Ț.P.O. i s-a oferit un alt post la București în cadrul sistemului, aspect pe care-l discută cu inculpatul N. la data de 22 februarie 2010. Concomitent, inculpata D. încearcă sa-și lămurească situația profesională, sunând atât la Cluj, la inculpatul F., dar apelând și la alte persoane din sistem. Astfel, îl sună pe martorul B.I. (lucrător vamal) căruia îi comunică situația grea în care se află și îi cere să sune și el pe cineva.

În ziua următoare, 23 februarie 2010, dată la care inculpatei D.N. îi expira numirea în funcția de conducere, au loc numeroase convorbiri telefonice între inculpați, pe mai multe paliere. Astfel, inculpatul F. discută cu inculpata D., căreia îi comunică că se refuză numirea ei, deoarece învinuitul M. ar fi aflat că este cercetată într-un dosar penal la Oradea; inculpatul S. discută cu inculpatul N., solicitându-i să vină la Cluj împreună cu inculpata D.; inculpatul N. discută cu inculpatul F., comunicându-i că a doua zi inculpata D. trebuie să predea funcția martorului K.M. („C."), iar inculpata D. discută cu inculpatul N. spunându-i că poate să-și pună funia în gât, că s-a săturat să tot alerge. Totodată, inculpata D.N. îl sună și pe martorul B., căruia îi cere un sfat și îi cere încă o dată să vorbească și el cu cineva pentru ea.

Târziu, în seara zilei de 23 februarie 2010 inculpații se întâlnesc la Cluj separat, inculpatul N.I.R. însoțit de inculpatul F.F. și martorul Ț.P. se întâlnesc cu inculpatul S.I., în timp ce inculpata D.N., însoțită de prietenul acesteia, martorul A.R.V. și de numitul „P." -un lucrător vamal, se întâlnesc cu inculpatul F.

După întâlnirea din noaptea de 23/24 februarie 2010 de la Cluj; lucrurile se liniștesc, iar la data de 26 februarie 2010 inculpata D.N. împreună cu un alt coleg „O.N." (posibil un șef de tură), participă la alte întâlniri, pentru ca în aceeași seară inculpata D. să se deplaseze din nou la Cluj, însoțită de prietenul său, A., unde are o nouă întâlnire cu inculpatul F.

La aceste ultime întâlniri din data de 26 februarie 2010 inculpata D. i-a abandonat pe inculpații N. și F., comunicându-le totuși că a doua zi, la 27 februarie 2010 are loc o întâlnire foarte importantă la Cluj cu inculpatul F. (întâlnire de gradul întâi). în paralel, inculpatul N. ține legătura telefonic cu inculpatul S. L, care îi comunică că după ce s-au uitat peste hârtii și-au dat seama că nu mai poate fi prelungită numirea inculpatei D. (deoarece titularul fancției nu putea fi mutat temporar în interesul serviciului pe o perioadă mai mare de 6 luni într-un an, perioadă care tocmai a expirat și, prin urmare, se impunea să-și reia funcția).

În continuare, la Vama Halmeu a fost instalată noua conducere, în timp ce inculpata D.N. a rămas în concediu medical.

La data de 28 februarie 2010 inculpatul F. o sună pe inculpata D. și se interesează dacă a obținut adeverința prin intermediul lui Dorică, cu care de altfel discutase și el în prealabil.

După ce la data de 02 martie 2010 inculpata D.N. ridică de la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea adeverința din 2010, prin care i se comunică că pe numele acesteia nu există nici un dosar penal la această unitate de parchet, adeverință eliberată urmare a unei cereri olografe a inculpatei, înregistrată la data de 26 februarie 2010, inculpata D.N. se deplasează la București, însoțită de martorul G.A.C. (un cunoscut al inculpatei), unde la data de 03 martie 2010 are o primă întâlnire cu inculpatul F.L., căruia îi predă și adeverința. După această primă întâlnire, inculpata D. îi transmite inculpatului N.I.R. (rămas acasă la Satu Mare) dezamăgirea sa vis-a-vis de minciunile cu care o poartă inculpatul F., exprimându-și regretul că nu a venit cu ea și inculpatul F.F., căruia inculpatul F. îi dăduse o garanție și cerând sprijinul acestora deoarece „singură nu pot să fac față la omul acesta" (cu referire la inc. F.).

Deși inculpatul F.L. intenționa să aibă noi discuții cu inculpata D.N., în cursul aceleiași zile în București, această întâlnire nu mai are loc, după ce inculpata D. refuză să-i mai răspundă la telefon și se întoarce acasă. In aceste condiții, inculpatul F.L. îi transmite inculpatului N.I.R. (aflat la Satu Mare), prin intermediul inculpatului S.I. (aflat la Cluj) ca a doua zi să se întâlnească la București.

În dimineața zile de 04 martie 2010 inculpatul N.I.R. se întâlnește cu inculpații F.L. și S.I. la Hotel Phoenicia din București. Scopul acestei întrevederi a fost ca inculpatul F.L. să verifice dacă promisiunile inculpatei D.N., făcute la întâlnirea din ziua anterioară și anume de a plăti suma de 300.000 euro în 24 de ore de la numirea în funcție au sau nu acoperire cu realitatea, respectiv dacă sunt realizabile sau nu.

În acest timp, tot la data de 04 martie 2010, inculpata D.N. se întâlnea la Satu Mare cu „P." - O.N. (coleg de muncă, probabil fost șef de tură) și N.C., administratorul magazinului D.F. la care lucra inculpatul N.L.R.

La data de 06 martie 2010 inculpatul N.I.R. are o nouă întâlnire la Cluj cu inculpatul F.L., la care participă singur, după ce a fost chemat, prin intermediul inculpatului S.I.

Cu ajutorul inculpatului F.F., care-i intermediază legătura cu un cunoscut al său ce lucra în cadrul unei bănci (S.), inculpata D.N. încheie un contract de împrumut pentru suma de 9.500 euro, contract semnat la data de 24 martie 2010.

Și în cursul lunii martie 2010, inculpata D.N. a ținut legătura cu inculpatul F.L. cu care discuta atât la telefon, cât și la întâlnirile acestora.

La mijlocul lunii martie 2010, inculpatul F.L. îi cere inculpatului S.I. să se întâlnească cu inculpații din Satu Mare (D. și N.) și să îi ajute în obținerea sumei de 300.000 euro, promisă, în sensul de a le oferi ca și garanție a restituirii acestei sume, pe care ar fi trebuit să o obțină cu titlu de împrumut, un teren în suprafață de aproape 3 ha, ce aparține inculpatului F., dar care era înscris în C.F. pe numele inculpatului S. L, teren situat în loc. Bonțida, sat. Răscruci, jud. Cluj și pe care aceștia îl evaluau la suma de 500.000 euro.

Pentru obținerea sumei de 300.000 euro promisă inculpatului F.L. în schimbul ajutorului dat în vederea numirii în funcția de conducere, inculpata D.N. a apelat la martorul F.M.S., fost coleg de școală al lui A.R.V., prietenul inculpatei, căreia i-a cerut să o împrumute cu această sumă, garantând totodată restituirea împrumutului cu terenul indicat de către inculpații F. și S.. In temeiul discuțiilor dintre inculpata D. și martorul F., inculpatul S. chiar a trimis la Satu Mare, prin intermediul unui microbuz ce făcea curse regulate între Satu Mare și Cluj (aparținând firmei „B."), diferite documente cu privire la acest teren (C.F., schițe), pe care inculpata i le-a prezentat martorului. După ce martorul F. a declinat cererea inculpatei, s-a oferit să întrebe și alți cunoscuți care ar putea fi interesați de această oportunitate, lucru pe care l-a și făcut în sensul că l-a întrebat și pe numitul H.G., dar care nu a fost interesat.

Și inculpatul N.I.R. a încercat obținerea sumei de 300.000 euro de către inculpata D. cu titlu de împrumut cu oferirea terenului din Cluj ca și garanție, dar fără succes.

Și în lunile care au urmat (aprilie, mai 2010) au continuat întâlnirile și discuțiile pe ascuns, între inculpați cu privire la posibilitatea numirii inculpatei D.N. în funcția de șef al punctului vamal Halmeu. Astfel, la data de 09 aprilie inculpata D. se deplasează la Cluj unde se întâlnește cu inculpatul F., întâlnire stabilită prin intermediul inculpatului S. Noi întâlniri între cei doi inculpați au loc și la data de 13.04, ora 19.10, respectiv în 19 aprilie După aceste întâlniri, inculpatul F. îi transmite inculpatei D., prin intermediul inculpatului S.I. că totul va fi. bine (22.04), chiar dacă aceasta nu reușise să facă rost de suma de bani promisă.

La sfârșitul lunii aprilie 2010 (27 aprilie ) inculpata D.N. este hotărâtă să meargă la București să discute direct cu șeful A.N.V., învinuitul M.R.T., dar, în prealabil, „prin inculpatul N.I.R. solicită numărul de telefon al acestuia de la martorul Ț.P.O., care lucra la București și îl consultă cu privire la oportunitatea acestei vizite. Martorul Ț. o încurajează în acest demers și, în plus, îi transmite odată cu nr. de telefon al șefului A.N.V. și cererea acestuia de a-l suna în prealabil.

La data de 28 aprilie inculpatul F.L. se deplasează în București, unde la data de 29 aprilie se întâlnește cu învinuitul P.E. la partid, în Modrogan, nu înainte de a se asigura, prin intermediul inculpatului S. L, că tot ceea ce a promis inculpata D. rămâne valabil.

În continuare, inculpații F. și S. avansează ideea organizării în scurt timp a unui concurs pentru ocuparea funcției de conducere, aspect cu privire la care solicită inculpatei să păstreze confidențialitatea acestor informații.

La 04 mai și respectiv 14 mai au loc noi întâlniri între inculpata D. și inculpatul F. la Cluj, iar în paralel au loc și alte întâlniri între inculpații S. Și N. (la 10 mai, 18.05).

La sfârșitul lunii mai (25 mai ), inculpatul F.L. se deplasează din nou la București, ocazie cu care se asigură, tot prin intermediul inculpatului S., că toate promisiunile inculpatei D.N. rămân (în picioare) valabile.

La data de 26 mai 2010 martorul C.L. acceptă, printr-o declarație autentică, ca scadența sumei de 33.000 euro să fie devansată la data de 22 iunie, în loc de 22 mai 2010. Până la această dată, martorul C.L. o mai împrumută pe inculpata D.N. cu sume mai mici de bani, respectiv mai întâi 2000 euro și apoi 3.000 euro, fără a întocmi acte scrise în acest sens și obține promisiunea inculpatei că astfel apartamentul cu care inculpata garantase împrumutul inițial de 33.000 euro să-i rămână în proprietate.

Separat, fiind dezamăgit de stadiul discuțiilor între inculpații D. și F. legate de o nouă numire în funcția de conducere, inculpatul F. F. stabilește un nou „plan de acțiune", pe care i-l comunică și inculpatului N. la 26 mai 2010, iar la data de 27 mai 2010 se deplasează împreună la București, unde se întâlnesc cu martorul Ț.P.O.,comunicându-i noul plan și căruia îi lasă ceva.

La data de 02 iunie 2010 are loc o nouă întâlnire între inculpații D. și F. și C.S. la Cluj. Cel mai probabil cu această ocazie inculpata D. îi cere sprijinul inculpatului F. în legătură cu împrumutul unei sume de bani, pentru a-și putea rezolva o parte din problemele financiare și pentru a nu fi executată garanția, respectiv de a nu pierde apartamentul cu care garantase restituirea împrumutului de 33.000 euro, situație în care inculpatul F. se angajează să-i împrumute suma de 6.000 euro pentru care în continuare va face demersuri de a-i obține.

După câteva discuții telefonice purtate între învinuitul P.E. și inculpatul F.L., în prima jumătate a lunii iunie 2010, acesta îi transmite inculpatei D.N., prin intermediul inculpatului F. F., că torul va fi bine, dar mai trebuie să aibă răbdare.

În jurul datei de 22 iunie 2010, când martorul C.L. îi presa pe inculpații F. și D. în legătură cu restituirea împrumutului și executarea garanției imobiliare, inculpatul F. îl presa la rândul său, prin apeluri telefonice pe inculpatul F. aflat la Cluj, în sensul de a face ceva în sprijinul inculpatei D.N. în acest sens, inculpatul F. a încercat obținerea unor lichidități (sume de bani promise inculpatei D.N., cel mai probabil 6.000 euro), solicitând acordarea unui împrumut de la martorul R.R. (un cunoscut de-l său, fost angajat la una din societățile sale) sau prin încercarea de a valorifica, prin intermediul aceluiași martor a unui autovehicul (utilaj greu), încercări eșuate însă.

La data de 25 iunie 2010, după ce inculpatul F.L. s-a întâlnit la București cu învinuitul P.E., îi comunică inculpatei D.N., telefonic, noua strategie care presupunea numirea sa mai întâi în funcția de șef de tură și apoi de șefa a punctului vamal. Totodată îi cere discreție maximă cu privire la aceste aspecte.

După revenirea de la București, inculpatul F.L. o cheamă la o întâlnire pe inculpata D.N. împreună cu inculpatul F. F. La această întâlmre, care are loc la data de 29 iunie 2010, undeva în jud.Sălaj (la jumătatea drumului dintre Cluj Napoca și Satu Mare), inculpatul F.L. nu mai pomenește nimic în legătură cu angajamentul dat de a o ajuta pe inculpată să plătească în continuare dobânzile către martorul C.L., iar în legătură cu ajutorul dat pentru ocuparea funcției de conducere îi comunică inculpatei noi „condiții", inclusiv dublarea sumei de bani cu privire la care conveniseră inițial (300.000 euro).

La sfârșitul lunii iunie 2010 (30 iunie ), inculpatul F.L. este convocat pentru o nouă întâlnire la București, de către învinuitul P.E.

La începutul lunii august 2010, inculpata D.N. semnează un nou contract de împrumut cu garanție imobiliară (06.08) cu martorul C.L., cu scadență la două luni, privind suma de 11.000 euro, garantând restituirea împrumutului cu același teren aparținând părinților inculpatei, teren situat în corn. Păulești, jud. Satu Mare. În realitate, prin acest nou contract era parafată printr-un înscris o nouă înțelegere între inculpata D.N. și martorul C.L. privind restituirea unui nou împrumut de 6.000 euro, la care se adăugau și împrumuturile anterioară de 2.000 și respectiv 3.000 euro.

Și în cursul lunii septembrie 2010, inculpatul F.L. continuă demersurile personale privind numirea inculpatei D.N. într-o funcție de conducere la Vama Halmeu, sens în care se întâlnește la București cu învinuitul P.E., lângă Parcul Cișmigiu, unde acesta participa la o întâlnire politică (ședință de birou permanent). După această întâlnire, inculpatul F. îi transmite inculpatei D. rezultatul, sens în care îi cere să o sune pe numărul de telefon fix.

Deoarece inculpata D.N. nu a reușit să restituie martorului C.L. ultimele împrumuturi de bani (11.000 euro) la data de 21 octombrie 2010, aceștia convin să transfere dreptul de proprietate al terenului aparținând părinților inculpatei, cu care garantase restituirea sumelor, pe numele martorului. In acest sens se încheie acte notariale, ocazie cu care inculpata D. mai primește de la martorul C.L. în plus suma de 20.000 lei, ca preț al terenului, deși în realitate acesta valora mult mai mult. încadrarea juridică și analiza probelor

Fapta inculpatului F.L., care în cursul lunii septembrie 2009 a pretins bani și alte foloase de la inculpata D.N. -